Privelişte din turnul de strajă

R4743 W. T. 15 ianuarie 1911 (pag. 19-21)

Un nou pericol în Ştiinţa Creştină

„Moartea este o eroare!” (Aceasta se referă la învăţătura Ştiinţei Creştine că spiritul este adevăr nemuritor şi materia este eroare muritoare. Spiritul este real şi etern; materia este ireală şi temporară. Nu există viaţă, adevăr, inteligenţă şi nici substanţă în materie — n. t.) Aceasta este declaraţia Ştiinţei Creştine. Toţi adepţii Ştiinţei Creştine de până acum au greşit; cel puţin, potrivit propriei lor teorii. Ei au sperat că d-na Eddy nu va ceda vreodată la eroare şi de aceea nu va muri niciodată. Dar şi ea a mers pe drumul pe care merge tot ce este pământesc. Cât de neplăcută trebuie să fie teoria religioasă care îşi trădează adepţii chiar la sfârşit. Cel puţin, orice alt sistem religios pretinde un progres, o creştere, din har în har; din cunoştinţă în cunoştinţă; de la o realizare la alta. Dar Ştiinţa Creştină trebuie să admită că până acum toţi adepţii ei au naufragiat în credinţa lor — au cedat, conform propriei lor teorii, la „eroarea cu privire la moarte” — eroarea de a gândi că există un asemenea lucru ca moartea şi intrarea în moarte. Vai! Cât de săracă şi slabă este mintea umană! Cât de uşor poate fi înşelată.

Iată acum un mare pericol!

Am arătat deja că învăţăturile Ştiinţei Creştine (că nu există păcat şi că nu există moarte) sunt în directă contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu — „Plata păcatului este moartea”. „Sufletul care păcătuieşte acela va muri”. Din contră, noi am arătat că Ştiinţa Creştină este în deplin acord cu prima minciună a lui Satan, prin care a înşelat pe primii noştri părinţi, zicând: „Hotărât că nu veţi muri” (Gen. 3:4). Nu vrem să spunem că adepţii Ştiinţei Creştine sunt cu bună ştiinţă în alianţă cu Satan şi că promovează voit minciunile lui. Am declarat, totuşi, şi acum repetăm, că noi credem că amăgirea Ştiinţei Creştine este de la Satan, cu ale cărui cuvinte ei sunt de acord, şi că aceasta nu este de la Dumnezeu, al cărui Cuvânt ei îl contrazic.

Apostolul vorbeşte despre „adâncimile Satanei”, şi iarăşi spune „că nu suntem în neştiinţă despre planurile lui”. Am arătat probabilitatea ca Satan să-şi facă lucrarea în viitorul apropiat prin diferite materializări pentru înşelarea în continuare a omenirii şi a ţinerii ei mai departe în robia erorii. Dar nu ne-am gândit că Adversarul ar putea să se folsească mai mult de d-na Eddy după moartea ei decât înainte — că ideea ei că „moartea este o eroare” ar putea deveni o ocazie de continuă înşelare şi înrobire a unor oameni bine intenţionaţi dar înşelaţi. Ultima declaraţie a unuia dintre cei mai proeminenţi urmaşi ai d-nei Eddy, Augusta E. Stetson, implică multe:

(1) Adepţii Ştiinţei Creştine sunt acum îndrumaţi să aştepte ca, după cum Isus a înviat dintre cei morţi şi S-a arătat ucenicilor după învierea Sa, tot aşa va face şi d-na Eddy. Aceasta înseamnă pentru noi că, dacă va fi posibil, îngerii căzuţi se vor materializa şi se vor prezenta ca d-na Eddy, în vederea înşelării în continuare a celor care aproape că i s-au închinat. Astfel de materializări şi înşelări sunt tocmai ceea ce am aşteptat, deşi n-am aşteptat nimic de felul acesta din partea Ştiinţei Creştine.

