Perspectiva noului an

R4735 W. T. 1 ianuarie 1911 (pag. 3-6)

Raportul foarte încurajator pentru anul trecut al Societăţii noastre, în numărul din 15 decembrie, în mod natural ne îndreaptă gândul spre noul an şi ne întrebăm cum va fi perspectiva — priveliştea. Vederea noastră în privinţa perspectivei financiare şi sociale poate să pară prejudiciată. Din Scripturi noi credem că suntem în acel timp special care precede imediat marea perioadă de anarhie mondială prezisă de profetul Daniel, care marchează sfârşitul Timpurilor Neamurilor şi inaugurarea Împărăţiei lui Mesia. Dar în timp ce aşteptăm asemenea strâmtorare şi credem că este aproape, ar fi neînţelept să prezicem conflicte, greve, panică etc. — deşi toate acestea vor fi factori proeminenţi în precipitarea anarhiei de care pe bună dreptate tuturor le este groază.

În timp ce lumea este în aparenţă în pace, există mare nelinişte în inimile oamenilor. Creşterea generală a cunoştinţei a adus o creştere generală a nemulţumirii şi a ambiţiei care nu pot fi satisfăcute decât în foarte puţine cazuri. Această nemulţumire deja s-a făcut simţită în Rusia şi în Japonia şi probabil va produce tulburare în India şi China, părţile cele mai populate ale lumii. Numai Domnul ştie în ce măsură şi cât timp vor fi reţinute vânturile conflictelor, cum este ilustrativ arătat în Apocalipsa.

Guvernele încep să înveţe că marile nave de război şi fortăreţele militare sunt atât surse de pericol cât şi de protecţie. De exemplu, guvernul Braziliei a cumpărat recent două vase de război din cele mai moderne. De-abia au fost date în folosinţă şi echipate cu marinari brazilieni, că echipajul lor s-a şi răzvrătit. După considerabilă stricăciune şi pierdere, guvernul evident simte că acestea sunt o ameninţare mai mare decât sunt vasele de război străine din portul lor. S-a sugerat ca tunurile de pe vas să fie debarcate şi păstrate pentru timpuri de necesitate şi să nu fie lăsate în mâinile răzvrătiţilor.

La fel şi Portugalia are probleme. Revoluţia l-a detronat pe Rege şi a stabilit o Republică, numai ca să afle că soldaţii şi marinarii cred că acum ei sunt stăpâni pe situaţie şi pot cere astfel de salarii şi tratament cum cred ei de cuviinţă. La timpul potrivit soldaţii antrenaţi ai Europei probabil vor avea sub controlul lor marile arsenale şi imensele depozite de armament pentru răsturnarea guvernelor care li le-au asigurat. Acestea nu sunt perspective plăcute la vedere la începutul anului, dar de ce să ne înşelăm singuri? Aici în Statele Unite am avut cumva o manifestare asemănătoare. O grevă a şoferilor transportatori în oraşul capitală a statului Ohio durează de luni de zile, însoţită de violenţe. Guvernul de Stat a căutat să menţină ordinea, dar a reuşit doar într-un grad limitat. Regimentele poliţiei statale, aduse pe scena tulburărilor, au simpatizat cu greviştii şi au refuzat să menţină ordinea, şi au fost trimişi acasă.

Deşi e multă prosperitate în comparaţie cu vremurile trecute, fabricile manufacturiere ale lumii, echipate cu maşinării moderne, au o atât de mare capacitate încât afacerile par să fie în depresiune, deoarece numai o treime din posibilităţi sunt realizate. O lipsă de încredere pe jumătate evidentă predomină, bazată pe faptul că oamenii inteligenţi ştiu că jumătate din banii necesari nu există pentru ca afacerile să prospere, din cauza demonetizării argintului. În timp ce această situaţie a fost creată de bancheri şi investitori în interesul lor, prin ţinerea ratelor dobânzilor la un nivel ridicat, totuşi chiar şi pentru ei există pierderi, producând o stare financiară febrilă — o stare de panică din pricina groazei de pierdere a încrederii publice şi a cererii de restituire a depozitelor. În general există şi un murmur de nelinişte financiară sau febrilitate nefavorabilă intereselor afacerilor mai mici; companiile mari şi profitabile sunt bine susţinute financiar, dar acestea sunt împiedicate de industriile şi companiile mai mici pe care le aprovizionează, şi într-o anumită măsură depind de ele pentru afaceri. Într-un cuvânt, chestiunile financiare sunt cele mai grele şi nimeni nu ştie când se poate întâmpla ceva ca să le înghiontească şi să le răstoarne.

