DIFERITELE FORME ALE RĂULUI

„Feriţi-vă de orice formă a răului.” 1 Tesaloniceni 5:22

R 4728 W. T. 15 decembrie 1910 (pag. 392-394)

În Versiunea Revizuită (engl. n.t.), cuvântul aparenţă este tradus prin formă —„feriţi-vă de orice formă a răului”. Relele au diferite forme. Câteodată sunt forme urâte, respingătoare; câteodată sunt forme atrăgătoare. Oricare le-ar fi forma, dacă ştim că acel lucru este rău, păcătos, vătămător, fie pentru noi, fie pentru alţii, trebuie să ne abţinem de la el. Apostolul a enumerat unele dintre aceste forme ale răului, şi anume: „adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, idolatrie, vrăjitorie, vrăjmăşii, certuri, gelozii, mânii, neînţelegeri, dezbinări, secte, invidii, ucideri, beţii, petreceri dezmăţate şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei care fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” (Galateni 5:19-21). El spune că acestea sunt faptele cărnii şi că sunt evidente.

Aceste forme ale răului trebuie să fie foarte respingătoare pentru creştini, deoarece pentru a fi creştin trebuie să ai o Minte Nouă. Şi Mintea Nouă, în măsura în care este dezvoltată, se va alipi de ceea ce este bun. Trebuie însă să ne amintim prevenirea scripturală că toate aceste rele mari pentru creştini au o formă mai rafinată, ca, de exemplu, când Domnul nostru a declarat că „Cine urăşte pe fratele său este un ucigaş”. Există o linie despărţitoare foarte fină care se aplică la creştin. Putem vedea că la un creştin acel spirit care s-ar mulţumi cu a urî în loc de a ucide ar fi o stare foarte rea a inimii şi ar însemna moartea Noii Creaturi.

Domnul nostru defineşte adulterul nu doar ca o faptă vizibilă, ci şi posedarea unui sentiment adulter în inimă — posedarea unui scop sau voinţă în inimă. Astfel, Noua Creatură, adoptând acest punct de vedere, trebuie să fie serioasă şi zeloasă în a-şi păzi inima. Şi la fel este şi cu Lăcomia. Lăcomie înseamnă a fi nemulţumiţi cu ceea ce avem şi dorim să obţinem ceea ce au alţii. Aceasta este o formă de egoism, iar spiritul dorinţelor egoiste este rău. De fapt, am putea spune că orice formă de rău, atât cât putem discerne, este o formă de egoism. Niciun lucru rău din omenire la care ne putem gândi n-ar fi separat de egoism — dorinţa de a avea ceva, de a fi ceva. Aceste lucruri, conducând mai departe până la culmea lor, ar însemna o dorinţă de a fi un uzurpator al puterii — de a obţine lucruri care nu sunt ale noastre — o stare nepotrivită, de poftă pentru putere, pentru bogăţie etc.

ACŢIUNI, CUVINTE ŞI GÂNDURI

Relele pot fi însumate în trei forme — acţiuni, cuvinte şi gânduri. Acţiunile rele sunt cele care ar fi uşor de văzut de către alţii. Cuvintele rele s-ar putea să nu fie chiar atât de evidente. Gândurile rele, în legătură cu cele la care s-a referit apostolul, sau oricare altele, sunt dăunătoare, păcătoase, şi trebuie să ne abţinem de la ele. Dacă, din cauza slăbiciunilor pe care le-am moştenit şi care aparţin corpului nostru muritor, nu vom fi capabili în întregime să stăpânim aceste tendinţe rele, trebuie să-I arătăm lui Dumnezeu că ne străduim împotriva lor cât putem noi de bine. Şi care este capacitatea fiecăruia rămâne pentru el şi pentru Dumnezeu să decidă.

Noi trebuie să ne abţinem nu numai de la lucrurile rele, ci trebuie să căutăm să ne abţinem de la orice se pare a fi rău. Ar trebui să ne abţinem, pe cât este posibil, de a face lucruri pe care noi ştim că sunt bune, dacă prietenii sau vecinii noştri le-ar putea înţelege greşit şi le-ar considera rele. Pentru ca influenţa noastră pentru Adevăr să fie mai mare, ar trebui să evităm nu numai răul în fiecare formă a sa, ci orice lucru care are o aparenţă rea.

Credem că gândirea la rău este unul dintre cele mai mari rele cu care cei din poporul lui Dumnezeu au de luptat. Ei pot să-şi controleze acţiunile şi cuvintele într-o măsură considerabilă, şi trebuie, precum apostolul spune, să caute şi să aducă fiecare gând în ascultare de voia lui Cristos. Asta nu înseamnă că niciun gând rău nu-i va trece prin minte. Dar caracterul gândului trebuie să fie discernut, dacă este rău sau vătămător, şi dacă este aşa, trebuie considerat ca un duşman de moarte şi imediat trebuie să fie declarat război împotriva lui, ca nu cumva să se fixeze în vreun grad.

A sugerat apostolul o imposibilitate când a spus, „Feriţi-vă de orice forma a răului”? Este posibil să ne abţinem ca Noi Creaturi, să nu avem nicio simpatie faţă de vreo formă a răului — să fim împotriva lor. Dar, din cauza imperfecţiunilor cărnii, s-ar putea să nu fim totdeauna în stare să facem aceasta în realitate. Carnea este numai considerată moartă. Este de datoria Noii Creaturi să fie atentă ca gândul rău să fie combătut, dacă, într-adevăr, va ajunge vreodată la dezvoltarea completă. Ne-am înrolat împreună cu Marea Căpetenie a mântuirii noastre pentru a lupta împotriva păcatului. El Şi-a arătat fidelitatea neprihănirii şi este Agentul Tatălui pentru desfinţarea păcatului.