(2) Că învăţăturile Ştiinţei Creştine vor fi de aici încolo modelate mai cu grijă în direcţia care credem noi că este Adevărul — învăţând că Mileniul este aproape, chiar la uşă, cu domnia lui de dreptate şi cu inaugurarea unei noi ordini sociale. Putem fi siguri, totuşi, că marele nostru Adeversar, Satan, nu va promova Adevărul în vreo măsură decât cu scopul de a-i face rău sau de a profita de seminţele de Adevăr, pe care Domnul ne-a permis să le semănăm prin milioanele de exemplare tipărite. Este parte din politica lui, după cum explică apostolul, să pună lumina în locul întunericului şi întunericul în locul luminii. La fiecare prezentare a Adevărului în trecut, Satan a introdus cu mai mult sau mai puţin succes erori grave, ascunse sub mantia adevărului.

Fără îndoială timpuri minunate se află imediat înaintea noastră. Aceasta îi face datori pe toţi cei care au fost binecuvântaţi de Domnul cu deschiderea ochilor înţelegerii, să umble foarte credincioşi — să-şi aducă aminte că legământul lor este de jertfă, şi să socotească toate lucrurile pământeşti ca o pierdere şi gunoaie, pentru a putea câştiga pe Cristos şi să fie găsiţi în El — membri ai Corpului Său în slavă, membri ai Prorocului Uns, ai Preotului, ai Regelui, ai Mijlocitorului între Dumnezeu şi oameni.

Dăm următoarele extrase din ziarul de New York World:

Declaraţiile d-nei Augusta E. Stetson

„Ştiu, şi fiecare credincios adevărat în Ştiinţa Creştină trebuie să ştie, că d-na Eddy se va arăta, se va descoperi mie şi altora, celor din lumea dinafară, celor necredincioşi de asemenea.

Astăzi există aceeaşi situaţie ca atunci când Isus din Nazaret a murit şi a fost îngropat. După trei zile S-a arătat, pentru a dovedi că există viaţă după moarte. D-na Eddy va face la fel, pentru că ea ocupă azi în lume exact aceeaşi poziţie care a ocupat-o Isus în zilele Lui.

Poate va trebui, va trebui mai mult timp ca d-na Eddy să treacă prin experienţa morţii materiale până la starea demonstrării vieţii veşnice. S-ar putea să nu se întâmple timp de ani de zile, sau s-ar putea întâmpla mâine sau săptămâna viitoare. Dar ea se va arăta şi toţi oamenii vor şti despre aceasta.

Cei din biserică, cei care se îndoiesc de astfel de arătare sunt ca şi ucenicii care s-au îndoit, până când L-au văzut şi L-au atins cu mâna pe Isus. O voi vedea pe d-na Eddy iarăşi şi voi merge alături de ea, ţinând-o de mână, pe calea ce duce la viaţa care nu are moarte. Tuturor oamenilor care vor crede li se va arăta cum vor putea, prin mijloace spirituale, să se arate dincolo de moarte, dar mai întâi trebuie să aştepte arătarea d-nei Eddy.

Ieri n-am răspuns la întrebările legate de aşteptata arătare a d-nei Eddy — la învierea ei, cum o numesc unii. Atunci am simţit că încă nu venise ceasul să vorbesc. Astăzi sunt convinsă că este timpul potrivit. Din toate părţile primesc veşti despre descurajare şi tristeţe în câmpul Ştiinţei Creştine din cauza întârzierii arătării şi din cauza răspândirii declaraţiilor că d-na Eddy nu se va arăta.

A spune că d-na Eddy este dusă pentru totdeauna înseamnă a nega principiile Ştiinţei Creştine şi a respinge învăţăturile vieţii şi lucrării ei.

