Vol. 21, Septembrie-Octombrie 2014, Nr. 6
UN SEMN DIN CER
„Isus le-a vorbit din nou și le-a zis: „Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”.” Ioan 8:12
R 5111 W. T. 1 octombrie 1912 (pag. 312-313)
Cărturarii și fariseii — religioșii și învățătorii de frunte din zilele lui Isus — erau încurcați și deranjați de succesul Lui la popor. Adevărat, cei care Îl ascultau cu bucurie erau mai cu seamă oamenii obișnuiți, pe care învățătorii evrei îi disprețuiau, numindu-i „vameși și păcătoși”, și refuzau să-i recunoască de frați. Ei Îl considerau pe Isus ca un concurent, și unul de succes, și se temeau, nu fără motiv, că reputația lor ca învățători se păta din cauza superiorității lui Isus ca Învățător, ale cărui „Minunate cuvinte ale vieții” atingeau inimile multora.
Acești farisei au venit în mod special să găsească greșeală — „ispitindu-L” pe Isus. Ei I-au cerut „un semn din cer”. Scopul lor real era să minimalizeze multele semne pe care le făcea El în popor prin vindecarea bolnavilor etc. Ignorând toate acestea, ei au spus: Ce semn din cer ne poți da? Vrem un semn ceresc; dă-ni-l și vom crede în Tine.
Pentru a putea compătimi într-o oarecare măsură cu conducătorul șef al evreilor din acel timp, trebuie să ne amintim cât de diferite erau lucrurile pe care le făcea Isus ca dovadă că era Mesia, de lucrurile pe care ei presupuseseră că le va face. Profețiile au spus multe lucruri despre Mesia, dar ei citindu-le au acordat atenție specială acelora care vorbeau despre gloria Lui și puterea care va veni pentru națiunea iudee, și despre binecuvântarea pe care națiunea iudee o va acorda în cele din urmă tuturor națiunilor, pentru binecuvântarea lumii în timpul Împărăției lui Mesia. Ei au trecut cu vederea și n-au studiat destul de atent sau destul de profund alte scripturi de un fel cu totul diferit.
Aceste alte Scripturi spun cum Mesia va fi „ca un miel pe care-l duci la tăiere și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund nu Și-a deschis gura” (El va fi „mut” în sensul că nu-Și va deschide gura pentru a împiedica condamnarea Lui la moarte). Ele au spus cum El va „vesti captivilor eliberarea” și va deschide ochii celor orbi, dar pe acestea ei le-au asociat cu Împărăția glorioasă mai degrabă decât cu perioada când Mesia va fi „disprețuit și părăsit de oameni” și își vor ascunde fața de El în rușine, în lipsă de respect.
Adevărat, ei ar fi trebuit să studieze Scripturile corect. S-ar putea spune că ei n-au fost de vină când au făcut această greșeală; într-un sens acest lucru ar putea fi adevărat. Pe de altă parte, totuși, trebuie să ne amintim că dificultatea lor a fost de fapt mândria inimii și spiritul de atotcunoaștere. Le-a lipsit umilința și de aceea nu s-au lăsat învățați. „Israeliții adevărați” care au acceptat Mesajul lui Isus, fără îndoială au avut o neînțelegere asemănătoare a profețiilor, dar ei au fost dispuși să se convingă și gata să fie conduși și îndrumați, și pentru aceștia învățăturile Învățătorului au fost atractive, binecuvântate, minunate. Ei au fost îndrumați treptat spre o înțelegere corectă a fiecărei trăsături a Planului divin când își avea timpul cuvenit, și astfel au fost pregătiți pentru binecuvântarea Cincizecimii la timpul cuvenit, și s-au manifestat ca parte din cei Aleși, pe care Dumnezeu îi alegea ca să fie Mireasa lui Mesia și comoștenitori în Împărăția Sa.
NICI UN SEMN DECÂT CEL AL LUI IONA
Lecția noastră ne spune că Isus a suspinat adânc și a spus: „De ce caută această generație un semn?” și a refuzat să le dea un semn, și S-a depărtat spre cealaltă parte a lacului. Sf. Matei (16:1-4) dă o relatare mai detaliată a acestei întrebări și răspunsul la ea. Isus le-a atras atenția fariseilor asupra semnelor pe care li le-a dat din abundență, și apoi a spus că acelui neam i se va da un semn mare; dar acesta n-a fost dat până la Calvar. Acel „semn” a avut un mare efect asupra miilor de evrei, așa cum este dovedit de relatarea din Faptele Apostolilor despre miile care au fost botezați în ziua Cincizecimii, și ulterior la auzirea predicii sf. Petru cu privire la moartea lui Isus, la cele trei zile ale Lui în mormânt și la învierea Sa în a treia zi.
Isus a menționat semnul lui Iona, că așa cum el a fost (părți din) trei zile și trei nopți în pântecele peștelui, tot așa Fiul Omului va fi o perioadă asemănătoare în pământ, și după cum Iona a ieșit afară, tot așa va ieși și Fiul Omului.
Îi vom lăsa pe Criticii Radicali să se lupte între ei în ceea ce privește pretenția pe care au ridicat-o în opoziție cu declarația Domnului nostru. Potrivit Criticilor Radicali, Isus și apostolii au fost grozav de înșelați, în toate sensurile cuvântului; dar potrivit lui Isus și apostolilor, Criticii Radicali sunt grozav de înșelați. Preferăm să stăm lângă Cuvântul lui Dumnezeu, lăsând pe cine vrea să accepte „înțelepciunea oamenilor”.
