Lucrarea Secerişului în Africa

R4748 W. T. 15 ianuarie 1911 (pag. 25-27)

Dragă frate Russell,

În sfârşit pot să-ţi scriu despre misiunea care m-a adus în această parte a lumii. Tocmai m-am întors dintr-un turneu prin Nyassaland (Malawi — n.t.) care a durat aproape patru luni. Experienţele mele au fost multe şi variate. Am traversat pădurea africană la miezul nopţii, am dormit în tot felul de locuri ciudate şi am călătorit cu tot felul de mijloace de transport, de la vaporul cu aburi trans-oceanic până la o canoe băştinaşă, şi de la un vagon de tren modern până la un hamac legat de o bârnă cărată pe umeri de băştinaşi.

Totuşi, nu despre experienţele mele personale vreau să vorbesc, decât în măsura în care acestea au legătură cu lucrarea secerişului în această parte a lumii. Că există o lucrare de o mărime considerabilă în Nyassaland nu se poate nega. Sute, poate mii de băştinaşi din această ţară au părăsit Misiunea Livingstonia şi s-au unit cu ceea ce aici se cunoaşte a fi „Biserica Societăţii”, iar în unele sate bisericile şi şcolile mai sus amintitei Misiuni sunt aproape abandonate şi lucrarea lor practic distrusă de sosirea mesajului secerişului.

Pe o rază de patruzeci şi opt de kilometri în jurul oraşului Bandawe sunt aproape o sută de biserici în tot atâtea sate, şi mii de băştinaşi îşi mărturisesc loialitatea faţă de Adevărul Prezent. Fiecare grup mic îşi are propria clădire ca Biserică, o construcţie din chirpici clădită de fraţii băştinaşi înşişi. Unele din aceste construcţii au dimensiuni considerabile; Biserica din Chifira (satul în care a fost predicat prima oară mesajul secerişului) fiind de aproximativ 90 m lungime şi 10 m lăţime. Cum băştinaşii şed pe podea, capacitatea acestor clădiri este mai mare decât a celor de la noi. Cu ocazia vizitei mele în Chifira am estimat audienţa la un număr de cinci-şase sute de băştinaşi.

Fiecare Biserică îşi are propria organizare, modelată după recomandările din Studii în Scripturi Vol. 6. Ele sunt servite de bătrâni şi diaconi, şi am găsit nouă fraţi care funcţionează în general ca pastori şi învăţători. Aceşti fraţi stau în diferite părţi ale ţării şi funcţionează ca instructori pentru fraţii din diferitele lor districte, predicând şi expunând Adevărul. Cei mai mulţi dintre aceşti pastori au primit ceva instruire de la Dl. Booth, dar nu toţi; totuşi, toţi înţeleg destul de bine aspectele elementare ale Planului. Nu există literatură în limba lor şi fraţii sunt dependenţi pentru hrana lor spirituală de predicile acestor învăţători şi de bătrânii lor. Aceasta este regretabil, pentru că prin natura lucrurilor aceşti fraţi proeminenţi nu sunt prea bine echipaţi pentru sarcina lor.

Numărul fraţilor care vorbesc engleza este relativ mic, iar cei care pot să şi citească este încă şi mai mic. Mulţi pretind această capacitate dar după câteva minute de conversaţie cu ei, sau de citire a unui text simplu, îşi arată repede ignoranţa. Traducerea unora din cele mai importante pliante în limba băştinaşă ar fi de mare folos în Nyassaland.

Aceasta ar fi o lucrare cumva dificilă însă, pentru că aceşti fraţi se trag din diferite triburi şi vorbesc nu mai puţin de trei limbi diferite, şi anume, Chiuyanja, Chitonga şi Chitumbuha. Prima limbă (Chiuyanja) este dialectul băştinaş din sud şi este vorbită şi citită de toţi băştinaşii educaţi din ţară, dar marea majoritate a celor interesaţi au o educaţie precară şi vorbesc numai una din celelalte două limbi.