„Veacul Evangheliei s-a încheiat”, a spus mai departe d-na Stetson, vorbind cu cea mai mare seriozitate. „Se deschide o nouă eră, era celor o mie de ani despre care Biblia ne spune că va urma după a doua arătare a lui Cristos, deschiderea mileniului. Cristos înseamnă Adevăr, şi Mary Baker Eddy a fost din nou Adevărul pe pământ. Aştept şi veghez, şi elevii mei aşteaptă şi veghează, pentru că noi ştim că a sosit timpul când Dumnezeu va dovedi, în persoana d-nei Eddy, că ea a fost purtătorul Lui de cuvânt inspirat, să înveţe şi să descopere gloriile Adevărului şi Iubirii şi Vieţii care sunt reprezentate de Ştiinţa Creştină.”

Pace, pace, şi totuşi nu este pace!

La un timp când Creştinătatea vorbeşte despre convertirea lumii printr-o năvală a misionarilor creştini în ţările păgâne — fiecare misionar să convertească treizeci şi două de mii de păgâni într-un an — este bine dacă încercăm să privim situaţia în mod raţional, precum şi compătimitor.

Noi desigur avem toată simpatia pentru păgâni. Desigur că apreciem mult intenţiile binevoitoare ale aşa-numitei Mişcarea Misionară Laică, ce îşi propune să strângă milioane în bani şi să realizeze convertirea păgânilor instantaneu.

Să ne întrebăm în mod serios: Câţi misionari potriviţi, capabili să-i ajute cu adevărat pe păgâni să iasă afară din întuneric la lumină — la o adevărată cunoaştere a lui Dumnezeu — se pot găsi? Şi unde sunt ei? Vai! Noi ştim concret că marile noastre şcoli şi colegii, atât de bogat înzestrate, produc necredincioşi în loc de creştini. A trimite astfel de oameni la păgâni ar însemna a le face mai mult rău decât bine.

În loc de a converti păgânii, se pare că astăzi lumea este pe marginea unui conflict general cu păgânismul. În Africa, în India, în China, există o nelinişte generală. Civilizaţii din Europa şi America şi-au asumat sarcina de a guverna lumea necivilizată, luându-le pământurile cu bogăţiile lui şi impunându-le supunerea. Fără îndoială că aceasta menţine într-o anumită măsură o formă de lege şi ordine, dar implică şi o anumită măsură de nedreptate împotriva căreia mintea păgână se răscoală, aşa cum desigur ar face-o şi cei civilizaţi în circumstanţe asemănătoare.

Pare ca şi cum noul an, 1911, s-ar putea aştepta să fie unul tensionat. În spatele întregii activităţi militare şi a pregătirilor navale ale lumii civilizate stă o ambiţie şi o frică. Implicarea în războaie cu păgânii pentru a-şi menţine posesiunile şi pentru a menţine pacea şi ordinea lumii ar putea slăbi aşa de mult puterea unor mari naţiuni acasă, încât să dea loc conflictului în Europa — posibil între Marea Britanie şi Germania. Nici nu ne putem aştepta ca Statele Unite, cu interesele ei în Canalul Panama şi în Insulele Filipine şi în uşa deschisă a Chinei, să scape de o parte din aceste tulburări.

Cât timp îi va trebui creştinătăţii să înveţe că ordinea prezentă a lucrurilor este departe de ceea ce în mod raţional ne-am putea aştepta de la Împărăţia lui Mesia? Învăţarea acestei mari lecţii în marele timp de strâmtorare care se apropie va face ca toate naţiunile să caute, să se roage, să dorească Împărăţia Fiului iubit al lui Dumnezeu. Şi cu aceasta „va veni dorinţa tuturor neamurilor”. Hagai 2:7.

Baptiştii sprijină Critica Radicală

Între cei mai fermi susţinători ai Bibliei sunt Baptiştii. De aceea, cu atât mai mult a produs uimire la Convenţia lor din Canada faptul că ei au sprijinit Critica Radicală — Necredinţa. În instituţia lor educaţională din Toronto a avut loc o întrecere între Biblie şi aşa-numiţii critici radicali. Când decizia a fost împotriva Bibliei, s-a făcut un apel către Convenţie. Convenţia a susţinut Critica Radicală aprobând continuarea învăţării Criticii Radicale în şcolile teologice Baptiste.