Federaţia Bisericii, a lui Morgan

Ziarele au informat recent lumea că, la un Conciliu al Bisericii Episcopale, renumitul bancher multi-milionar J. Pierrepont Morgan, care era un delegat, a contribuit cu zece mii de dolari ca pornire pentru un fond de cheltuieli, având ca obiectiv organizarea unui trust religios. Binecunoscuta capacitate în afaceri a d-lui Morgan, demonstrată în legătură cu trusturile financiare, îi încurajează pe mulţi să creadă că el va duce la îndeplinire ceea ce vrea în legătură cu această mişcare. Tot mai mult, toate denominaţiile tânjesc după un trust religios sau Federaţie şi sunt tot mai dispuse să sacrifice doctrine şi principii care le erau dragi altădată, pentru a putea forma Federaţia. Aceasta este o mărturie a slăbiciunii denominaţionale şi o sugestie că tăria şi puterea care se va câştiga prin Federaţie este considerată de valoare. Forţele motrice în această întreprindere se extind asupra marii economii a bisericilor federate în ceea ce priveşte predicatorii şi administratorii. Fără îndoială că este ceva adevăr în aceasta, dar adevăratul motiv este mai adânc. Se crede că Federaţia va achiziţiona în curând putere politică şi, de aceea, susţinere financiară, înaintea cărora adevărurile nedorite vor fi forţate să se ascundă sau să fie puse la stâlpul infamiei şi în mod secret ostracizate.

Evident această Federaţie este aproape aici; Scripturile au prezis Federaţia, aşa cum am arătat şi noi din Scripturi timp de treizeci de ani. Pentru noi acesta este unul din semnele speciale ale zilelor noastre, unul din indiciile speciale care marchează sfârşitul Veacului Evanghelic şi inaugurarea Împărăţiei lui Mesia.

Mesajul către evrei

Scripturile sunt explicite când declară că odată cu încheierea chemării evanghelice din acest veac şi completarea clasei Miresei, favoarea divină se va întoarce la Israelul natural. Am văzut din când în când condiţii climatice favorabile în Palestina, şi mai târziu cum Mişcarea Sionistă a trezit pe evreii de pretutindeni la interes pentru ţara lor şi la o dorinţă de-a o poseda iarăşi. Dar aceste speranţe şi ambiţii păreau imposibil de atins şi recent fervoarea Sionismului este în scădere. Exact în această conjunctură Providenţa Divină părea să binecuvânteze mesajul nostru pentru evrei. Remarcabil este că mesajul a fost răspândit în toată lumea, în parte prin ziarele evreieşti interesate de mesaj şi în parte prin cei care i se opun — totuşi Vocea (Die Stimme) a mers departe până la marginile pământului.

Ca urmare, speranţele evreieşti se îndreaptă tot mai mult spre profeţiile Sfintelor Scripturi. Rezultatul promite că va fi aşa o lucrare a harului cum o descriu Scripturile, când ne spun că Domnul va turna peste Israel în acest timp un duh de cereri şi de rugăciune. Mesajul pentru ei acum este că ţara este a lor — că perioada lor de pedeapsă s-a sfârşit şi că în scurt timp binecuvântarea divină va ajunge la ei — nu ca creştini, ci ca evrei. Ulterior ei Îl vor recunoaşte pe Mesia cel Spiritual la care se face referire în Dan. 12:1. Călătoria lor de atunci încolo va fi una uşoară, căci Împărăţia va predomina şi Israel va fi binecuvântat şi va deveni canalul pentru binecuvântarea divină pentru toate familiile pământului — binecuvântarea principală venind la ei de la Cristosul glorificat pe planul spiritual şi operând prin guvernul Lui spiritual, invizibil.

Lucrarea secerişului pentru acest an

Zi de zi devine tot mai evident că se desfăşoară o mare lucrare de cernere printre cei care au fost atât de mult favorizaţi de Domnul cu privire la Adevărul Prezent. În ultimii treizeci de ani cei care nu au fost pe deplin captivaţi de acesta, cei care nu s-au bucurat să-şi prezinte trupurile ca jertfe vii în interesul acestuia, cei care au fost mai curând căldicei decât fierbinţi, sunt evident respinşi de Domnul de la orice parte sau soartă în Împărăţia lui Dumnezeu. În schimb, alţii vin în Adevăr — din toate denominaţiile, clasele şi vârstele. Unii dintre ei se maturizează foarte repede. Într-adevăr, unii care de curând au învăţat Adevărul fac uneori de ruşine pe cei care au avut mult mai mari ocazii, dar pe care în ultimul timp le neglijează. Sfatul nostru rămâne că, dacă vor menţine legătura deplină cu Adevărul şi vor ţine lumea afară din inimă, vor găsi că este un plan excelent să citească zilnic un număr de pagini din Studii în Scripturi — dacă este posibil douăsprezece — pentru că această citire permite o recapitulare a celor şase volume în mai puţin de un an.