Şi trebuie ca aceia care vreau să meargă pe urmele Învăţătorului să se alăture acestei cruciade împotriva păcatului. Primul loc unde să începem cruciada este în propriile noastre minţi, în procedurile noastre. Scripturile ne spun să luptăm o luptă bună în propria noastră carne — nu împotriva păcatului din altcineva. Şi la aceasta Se referă Domnul nostru când ne avertizează să învingem în noi ambiţia, mândria, carnalitatea etc. — să nu le lăsăm să ne biruie ca Noi Creaturi. Trebuie să cucerim aceste lucruri din carnea decăzută, de care toţi avem parte — unii mai mult şi alţii mai puţin. Potrivit cu zelul nostru vom avea aprobarea Domnului. Şi potrivit cu necredincioşia în acest aspect ne va lipsi această aprobare.

Toţi cei care servesc cauzei Domnului în vreo privinţă — ca peregrini, colportori etc. — ar trebui să caute să-şi ţină trupurile în stăpânire şi să trăiască după maniera învăţăturilor Scripturilor — şi vor fi binecuvântaţi proporţional făcând aceasta. Şi în măsura în care vor fi mai puţin atenţi, proporţional vor fi mai puţin binecuvântaţi — mai puţin capabili în propovăduirea Cuvântului şi în serviciul adevărului.

PROCEDURILE LUI DUMNEZEU SUB DIFERITELE LEGĂMINTE

Decalogul din Legământului Legii a fost compus din interdicţii —„să nu faci”. Procedura lui Dumnezeu cu acei care vor deveni membri ai „Casei Fiilor” pare să fie diferită de aceasta. În loc să ne spună ce să nu facem, ne spune ce să facem.

Cum va fi cu aceia de care se va ocupa Dumnezeu în timpul Împărăţiei Mesianice, sub aranjamentul Noului Legământ? Răspundem că în timpul domniei lui Cristos ei vor fi sub un aranjament foarte asemănător cu acela al evreilor sub Moise. „Să faci şi să nu faci aşa” vor fi impuse de către Marele Mijlocitor. Iar impunerea va fi necesară din cauza păcatelor şi imperfecţiunilor şi degradării în care se vor afla oamenii. În armonie cu aceasta citim că „oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit din mijlocul poporului” (Fapt. 3:23). Cuvântul asculta implică o poruncă şi că porunca este susţinută de autoritate ca să o impună.

Faptul este că va fi o domnie a legii în Împărăţia lui Mesia. „Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: «Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui.» Căci din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim, cuvântul Domnului” (Isaia 2:3). Şi cei care nu se vor conforma acestei legi vor avea necazuri pentru a putea învăţa dreptatea. „Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea” (Isa. 26:9) şi oamenii le vor lua la cunoştinţă. Ei nu vor fi trataţi ca sub Legământul de Har. Voinţa nu va fi luată în loc de faptă. Şi ei nu-L vor avea pe Avocat.

Dimpotrivă, marele Mijlocitor, în timpul miei de ani ai Împărăţiei Mijlocitoare, va instrui şi răsplăti şi binecuvânta şi ridica pe toţi cei doritori şi ascultători cu intenţia ca, în timpul acelei domnii, cei care vor dori să fie ajutaţi vor fi ajutaţi şi vor fi gata să fie predaţi Celui Atotputernic la sfârşitul veacului. „Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi” (1 Cor. 15:28). Ca atare, cei din lume vor primi calitatea de fii numai la sfârşitul acelui Veac, sub aranjamentele Noului Legământ. Dar dacă, până atunci, vor fi fost făcuţi desăvârşiţi ca fii şi vor rezista la probele date, Tatăl îi va accepta şi le va da binecuvântările vieţii veşnice etc., ca fii.

Un anumit text scriptural ne sugerează cum se va proceda. Scriptura ne arată poruncile şi sfaturile pe care Dumnezeu le va da lumii. „Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu” (Ier. 31:33). De asemenea, El spune: „Le voi da o inimă şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră şi le voi da o inimă de carne” (Ezech. 11:19). Această scurtă afirmaţie implică o restabilire completă la tot ce a fost pierdut în Adam.

Adam a fost creat perfect, dar depravarea omenirii şi intensificarea acesteia în multe cazuri a adus lumea astăzi într-o stare de împietrire a inimii, până când cruzimea faţă de semeni este îngrozitoare. Îndrumările lui Dumnezeu vor fi aduse treptat în faţa judecăţii umane şi vor fi întipărite şi întreţesute în întreaga structură a fiinţei sale, astfel încât omul, la sfârşitul Veacului Milenar, va fi precum a fost Adam la început — pe deplin în conformitate cu fiecare principiu al dreptăţii şi în acord cu orice este bun şi în dezacord cu orice este rău. Această stare va ajunge să fie din nou însăşi constituţia naturii umane, şi numai pentru cei care vor ajunge la aceasta va veni binecuvântarea vieţii veşnice.

Citim că Dumnezeu îi va proba pe toţi cei pe care îi va primi. Citim cum Satan, la sfârşitul Domniei Mijlocitoare, va fi dezlegat pentru a-i proba pe toţi cei pe care Dumnezeu îi va fi ridicat din imperfecţiunea umană. Aceasta nu se va face pentru a se vedea dacă sunt sau nu perfecţi, deoarece vor fi perfecţi, ci va fi pentru a se vedea dacă, în perfecţiunea lor, vor fi fideli lui Dumnezeu. Toţi cei care nu vor trece proba vor fi distruşi ca nefiind vrednici de a avea parte de marile binecuvântări ale vieţii veşnice şi ale favorii divine!