CEI CARE SUNT MUSTRAŢI DE LUMINĂ

„Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre drepte şi să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” Matei 5:16

R 4746a W. T. 15 ianuarie 1911 (pag. 23)

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU este adeseori numit lumină, candelă pentru picioarele noastre. Dar nu aceasta pare să fie ideea de aici. Înţelesul ar putea fi, parţial, că ar trebui să lăsăm Adevărul să strălucească. Dar clasa menţionată în verset este clasa evlavioasă, cei concepuţi de spirit. Despre aceştia Domnul a spus în altă parte că ei trebuie să fie atenţi cum lasă ca Adevărul să ajungă la alţii — să nu arunce mărgăritarele lor înaintea porcilor. Prin urmare, nu înseamnă să lase toată lumina Adevărului să strălucească asupra lumii. Lumea nu va putea să primească tot Adevărul. Despre această lumină menţionată aici se spune în altă parte că este iluminare.

Această iluminare vine, nu numai prin Adevăr, ci şi prin conceperea cu Spirit sfânt. Spiritul sfânt devine puterea de iluminare în viaţa acestora. Toată viaţa lor, prin urmare, trebuie să strălucească; toată viaţa lor trebuie să vestească lumina Aceluia „care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”.

Alt verset spune: „Dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunecimile!” Aceasta este lumina, sau Cuvântul, pe care trebuie să o lăsăm să strălucească asupra oamenilor, chiar dacă ei nu pot primi tot mesajul. Dar mulţi care la un moment dat au urât mesajul, au fost convinşi şi conduşi la Domnul prin iluminarea Spiritului pe care ei o vedeau în vieţile sfinţilor lui Dumnezeu. Minţile lor erau mult întunecate de fumul Evului Mediu, dar nu erau în aşa lipsă de armonie încât să nu poată fi conduşi de Spiritul lui Dumnezeu. Ei au luat cunoştinţă de Isus şi au învăţat de la El.

Nimic din vreunul dintre textele menţionate nu garantează că lumea va primi mesajul, fie de la Domnul nostru Isus, fie de la urmaşii Săi. Cu toate acestea, noi trebuie să lăsăm lumina noastră să strălucească aşa cum El a lăsat-o pe a Sa să strălucească, chiar dacă întunericul nu o înţelege. Ideea pare să fie că, în timp ce unii se împotrivesc luminii, fiindcă faptele lor sunt rele, totuşi sunt alţii care pot primi mesajul în mod diferit. De aceea, trebuie să „lăsăm lumina noastră să strălucească înaintea oamenilor ca ei să vadă faptele noastre drepte”, fie că le atribuie motive bune sau rele. Unii ar putea să aprecieze şi să vadă. Cei care I s-au împotrivit Domnului nostru nu erau dintre oamenii obişnuiţi, ci dintre cei care au pretins în mod special că sunt poporul lui Dumnezeu, cărturarii şi fariseii, care nu trăiau la înălţimea propriilor standarde. Aceştia s-au simţit mustraţi. Ei şi-au dat seama că învăţătura lui Isus era de un nivel mai înalt.

Aşa găsim şi astăzi. Cei care se împotrivesc cel mai mult mesajului Adevărului sunt bătrânii, slujitorii, administratorii şcolii duminicale. Lumina mai strălucitoare a Adevărului le-o risipeşte pe a lor în întuneric, în aşa măsură încât sunt mustraţi de lumină. Ea face standardele lor să pară în mai mare dezavantaj. De asemenea, ei îşi dau seama de felul nostru de viaţă superior. Atunci sunt plini de invidie. Iudeii care L-au predat pe Isus lui Pilat erau invidioşi; erau într-o stare foarte greşită a inimii.

Aşa este şi cu cei care ne urăsc. Lumina are însă influenţă. Ei pot să distingă care este învăţătura corectă. Sunt unii care nu iau nicio poziţie, dar, cu toate acestea, înţeleg parţial. Cei care „au fost cu Isus” se recomandă a fi din această clasă, în ciuda tuturor influenţelor adverse. Şi astfel apostolul Petru a atras atenţia asupra faptului că unii care văd faptele noastre drepte vor slăvi pe Dumnezeu, în ziua cercetării, chiar dacă nu devin urmaşi acum. Efectul în cele din urmă va demonstra că întreaga lucrare nu a fost în zadar — că unii Îl vor accepta pe Cristos acum şi că influenţa acestor vieţi va fi ceva pentru lume în viitor.

Ar trebui să fie adevărat, într-o anumită măsură, ca toţi cei care sunt strâns asociaţi cu membrii Corpului lui Cristos în viaţa prezentă — înainte ca El să fie proclamat Împărat al întregii lumi — să poată recunoaşte largheţea şi grandoarea caracterului acelora pe care Domnul îi alege pentru acest loc de onoare în rânduielile oamenilor. Ar trebui să poată lua la cunoştinţă că ei au fost cu Isus — să vadă în ei spiritul unei minţi sănătoase.