Vol. 21, Ianuarie-Februarie 2014 Nr. 2 

Sfat pentru peregrini, dar bun pentru toţi

R 5142a W. T. 1 decembrie 1912 (pag. 378)

CĂtre fraţii peregrini ai Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor Bibliei

Dragi fraţi, preaiubiţi în Domnul: Ştiu bine că, în calitate de Noi Creaturi, dorinţa voastră este să vă daţi viaţa pentru fraţi. Ştiu bine, de asemenea, că lumea, carnea şi adversarul (în special acesta din urmă) în mod evident se opun celor care caută să meargă pe urmele lui Isus, mai ales celor care sunt în locuri publice şi celor care sunt activi în serviciul adevărului. Aceste atacuri vin uneori într-o formă, iar alteori în alta — uneori prin prea multă simpatie, alteori prin prea puţină.

Mă simt obligat să vă dau un sfat:

Nu scrieţi multe scrisori. Experienţa arată că acei peregrini care scriu mult, în general neglijează lucrarea specială în care ar trebui să fie angajaţi. Dacă sunt întrebări care au nevoie de răspunsuri, zece cuvinte pe o carte poştală vor îndruma prietenii spre biroul Turnului de Veghere sau spre Studiile În Scripturi. Credem că rezultatele vor fi mult mai de folos decât dacă veţi încerca să scrieţi comentarii lungi. În unele cazuri prietenii ar putea beneficia mai mult. Nu este oare înţelept să ne amintim îndemnul sf. Pavel, că ochiul, mâna, piciorul, se străduiesc fiecare să-şi facă partea ca membre ale Corpului lui Cristos? Partea voastră, dragi fraţi, este una foarte onorabilă şi importantă. Credem că cere tot timpul vostru, dacă vă ocupaţi de ea cum se cuvine.

După amiezile sau ocaziile când nu sunt adunări, sfătuim să se facă scurte vizite dragilor prieteni despre care primiţi veşti că sunt bolnavi, sau din alte motive n-au fost la adunări recent.

Dacă nu sunt astfel de ocazii, sugerăm să scrieţi un scurt rezumat al discursului principal (dacă veţi ţine unul public) potrivit pentru ziare. Aceasta va fi o experienţă valoroasă pentru voi şi se poate dovedi acceptabilă, şi astfel să daţi Adevărului o mai mare răspândire. Un frate iubit a avut mare succes în acest mod. Neavând mare talent la scris şi nici educaţie, m-a întrebat dacă ar putea să folosească unele din predicile mele. Am consimţit cu bucurie. Rescriindu-le, el a putut să le pună în mai multe ziare şi astfel Adevărul a fost răspândit. Dorim să vă dăm tuturor acelaşi privilegiu.

Să nu înţelegeţi prin aceasta că vrem să spunem să lăsaţi munca de peregrini şi să intraţi în cea literară, ci numai să căutaţi ocazii să scrieţi ceva ce ar putea avea efect în răspândirea Adevărului. Timpul folosit astfel ar fi mult mai folositor în serviciul Domnului decât a scrie prietenilor.

Zilnic vă amintesc în rugăciunile mele la Tronul Harului ceresc şi sper că şi voi mă amintiţi pe mine. Salutaţi pe dragii prieteni de peste tot pe unde mergeţi. Ca întotdeauna, al vostru în părtăşia Celui Uns, C. T. Russell