Timp de douăzeci de ani Critica Radicală a luat o poziţie tot mai pronunţată în toate seminariile teologice baptiste, cât şi în toate celelalte seminarii protestante. Lucrul surprinzător legat de desfăşurarea Convenţiei este că acest model de necredinţă a obţinut o asemenea forţă şi curaj încât este gata să se anunţe public întregii lumi că este anti-Biblie. Aici vedem ilustrat ceea ce noi am arătat timp de mai mulţi ani, anume, că toţi slujitorii tineri din toate denominaţiile îşi iau diploma de Critici Radicali, Necredincioşi, cu exact aceeaşi vedere despre Biblie cum au susţinut şi promovat şi Robert Ingersoll şi Thomas Paine.

Singura deosebire este că aceşti tineri slujitori pozează ca creştini şi credincioşi într-un Dumnezeu personal şi în descoperirea Sa a caracterului şi a Planului Său în Biblie, în timp ce ei sunt total necredincioşi. Creştinătatea îşi pierde locul când cei mai proeminenţi reprezentanţi iau în derâdere chiar temelia ei. Cel care nu crede relatarea Bibliei despre Adam şi Eva şi despre cădere trebuie să nu creadă nici necesitatea răscumpărării rasei decăzute.

Cei care cred că Adam a căzut în sus, în loc de a cădea în jos, nu pot avea simpatie sau apreciere pentru cuvintele Învăţătorului, că El a venit să caute şi să recupereze ceea ce era pierdut. Ei nu cred că noi am fost răscumpăraţi prin sângele preţios al lui Cristos. Ei neagă total propriile cuvinte ale Învăţătorului, că El a venit în lume ca să Se dea pe Sine preţ de răscumpărare, un înlocuitor corespunzător, pentru păcatul şi condamnarea lumii. Ce fel de Evanghelie au astfel de slujitori de predicat şi cât de puţini slujitori există în orice denominaţie care să nu fie Critici Radicali — Necredincioşi? Restul sunt clasaţi ca demodaţi învechiţi şi nu au căutare.

Astfel vedem împlinindu-se înaintea ochilor noştri cuvintele Învăţătorului: „Când va veni Fiul Omului va găsi El credinţă pe pământ?” Credinţa dată o singură dată sfinţilor nu este desigur ţinută astăzi în general, nici chiar printre cei care pretind a fi în mod special susţinătorii, purtătorii de cuvânt şi apărătorii adevăratei religii.

Găsim ceea ce căutăm

Un grup de tineri de la colegiu discutau un incident straniu care a avut loc recent la o universitate situată în partea de vest a statului. Doi dintre cei mai remarcabili tineri din clasa care absolvea au fost numiţi să ia poziţii opuse într-o dezabatere din ultima parte a anului, pe o temă religioasă referitoare la autenticitatea Scripturilor. S-a întâmplat ca acela care a fost numit să apere poziţia Bibliei să fie cunoscut a avea vederi pronunţat atee, în timp ce poziţia opusă să-i fie dată unuia dintr-o biserică foarte activă şi dintre lucrătorii foarte activi ai Organizaţiei Tinerilor Creştini.

Tinerii au studiat mult tema timp de mai multe săptămâni, şi când a avut loc dezbaterea fiecare şi-a susţinut părerea cu tărie. Urmarea ciudată a fost că după dezbatere cel necredincios s-a convins într-atât, încât a devenit membru al bisericii, în timp ce tânărul celălalt şi-a schimbat şi el vederile şi a devenit la fel de sceptic cum fusese odată oponentul lui.

Cele de mai sus ilustrează un principiu asupra căruia am atras deja atenţia tot mereu. Noi găsim ceea ce căutăm! Cei care se apropie de Biblie cu dorinţa sinceră de a găsi în ea Mesajul lui Dumnezeu vor fi îndrumaţi de Domnul. După cum este scris: „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după dreptate [Adevăr], pentru că ei vor fi săturaţi”.