Şi acum, după ce am vorbit despre întinderea lucrării, permite-mi să spun impresiile mele despre valoarea ei spirituală. În timp ce mă aflam în Nyassaland am găsit în atitudinea fraţilor faţă de Adevăr unele lucruri încurajatoare iar altele descurajatoare. Mulţi dintre ei par să fie plini de dorinţa puternică de o cunoaştere mai profundă a Cuvântului lui Dumnezeu, iar unii înţeleg destul de bine Adevărul. Dar în toţi se manifestă un spirit de lăcomie şi egoism care nu este în armonie cu pretenţiile lor. Aceasta nu este, sper eu, vorbire de rău, nici nu îndrăznesc să stau ca judecător al fraţilor în Cristos. Ei stau în picioare sau cad în faţa Învăţătorului. Caut doar să prezint un raport real al condiţiilor găsite de mine în Nyassaland, ca să poţi fi informat corect cu privire la binecuvântata lucrare a secerişului din această ţară.

Fraţii proeminenţi şi cu mine nu am ajuns să vedem la fel în privinţa aranjamentelor financiare. Ei au fost dezamăgiţi când i-am asigurat că Societatea nu poate să-şi dea sprijinul în nici un fel la o lucrare educativă, să asigure cărţi pentru şcoală şi învăţători pentru instruirea tinerilor în limba engleză şi în dialectele băştinaşe. Aceasta este una din metodele urmate de alte misiuni în acest district, şi fără îndoială au crezut că lucrarea noastră va fi asemănătoare. Am arătat că lucrarea noastră era strângerea din Babilon a sfinţilor Domnului şi instruirea lor doar în Cuvântul Domnului.

Unii dintre ei păreau să gândească şi că am venit cu buzunarul plin de bani pentru a-i dota pe toţi pastorii şi învăţătorii şi a le da o slujbă plătită la Societate. A trebuit să scot aceste iluzii din minţile lor. Un frate era nerăbdător să se căsătorească şi mi-a propus să-i furnizez ce era necesar ca să-şi cumpere soţia (un obicei care predomină în acea ţară). L-am sfătuit să aştepte până va strânge destul ca să iasă dintr-o dificutate înainte de a se aventura în alta. În final el şi-a redus cerinţele până la nivelul unei cămăşi purtate, pe care, n-are rost să spun, n-a primit-o. Regret să spun că aproape în fiecare caz unde am avut de-a face individual cu fraţii, discuţiile s-au sfârşit cu o cerere pentru ajutor financiar în vreun fel sau formă.

Am avut parte de multă bunătate din partea lor când am apărut prima dată în mijlocul lor. M-au încărcat cu daruri de mâncare, mi-au dat o casă şi s-au întrecut unii cu alţii pentru privilegiul de a mă purta cu hamacul. Dar curând am aflat că darurile lor erau făcute cu un scop. Înainte de a pleca din Chifira mi s-a cerut să plătesc casa pe care am fost invitat să o ocup. Am plătit. Mulţi dintre cei care mi-au arătat bunătate mi-au propus să le semnez certificatul de lucru, un document care arăta că au lucrat pentru mine timp de o lună şi de aceea aveau dreptul la o reducere de trei şilingi din taxa pe colibă. Chiar la fraţii mai proeminenţi, pe care mi-am propus să-i recomand ca învăţători ai volumelor, era un spirit de târguială care nu era spiritul consacrării.

Nu-i condamn cu totul pe aceşti fraţi. Chiar dacă aceste circumstanţe sunt regretabile, nu trebuie să ne aşteptăm la prea mult de la un popor eliberat de barbarie doar de curând. Ei sunt mai mult sau mai puţin copii mari şi au toate slăbiciunile copiilor şi trebuie procedat ca atare.

Băştinaşii sunt în mod natural nepăsători. Albii le-au luat ţara şi ei îl privesc pe fiecare alb ca pe o mină de bogăţie din care pot scoate pentru toate nevoile lor.

Influenţa d-lui Booth se manifestă în mod remarcabil asupra lucrării din Nyassaland. Fraţii în general nu ţin ziua a şaptea ca un sabat, dar am aflat că învăţătorii înclină puternic în direcţia aceea. Aceste opinii au fost întărite de învăţătura d-lui Booth, că numai cei care ţin sabatul au mesajul secerişului. De asemenea, de când a plecat în America, el trimite câte un exemplar din Cartea Anuală a Baptiştilor de Ziua a Şaptea împreună cu o bancnotă de 5 lire la toţi învăţătorii care se presupune că ţin ziua a şaptea ca sabat. Am făcut ce am putut ca să prezint Adevărul în acest subiect şi am putut, prin harul lui Dumnezeu, să eliberez cel puţin pe câţiva din această robie.