De asemenea, mai recomandăm „Angajamentul”. În mod sigur se dovedeşte o mare binecuvântare pentru mulţi din poporul Domnului, nu numai amintindu-le zilnic de pro­priile lor interese în Lucrarea Secerişului, ci şi ţinându-i în legătură de simpatie şi rugăciune cu toţi fraţii. Şi în final, în mijlocul atacurilor crescânde din zilele noastre, acesta pune un zid de tărie în jurul ostaşului consacrat al Crucii. Dar în timp ce această cernere şi încercare şi curăţare a Bisericii este în progres, este demn de remarcat că cei curăţiţi par să fie mai serioşi, mai zeloşi, mai credincioşi, mai loiali Domnului, Adevărului şi fraţilor.

Pe lângă aceasta, remarcăm o lărgire a lucrării în anul trecut, care, din câte ştim, se poate să continue şi în anul care începe. Mai mult de o mie de ziare, care ajung la mai mult de zece milioane de cititori săptămânal, înseamnă desigur o extindere a mesajului despre iubirea lui Dumnezeu faţă de fiecare membru al rasei lui Adam. De asemenea, adunările publice din ultima vreme au avut mai mulţi ascultători decât oricând înainte şi s-a manifestat mai mult interes. Să ne aşteptăm ca această uşă să se deschidă şi mai larg în anul care vine.

Tocmai am semnat un contract pentru tipărirea zilnică în anul 1911 a patruzeci de mii de pliante intitulate „Tribuna Poporului”, şi ne aşteptăm ca această cantitate, douăsprezece milioane, să nu fie prea mare pentru lucrarea noastră de voluntariat şi pentru folosirea lor la anunţarea adunărilor publice. Totuşi, recunoaştem că am contractat o cantitate mare şi că puterea de a le distribui depinde de loialitatea şi zelul cititorilor acestei reviste. Îndemnăm la energie în această lucrare de voluntariat, nu numai pentru public, ci şi pentru cititorii Turnului de Veghere. Am văzut că aceia care iubesc pe Domnul cel mai mult şi care apreciază cel mai mult bunătatea şi favoarea Lui sunt cei mai dornici şi mai dispuşi să distribuie mesajul la alţii, şi acestora Domnul le dă binecuvântări proporţionale. Acesta este deci motivul pentru care îi îndemnăm pe cititorii Turnului de Veghere de pretutindeni să devină propovăduitori ai Adevărului în acest mod simplu, precum şi oral, dacă au capacitate naturală şi ocazie.

În general, dragi prieteni, opinia noastră prezentă este că anul 1911 ne oferă ocazii mai mari de a-L servi pe Domnul, pe fraţi şi Adevărul, decât oricare alt an din trecut. Să fim zeloşi să facem cu puterea noastră ceea ce mâinile noastre găsesc de făcut.

Un cuvânt de prevenire

Dezaprobăm tot ce este înrudit cu senzaţionalul şi tot ce este intenţionat a răspândi frica în poporul Domnului. Atitudinea noastră, bazată pe credinţa noastră, trebuie să fie aceea de încredere, seninătate, ştiind că puterile răului, orice ar putea realiza cu alţii, nu pot să le dăuneze celor „aleşi”, care rămân la umbra celui Atotputernic. De aceea să înlăturăm temerile, ca dovezi ale lipsei de credinţă, lipsei de încredere în El, care a spus că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor care sunt chemaţi după planul Său”.

Dar în timp ce dezaprobăm frica, să nu închidem ochii la ceea ce vedem întâmplându-se în jurul nostru. Curajul pe care-l dorim şi pe care Domnul îl va aprecia nu este curajul care închide ochii şi nu vrea să vadă, ci acela care se încrede în Domnul în prezenţa unui pericol evident.