Pe de altă parte, cei care se apropie de Biblie din punctul de vedere al găsirii unui nod în papură, al necredinţei, al antagonismului, vor găsi în mod sigur şi ei ceea ce caută — greşeli, contradicţii etc. Remarcaţi cum Thomas Paine şi Robert Ingersoll ilustrează acest principiu, şi comparaţi experienţele şi descoperirile lor cu propriile noastre binecuvântări, când ne ospătăm din Biblie ca de la masa Domnului generos încărcată cu lucruri bune, „hrană la vremea hotărâtă pentru casa credinţei”.

Acelaşi principiu este adevărat despre Studiile în Scripturi. Cei care aşa doresc pot să găsească cusururi în Biblie şi să întoarcă şi să sucească declaraţiile ei în ceva iraţional; ei pot de asemenea să facă bucăţi Planul divin al Veacurilor.

„Umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” Acest principiu este adevărat în privinţa tuturor procedurilor lui Dumnezeu cu poporul Său în timpul nopţii de plâns care precede dimineaţa glorioasă de bucurie, când vor vedea aşa cum sunt văzuţi şi vor cunoaşte aşa cum sunt cunoscuţi. De aceea, ca să te apropii de Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l înţelegi corect trebuie:

(1) O stare a inimii de învăţăcel.

(2) O stare a inimii cu credinţă în Dumnezeu ca Marele Învăţător, care cunoaşte limitele noastre şi care a promis să îndrume pe cei voitori şi ascultători în tot Adevărul pe măsură ce devine hrană la timp cuvenit.

(3) Ei trebuie să aştepte îndrumare divină în legătură cu înţelegerea Scripturilor, aşa cum a promis Dumnezeu; şi aşteptând, s-o caute.

(4) În timp ce aşteaptă şi caută şi privesc în direcţia aşteptărilor şi conducerii, ei să-şi folosească facultăţile mintale şi prin ele să aprobe sau să dezaprobe ceea ce le este prezentat.

(5) Ei trebuie să se păzească să nu neglijeze aceste favoruri de la Dumnezeu; trebuie să fie atenţi la încăpăţânare şi la mândrie, ca nu cumva, după ce s-au bucurat de lumină şi de binecuvântare, să le piardă şi să ajungă în întunericul de afară în care vedem că întreaga lume bâjbâie.

Încă o armă pentru pace

Treziţi pe viteji. Să se apropie şi să se ridice toţi bărbaţii de război. Să se ridice naţiunile şi să se suie în valea lui Iosafat (valea morţii). Cel slab să zică: Sunt tare! Bateţi fiarele voastre de plug în săbii şi cosoarele voastre în suliţe. Ioel 3:9-12.

Ce va înseamna a merge curând la război se poate presupune din descrierea armei dată mai jos. În legătură cu această pregătire pentru război între naţiuni, să nu trecem cu vederea că guvernele şi generalii încep să se teamă de propriile trupe. După cum gărzile pentru menţinerea ordinii au refuzat serviciul în Ohio în legătură cu tulburările grevei, şi după cum marinarii s-au răsculat împotriva guvernului în Brazilia, iar soldaţii din Portugalia împotriva generalilor, tot aşa se poate întâmpla în oricare ţară din lume.

Germania cu marea ei armată începe a se teme pentru că Socialismul îşi face loc treptat printre soldaţi. Şi chiar în Marea Britanie, recent s-a găsit a fi necesar să se dezarmeze unele gărzi pentru menţinerea ordinii, sau civile. Secretul acestei întregi nesupuneri este cunoştinţa, şi în spatele cunoştinţei stă educaţia, iar în spatele educaţiei stă presa tipărită şi puterea de iluminare minunată a lui Dumnezeu care ridică vălul ignoranţei şi pregăteşte lumea pentru marea zi a lui Mesia cu preludiul ei de strâmtorare.