ALUATUL FARISEILOR
După ce a intrat în corabie, Isus i-a prevenit pe ucenici împotriva învățăturii fariseilor — El a asemănat-o cu aluatul — drojdia. Aluatul este un ferment care se răspândește, în special în aluatul pentru pâine. Cuvântul lui Dumnezeu este Adevăr, pâinea cu care trebuie să se hrănească poporul Său. Dar ei trebuie să folosească pâine nedospită — pâine pură, Adevăr pur, neamestecat cu aluatul filosofiei umane.
Această prevedere era necesară deoarece fariseii erau aparent și în realitate cea mai sfântă sectă sau partidă printre evrei. Cei mai serioși, cei mai zeloși și cei mai dotați dintre evrei erau în mod natural atrași spre acea sectă. Pretinsa ei asociere cu cele mai înalte și mai bune lucruri a făcut secta și învățăturile ei cu atât mai periculoase, pentru că pâinea ei, adevărul ei era amestecat cu tradiții umane care făceau greață și indigestie, și în aceeași măsură otrăvea toate mințile care îl primeau.
Aceeași lecție este aplicabilă și la noi astăzi; indiferent cât de sfântă poate să pretindă și să pară că este o denominație de creștini, trebuie să ne amintim să ne păzim de „aluatul” lor, doctrina lor falsă — să fim atenți la ea, să o evităm. Adevărul curat al Cuvântului lui Dumnezeu este cel care ne face în stare să ne „dea înțelepciune spre mântuire”, și care, spune apostolul, este de folos, „pentru ca omul lui Dumnezeu să fie cu totul pregătit pentru orice lucrare bună”.
Toți deci, ca creștini din toate denominațiile, să ne unim inimile și mințile în deplină consacrare Domnului și Răscumpărătorului nostru de a face voia Tatălui ceresc; și să stăm liberi și departe de tot „aluatul” din toate diferitele crezuri, care în trecut a făcut atât de mult să separe poporul Domnului în șase sute de denominații. Dezaprobăm această divizare care apasă tot mai mult poporul Domnului de pretutindeni, și tot mai mult dorim să unim inimile serioase sub un singur Domn, o singură Credință, un singur Botez, un Dumnezeu și Tată peste toți, și o „biserică a celor întâi-născuți, care sunt scriși în ceruri”.
„ÎNCĂ NU PRICEPEȚI?”
Ucenicii, în mod stupid, n-au înțeles declarația pilduitoare a lui Isus despre aluatul fariseilor. Ei s-au gândit imediat la aluatul literal și la pâinea literală și au observat că nu aveau decât o pâine cu ei și au presupus că Învățătorul îi mustra. Ochii minții lor, ochii înțelegerii lor, nu erau foarte larg deschiși, și Isus prompt și foarte clar le-a spus astfel, și se pare cu o măsură de mâhnire, că după toată învățătura pe care El le-o dăduse, pricepeau atât de greu spiritul cuvintelor Sale.
El le-a amintit miracolul celor cinci mii hrăniți cu cinci pâini, și i-a întrebat câte coșuri cu fărâmături au strâns. Ei au răspuns: „Douăsprezece”. Le-a amintit de celelalte hrăniri, a patru mii cu șapte pâini, și i-a întrebat câte coșuri au fost strânse. Ei au răspuns: „Șapte”. El a spus: Cum dar nu înțelegeți că nu găsesc nici o vină la voi fiindcă aveți numai o pâine; desigur, dacă am avut puterea să fac pâine înainte, mai am încă această putere și nu M-aș putea referi la lipsa voastră de pâine.
Același lucru este de remarcat astăzi printre poporul Domnului în mod frecvent în studiul Bibliei; spiritul învățăturilor Domnului nostru este adesea trecut cu vederea în totalitate de unii ale căror minți se concentrează numai în jurul unor mici întâmplări. Remediul pentru aceasta este o umblare mai aproape de Dumnezeu; un studiu mai atent al Cuvântului divin, intrând în spiritul Învățătorului și al lucrării Sale, ca urmași în urmele Lui. În legătură cu aceasta, să nu uităm „spinii” dificili despre care altă pildă ne spune că atât de frecvent invadează inimile și mințile poporului lui Dumnezeu și împiedică Cuvântul Adevărului să aducă roada lui potrivită. „Spinii” sunt „îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor”, a spus Isus.
Sosind la Betsaida, a fost adus la El un orb cu dorința de a fi vindecat. Isus l-a luat de mână și l-a condus afară din sat. A scuipat în ochii lui, a pus mâinile pe el și l-a întrebat dacă vede ceva. El a privit în sus și a spus că vede ceva ca niște copaci mișcându-se în jur, ceea ce el credea că sunt oameni. Din nou Isus Și-a pus mâinile pe ochii lui și i-a cerut să se mai uite odată. El a făcut așa și a văzut clar. Scopul folosirii acestei metode nu ne este clar, dar foarte probabil omului i-a lipsit credința și Isus a dezvoltat-o treptat în el. Acest gând este sprijinit de afirmația finală că omul s-a uitat fix și a continuat să se uite un timp, și apoi a declarat că putea să vadă totul clar. Se pare că Domnul i-a cerut omului să-și exercite întreaga putere a voinței și să se străduiască să vadă lucrurile.