În timp ce eram în Nyassaland am comunicat cu Guvernatorul Protectoratului şi cu preşedintele Provinciei Nyassa de Vest, unde se află cei mai mulţi dintre fraţi. Am găsit că ambii au o atitudine tolerantă faţă de lucrare. Privită la început cu o înţelegere greşită, răspândirea lucrării a dovedit lipsa de temei a temerilor lor. Guvenul nu se opune lucrării noastre atâta timp cât băştinaşii respectă legea.

La întoarcerea în Durban mă aştepta scrisoare ta, cu împuternicire prin avocat. Îmi va fi imposibil să pretind titlul de proprietate al Staţiei de Misiune Shiloh până după ce mă voi întoarce în acea ţară.

Staţia însă este acum în mâinile noastre, cu un frate băştinaş, Alexander Makwinja, responsabil. Am stat acolo câtva timp când aşteptam legătura pentru Bandawe.

Aşa cum ţi-am spus într-o scrisoare anterioară, această proprietate de la Chihunda are o valoare îndoielnică. Iar capela de cărămidă este o ruină irecuperabilă. Casele învăţătorilor nu există, decât dacă prin acestea se înţelege că sunt cele câteva colibe acoperite cu iarbă şi ridicate de câţiva băştinaşi care s-au stabilit pe acest teren. Dacă da, acestea au fost construite de băştinaşi şi sunt proprietatea lor.

Nu ştiu unde este atelierul, decât dacă nu cumva este clădirea dărăpănată folosită acum ca biserică, unde se întâlnesc zilnic vreo şase băştinaşi împreună cu soţiile lor pentru rugăciuni şi serviciu religios. Duminica participă în jur de douăzeci.

Această clădire are foarte mare nevoie de reparaţii. Acoperişul este sprijinit de pe podea, zidurile s-au curbat spre exterior şi dacă ar fi îndepărtate suporturile toată structura fără îndoială s-ar dărâma. Singura clădire de ceva valoare reală este casa, şi aceasta de asemenea se ruinează rapid. Este o construcţie cu patru, nu cu cinci camere, decât dacă, poate, se include şi bucătăria, făcând ca numărul apartamentelor să fie de cinci. Această casă s-ar putea repara şi face să fie locuibilă dacă ar merita să se cheltuiască bani pe ea.

Staţia Shiloh este la 160 kilometri depărtare de centrul de interes în Adevăr. Este la distanţă de o săptămână întreagă de călătorie din Bandawe, iar cei interesaţi din împrejurimi se pot număra pe degetele de la o mână.

Impresia generală pe care mi-am format-o în vizita mea în Nyassaland este că nu se poate spera ca lucrarea printre băştinaşii din Africa să se ridice mai sus de nivelul unei lucrări de restabilire. Fără îndoială, pot fi excepţii eminente, dar, în general, au cea mai mare dificultate în aprecierea lucrurilor spirituale. Minţile lor nu sunt antrenate. Spre deosebire de asiatici, ei nu au avut o filosofie a religiei (nici măcar a erorii) în trecut, ca să le îndrepte minţile spre Dumnezeu, şi în timp ce prind repede aspectele principale ale Planului, mă îndoiesc dacă mulţi dintre ei apreciază semnificaţia lor spirituală. Ţinerea unui sabat şi preferinţa scufundării faţă de stropire ca modul scriptural de botez sunt lucruri palpabile pe care minţile lor le pot reţine, dar înţelesul spiritual care stă la baza acestora este ceva ce ar cere timp îndelungat pentru a fi dezvăluite cuiva în afară de cei mai favorizaţi.

Totuşi, această lucrare este prea mare pentru a fi neglijată, şi urmând sugestiile tale, înainte de a pleca din Scoţia, am împărţit partea ţării în care se află fraţii în şase districte diferite şi aş recomanda numirea unor fraţi băştinaşi ca învăţători sub îndrumarea Societăţii, ca ei să viziteze aceste districte prin rotaţie, petrecând timp suficient în fiecare sat pentru a parcurge un Volum cu adunarea din acel sat, apoi să treacă la următorul. Fraţii ale căror nume ţi le dau pricep bine Adevărul; ei pot să citească şi să vorbească engleza. Toţi aceştia au citit cel puţin primele trei Volume ale Studiilor în Scripturi şi sunt capabili să le traducă în dialectul băştinaş spre folosul fraţilor lor mai puţin favorizaţi. Ei sunt de asemenea în clar cu subiectul sabatului.