Le amintim cititorilor că aproape cu doi ani în urmă ne-au fost aduse în atenţie diferite incidente, care păreau să demonstreze că îngerii căzuţi erau mai activi ca oricând şi că dovezile capacităţii lor de a se materializa creşteau, şi că relatările despre tendinţele lor spre imoralitate se potriveau bine cu relatarea despre căderea lor, cum este arătată în descrierea din Geneza. Atunci noi am sugerat posibilitatea ca spiritele rele să se materializeze, aşa încât să apară ca unii din poporul Domnului şi apoi să comită nelegiuiri flagrante şi, dematerializându-se, dispărând, să lase pe cel nevinovat să se confrunte cu indignarea dreaptă provocată de nelegiuire. Am sugerat că se poate, în astfel de caz, ca mare oprobriu să fie adus asupra servitorilor Adevărului şi astfel asupra Cauzei în sine. Am mai sugerat că se poate ca aceeaşi providenţă divină care a permis răstignirea Răscumpărătorului nostru să permită astfel de experienţe, şi se poate ca prin acestea o mare persecuţie, la fel de nedreaptă ca aceea care a venit peste Isus şi peste urmaşii Săi cu optsprezece secole în urmă, să vină peste noi acum.

Foarte puţini din omenire ştiu despre îngerii căzuţi

Timp de vreo doi ani nu am mai auzit practic nimic în această direcţie. Am ajuns la concluzia că Adversarul ne-a îndreptat atenţia într-o direcţie greşită, pentru a putea ataca mai serios minţile şi inimile celor consacraţi. Acum însă, după doi ani de linişte, avem un raport din îndepărtata Australie care pare să confirme cele mai rele temeri ale noastre în privinţa căii pe care o vor urma demonii, îngerii căzuţi, în timpul de strâmtorare.

Fratele Nicholson, de la Filiala Australiană, ne scrie despre o situaţie uimitoare. Un frate din Australia are o soţie care nu este nici pentru, dar nici împotriva Adevărului, şi care nu pretinde a avea vreo simpatie faţă de Spiritism. Recent, fratele, când s-a întors acasă, soţia i-a istorisit o poveste cumplită. Ea a declarat că i s-a arătat fr. Russell. (Probabil ea a văzut fotografia lui.) Ea a mai declarat că i-a făcut propuneri nepotrivite la care ea a cedat.

La asemenea distanţă este destul de uşor să dovedeşti un alibi — să dovedeşti că Editorul n-a fost acolo. Dar să presupunem că materializarea în toate detaliile ei s-ar fi întâmplat la Brooklyn, sau la casa Betel, sau în oricare dintre diferitele oraşe pe care Editorul le vizitează în predicarea Evangheliei, sau într-un vagon de dormit, cu care el călătoreşte frecvent — se vede foarte uşor că ar fi foarte dificil să dovedeşti un alibi în astfel de cazuri. Şi ce ar fi adevărat în privinţa aceasta în legătură cu Editorul ar putea fi adevărat în unele privinţe în legătură cu mulţi fraţi peregrini; ba chiar ar putea fi adevărat în legătură cu tot poporul Domnului de peste tot.

Cât de puţini din omenire ştiu despre aceşti îngeri căzuţi, sau să creadă ceva despre puterea lor de a comunica cu omul! Cât de puţini, în special, cred în puterea lor de materializare! Am putea învinovăţi asemenea persoane dacă ar ataca pe cei nevinovaţi în asemenea condiţii? Nu li s-ar părea absurdităţi toate explicaţiile? Dacă astfel de lucruri ca acestea vor face parte din experienţa Bisericii în anul 1911, va însemna într-adevăr un timp foarte tulbure şi unii dintre noi, total nevinovaţi, ar putea avea parte de o moarte crudă şi infamă, cum a avut şi Învăţătorul.

„Ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul”

Nimic din acestea nu trebuie să-i facă pe acei din poporul consacrat al Domnului timizi sau fricoşi. Nimic nu poate să ne facă rău nouă ca Noi Creaturi. Dacă vin astfel de experienţe să decidem, aşa cum a făcut Învăţătorul, că este paharul pe care Tatăl l-a turnat pentru noi, şi să căutăm ajutorul Lui când îl bem curajos. Oricare ar fi partea experienţei pe care Domnul ne-o dă, harul Lui este de ajuns, şi El poate să facă o moarte ruşinoasă să fie una cu bucurie pentru cei care-şi pun încrederea în El.

A fost corect ceasul deşteptător?

Cronologia (profeţia timpului în general) evident nu a fost intenţionată să dea poporului Domnului informaţii cronologice precise de-a lungul secolelor. Evident că ea este mai mult ca un ceas deşteptător, să trezească şi să stimuleze poporul Domnului la timpul potrivit.

Noi nu găsim nicio greşeală la cronologie, nici la timpurile profetice construite pe baza ei, aşa cum sunt deja prezentate cititorilor noştri în Studiile în Scripturi. Noi nu am şti cum să îmbunătăţim declaraţiile prezentate în ele dacă aceste cărţi ar fi scrise astăzi.