Ne miram cu câtva timp în urmă cum insurecţia, aşa cum par să implice Scripturile, ar putea să cuprindă întregul pământ; cum ar putea să se dezlănţie anarhia în ciuda întregii combinaţii a puterii şi influenţei capitalului şi civilizaţiei care i se opune. Dar acum vedem că educaţia, cunoştinţa, pregătesc calea pentru marele dezastru al lumii, pe care, după cum Scripturile par să arate, îl putem aştepta cam în cinci ani, dar care, oricum, nu mai poate fi amânat. Acum putem vedea că chiar acei oameni care au fost pregătiţi să folosească cele mai noi aparate pentru distrugerea vieţii umane se pot găsi printre cei care au în sarcină şi grijă arsenalurile şi muniţia de război. Într-adevăr, acea zi va fi un „timp de strâmtorare cum n-a fost niciodată de când există o naţiune”. Mai departe redăm articolul la care ne-am referit:

„Această armă, care cântăreşte mai puţin de douăzeci de livre [9 kg] şi este manevrată ca o puşcă obişnuită de vânătoare, când este în acţiune varsă un şuvoi de gloanţe la rata de 400 pe minut. Noua armă este numită Benet-Mercier şi este de invenţie franceză. Are un pat care se pune la umăr. În acţiune, soldatul stă întins pe pământ, sprijinind arma pe două suporturi. Aceasta dă un avantaj în privinţa siguranţei, faţă de modelul cu tragere rapidă Hiram Maxim, deoarece trăgătorul acelei arme este obligat să stea în picioare când o alimentează. Aceasta îl expune cu totul duşmanului — sau mai degrabă îi expune pe toţi trei, fiindcă trei sunt necesari pentru manevrarea acestei arme mai grele”.

„În timp ce modelul original francez cântărea aproximativ 9 kg, noua armă, după cum spun experţii guvernamentali, va cântări chiar mai puţin. Totuşi, eficacitatea ei, se pretinde, nu va fi nicidecum afectată. Se spune că în mod sigur cu timpul armata va fi echipată cu această armă”.

Raportul filialei Germane — 1910

Dragă frate Russell:

Vei găsi ataşat raportul lucrării de seceriş făcute aici în Germania:

Studii în Scripturi şi Mana trimise . . . 7.306

Vol. 1 în formă de Turnuri . . . 1.630

Broşuri şi Turnuri despre „iad” . . . 20.634

Numere de Turnuri de Veghere obişnuite (12 luni), bucăţi . . . 36.168

Copii după Turnuri . . . 15.450

Copii după Turnuri prezentate în pagini de pliante . . . 772.500

Turnuri despre „iad” ca mai sus . . . 1.326.500

67.000 pliante, veche . . . 656.000

3.839.200 Tribuna Poporului . . . 107.497.600

Total literatură gratuită în pagini de pliante . . . 110.252.600

Scrisori şi cărţi poştale primite . . . 6.726

Scrisori şi cărţi poştale trimise . . . 3.025

Cheltuieli pentru tipărire, distribuire a Tribunei Poporului prin ziare şi voluntari speciali, serviciul de peregrini, colete, poştă, chirie,

lumină, căldură etc. . . . 47.953,54 mărci

Chitanţe de la prietenii europeni, Speranţe Bune, etc. . . . 17.123,49 mărci

Bilanţ de la biroul din Brooklyn . . . 30.830, 05 mărci

Egal cu . . . 7.340,49 dolari

Mă bucur să spun că peste tot unde se adună prietenii în adunări mai mari sau mai mici par să fie mai atenţi şi mai capabili de a aprecia faptul că timpul este scurt. Din cei mai bine de 3000 de cititori ai Turnului în germană (adică, abonaţi) mulţi au ajutat financiar cauza de bună voie (nu din prisosul lor), iar unii cu mână largă, aşa că am primit cu 7000 de mărci mai mult anul trecut decât în anul precedent. Fie ca Domnul să îndrume şi să conducă toate lucrurile spre lauda Lui şi spre slava dragului nostru Tată ceresc, este rugăciunea noastră continuă.

Ca întotdeauna, fratele tău şi împreună servitor în Domnul, O. A. Koetitz