Din moment ce acest subiect a fost ridicat la o poziţie esenţială, am fost nevoit să îl tratez ca atare şi să fac recomandări doar pentru fraţii care au putut fi de acord că ţinerea zilei a şaptea nu este esenţială pentru creştini.

Am să dau acestor fraţi formulare pe care să mi le trimită la sfârşitul fiecărei luni, cu privire la adunările ţinute şi Volumele studiate. Având în vedere faptul că timpul lor va fi în întregime dedicat lucrării, am arătat că Societatea le va asigura 1 liră (5 dolari) pe lună pentru întreţinere. Această sumă este adecvată pentru toate nevoile lor.

De asemenea voi supraveghea şi îndruma lucrarea lor şi îi voi ajuta după cât îmi stă în putere. Îmi propun ca în curând să-l pun pe un frate să lucreze la traducerea unor pliante mai importante în limba Chitonga (majoritatea fraţilor din Nyassaland vorbesc acel dialect) iar eu însumi sper să pregătesc un vocabular pentru Volume, care va face ca cele mai multe dintre cuvintele dificile din aceste cărţi să fie înţelese de către cei care au chiar şi o idee vagă de limba engleză.

Gândul meu este că această lucrare ar putea fi îndeplinită mai bine din Durban decât să mă stabilesc în Nyassaland.

Să mă stabilesc în acea ţară n-ar fi cel mai înţelept, după judecata mea. Este imposibil, chiar dacă ar fi de dorit să trăiesc cum trăiesc băştinaşii. Să mă stabilesc într-o casă băştinaşă este pur şi simplu o ispitire a Providenţei. Staţia Shiloh este prea departe de centrul de interes ca să fie de mai mare folos decât ca o casă de odihnă în drum spre fraţi.

A construi ceva în districtul cu cei interesaţi ar însemna o cheltuială considerabilă de bani şi, chiar mai mult, de timp preţios, pentru că ar fi necesar mai întâi să faci cărămizile înainte de a-ţi construi casa.

Problema cu limba trebuie de asemenea avută în vedere. Ar fi necesar timp considerabil pentru a învăţa vreuna din cele trei limbi vorbite de către fraţii băştinaşi ca să pot să le vorbesc în limba lor, şi chiar dacă aş face aceasta ar rămâne totuşi celelalte două dialecte necucerite.

Pentru aceste motive şi pentru altele aş recomanda ca sediul meu să fie situat în sud, de preferat în Durban, unde mă pot concentra asupra lucrării foarte promiţătoare ce se desfăşoară aici printre albi. Ţinând legătura cu Nyassaland, aşa cum am sugerat, şi asigurând continuarea lucrării Domnului acolo, aş putea vizita acea ţară cel puţin odată pe an, atâta timp cât vom avea ocazii pentru lucrarea secerişului, şi voi căuta ca prin prezenţa şi sfatul meu să-i încurajez pe fraţi şi să promovez cauza Domnului acolo.

Între timp aş recomanda stabilirea unei Agenţii Africane în Durban, publicarea predicilor în ziarele din Africa de Sud (ceea ce sper ca în scurt timp să se realizeze, după ce am primit documentele şi formularele trimise de Biroul de Lectură), şi progresul general al lucrării Domnului în diferite oraşe sud-africane după cum se va ivi ocazia. Îţi voi scrie mai târziu, dând mai multe sugestii privitoare la stabilirea unei agenţii în Durban cu o estimare probabilă a costului.

Sunt recunoscător Tatălui Ceresc, care m-a trecut prin diferitele mele experienţe cu sănătate şi putere, şi sunt încrezător că El va binecuvânta eforturile mele umile de a-L servi pe El şi iubita Sa turmă, şi acolo unde am greşit, chiar şi acolo înţelepciunea Sa să supravegheze şi să facă toate lucrurile să lucreze spre gloria Sa şi spre binele copiilor Săi.

Adaug în plic una sau două fotografii ale Staţiei Shiloh, care îţi vor da o idee despre cum arată. Mă rog pentru îndrumarea Domnului în lucrarea Sa, şi cu multă dragoste faţă de tine, dragă frate, al tău conlucrător în serviciul secerişului, Wm. W. Johnston.