Dar să presupunem, de exemplu, că Octombrie 1914 va trece şi că nu va fi o cădere serioasă a puterilor neamurilor. Ce ar dovedi sau ce ar infirma acest lucru? Nu ar infirma nicio trăsătură a Planului Divin al Veacurilor. Preţul de răscumpărare terminat la Calvar ar sta totuşi ca o garanţie a împlinirii finale a marelui Program Divin pentru restabilire umană. „Chemarea de sus” a Bisericii, ca să sufere împreună cu Răscumpărărorul şi să fie glorificată cu El ca membre ale Lui sau ca Mireasă a Lui, ar fi totuşi aceeaşi. Ar exista totuşi cele două mântuiri — una pe plan spiritual, la care suntem chemaţi noi acum; cealaltă pe plan uman, sub termenii Noului Legământ în timpul domniei binecuvântate a lui Mesia. Ar fi totuşi adevărat că plata păcatului este moartea, însă darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică prin Isus Cristos Domnul nostru. Ar fi totuşi adevărat că cei chemaţi trebuie să fie credincioşi ca să poată fi aleşi — să-şi întărească chemarea şi alegerea. Singurul lucru afectat de cronologie ar fi timpul împlinirii acestor speranţe glorioase pentru Biserică şi pentru lume.

Suntem în dimineaţa Noii Dispensaţii

Să presupunem că aceste calcule cronologice ale noastre (niciodată prezentate ca infailibile) s-ar dovedi imperfecte şi greşite. Concluzia noastră ar fi doar că eroarea nu poate fi foarte mare. Semnele exterioare de restabilire care se înmulţesc peste tot ne spun că răsăritul Soarelui Dreptăţii este aproape acum. Tendinţele Federaţiei Bisericii atestă acelaşi lucru, confirmând Scripturile cu privire la condiţiile care vor predomina la încheierea acestui veac. Mişcarea printre evrei implică de asemenea o trezire şi o pregătire pentru Mesia, mult în armonie cu ceea ce trebuie să aşteptăm la încheierea acestui veac. Încordarea în direcţia afacerilor sociale, politice şi financiare, toate sunt indicii că marele timp de strâmtorare şi de anarhie cu care se va încheia acest veac nu poate fi departe — nu poate întârzia mult, dacă va întârzia, dincolo de Octombrie 1914. Şi dacă acea dată trece, ar dovedi doar că cronologia noastră, „ceasul nostru deşteptător” a sunat puţin mai repede.

Am considera noi o mare calamitate dacă ceasul nostru deşteptător ne-ar trezi cu câteva momente mai devreme în dimineaţa unei zile mari pline de bucurie şi plăcere? Desigur că nu! Mai degrabă am spune că ne bucurăm pentru faptul că alarma a sunat mai devreme şi că ne-am sculat mai devreme, aşa încât puteam vedea, aprecia şi ne bucura mai mult.

Suntem în dimineaţa Noii Dispensaţii. Aducem zilnic mulţumiri Domnului pentru privilegiul de a trăi în acest timp minunat — şi pentru privilegiul că ochii înţelegerii noastre sunt deschişi să aprecieze Planurile Divine pentru această zi. Dacă totuşi s-ar dovedi că în cele din urmă criza guvernării pământeşti nu va fi atinsă până la sfârşitul anului 1914, să nu fim noi oricum foarte credincioşi şi să ne amintim că, dacă n-ar fi fost ceasul deşteptător care ne-a ajutat să ne trezim din amorţeala lumii, s-ar fi putut să nu fim destul de treji ca să apreciem şi să ne bucurăm de minunatele bunecuvântări spirituale care zilnic ne încunună viaţa?

Editorul mulţumeşte lui Dumnezeu pentru pentru toate lucrurile care l-au ajutat să se trezească la o apreciere a lungimii şi lăţimii, a adâncimii şi a înălţimii Planului Divin vizibil acum pentru „casa credinţei”. Editorul nu va fi nemulţumit, ci va mulţumi lui Dumnezeu chiar dacă timpul aşteptat va trece fără a vedea împlinirea fiecărei speranţe. El este convins că „Acela care a început să ne conducă, va continua să ne conducă”, şi cu bucurie se scufundă în voia Lui.

* * *

Editorul cere ca prietenii dragi care-i trimit felicitări cu această ocazie să nu se aştepte la un răspuns personal, căci este imposibil. Pe aceştia îi rog să accepte, împreună cu toţi cititorii Turnului de Veghere, cele mai bune urări pentru interesele lor cele mai înalte în anul 1911 d.Cr. Fiindcă n-a fost pregătită nicio carte poştală specială cu un motto, el oferă următoarele cuvinte: