CURĂŢIREA FIILOR LUI LEVI

„Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului şi ca leşia înălbitorului. Şi El se va aşeza ca topitorul şi ca purificatorul argintului; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va purifica aşa cum se curăţă aurul şi argintul şi vor aduce Domnului un dar de mâncare în dreptate.” Maleahi 3:2, 3.

R 4708 W. T. 15 noiembrie 1910 (pag. 355-356)

Înţelegem că această afirmaţie se aplică la arătarea Domnului nostru la prima venire şi de-a lungul Veacului Evanghelic. El S-a arătat, în sensul că S-a făcut cunoscut celor cu starea potrivită a inimii, ca să-i ajute să meargă în urmele Lui. Dar acum li se arată în mod special. Evreii, la prima Sa venire, au aşteptat pe Mijlocitorul mai mare decât Moise, care fusese Mijlocitorul Vechiului Legământ al Legii. Moise le-a spus: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un proroc [un mare Mesia], ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune. Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul poporului” (Fapt. 3:22, 23). Deci ei Îl aşteptau pe acest mare Mesia, pe Mijlocitorul mai mare al Noului Legământ.

Iehova spusese: „Iată voi trimite pe solul Meu ... solul Legământului în care găsiţi plăcere!” Voi aşteptaţi unul mai mare decât Moise; dar când va veni Acela mai mare, aceasta va însemna o încercare şi o probă mai severă. Textul de mai sus nu înseamnă că va curăţa argintul şi aurul literal, dar că va rafina pe poporul lui Dumnezeu. Aceştia vor fi eliberaţi de zgură, ca să aducă Domnului un sacrificiu acceptabil. În sens antitipic, aceşti fii ai lui Levi sunt casa credinţei. Ei au declarat că vor aduce o jertfă Domnului – vor „aduce trupurile lor ca jertfe vii”. Cei care astfel se prezintă pe deplin vor fi Preoţi, iar marele Mesia va fi Marele Preot. Ei vor oferi Domnului un sacrificiu acceptabil în dreptate. Această lucrare a fost în desfăşurare de-a lungul acestui Veac. Şi pentru că acum suntem la sfârşitul Veacului, sunt aplicate încercări mai aspre şi vor continua să fie aplicate până când Domnul va fi sfârşit dezvoltarea acestei case spirituale a lui Levi, Preoţii antitipici şi Marea Mulţime antitipică.

Textul referindu-se la arătarea lui Mesia în întregime, începând de la Iordan, arătarea Sa va culmina cu descoperirea Sa glorioasă la a Doua Venire. Mesia, Capul acestui profet mai mare decât Moise, a fost înviat mai întâi. Este necesar întregul Veac Evanghelic pentru a ridica Trupul acestui mai mare Mijlocitor şi antitipul lui Moise.

EL VA CURĂŢI CU DESĂVÂRŞIRE PE POPORUL SĂU

Afirmaţia: „Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El?” nu ar trebui să se înţeleagă a implica faptul că toţi vor sta în picioare la arătarea Sa. Sunt unii care cred că stau în picioare dar care de fapt nu vor fi deloc în favoarea Domnului. Dar sensul acestui text, după cum înţelegem noi, este: Cine va suporta proba la arătarea Lui? Ca, de exemplu, la prima Sa venire a venit la poporul Său evreu; dar ei L-au respins şi L-au răstignit. Au fost numai puţini care au trecut la probă. Ioan Botezătorul a spus: „Acela … Îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar” (Matei 3:12). Înţelegem că acest text este o referire la această lucrare de purificare; în mod asemănător astăzi, în acest timp de seceriş, mai mult decât în întregul Veac, este o testare şi o încercare şi probare a poporului Domnului. Cine va suporta proba care va dovedi cine este poporul lui Dumnezeu? Domnul hotărăşte acum cine este din clasa consacrată.

Vedem că la prima venire numai o rămăşiţă din naţiunea evreiască a acceptat pe Isus ca Mijlocitorul antitipic al Noului Legământ, când a început să încerce clasa leviţilor — să-i probeze. Tot aşa astăzi, vedem Biserica nominală căzând, dovedindu-se nevrednică în multe privinţe – căzând nu în chinul veşnic, nu în Moartea a Doua, ci mai degrabă arătând că nu toţi sunt vrednici să fie din clasa Preoţilor sau a Leviţilor. Nu trebuie să uităm că Veacul Evanghelic are ca scop găsirea Preoţilor şi a Leviţilor, pentru a-i pregăti ca slujitori ai Noului Legământ, care, prin ei, va fi pentru toţi oamenii.

Înţelegem că în această ilustraţie foarte probabil Domnul a folosit cele două metale (ambele preţioase, dar unul mai preţios decât celălalt) pentru a reprezenta Preoţii şi Leviţii — „Turma Mică” şi „Marea Mulţime”. De asemenea înţelegem că Noul Legământ a fost în curs de inaugurare pe parcursul acestui Veac Evanghelic, dar că acest Legământ nu va aduce beneficii Israelului şi lumii până în Veacul Milenar. Mai întâi ei trebuie să aibă un Mijlocitor. Acest Mijlocitor a fost, în primul rând, Domnul Isus Cristos, Marele Preot. Apoi, în aranjamentul lui Dumnezeu, El urma să adauge o preoţime subordonată, toţi aceştia să fie Leviţi antitipici, servitori, slujitori ai Noului Legământ. Umanitatea îndreptăţită a tuturor acestora constituie „jertfele mai bune” care sunt oferite, la completarea cărora, la sfârşitul acestui Veac Evanghelic, totul va fi pregătit — Preoţimea şi Leviţii, şi sângele Noului Legământ — ca să fie aplicat Dreptăţii, pentru a aduce binecuvântările Împărăţiei Mijlocitoare lui Israel şi prin el tuturor oamenilor.

Se poate pune întrebarea: Ce este acest „dar … în dreptate” menţionat aici? Darul adus acum lui Dumnezeu este darul Bisericii — „Aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie” (Rom. 12:1). Marele Preot curăţă aceste membre ale Trupului, dându-le zi de zi experienţele necesare, pentru a învăţa din ce în ce mai mult voia lui Dumnezeu — ca să poată jertfi mai mult lucrurile pământeşti şi să ajungă la asemănarea de caracter cu Domnul nostru Isus. Această curăţare nu vine şi nu completează darul deodată; ci, în experienţele noastre zilnice, disciplinările Domnului sunt cu scopul ca voia Lui să poată fi împlinită în noi tot mai mult. El ne dă aceste experienţe zilnic, astfel încât, pe măsură ce le primim, să învăţăm care este voia Lui, ca să desăvârşim darul neprihănit care a fost început.

Dacă se va pune întrebarea cum putem fi membre ale marelui Topitor şi, în acelaşi timp, să fim din această Companie Levită pe care El o curăţă, răspundem că aceasta este ilustraţia pusă uniform înaintea noastră în Scripturi — că Cristos este Capul trupului, în sensul oficial; şi noi suntem socotiţi ca membre ale Trupului Său, chiar înainte de a fi pe deplin, complet şi în final acceptaţi ca atare prin „Întâia Înviere”. Capul a trecut în slavă şi noi trebuie să fim cu El. Din momentul acceptării noastre şi al conceperii cu Spirit sfânt suntem socotiţi ca membre ale Trupului Său în sens de perspectivă, cu presupunerea că ne vom întări chemarea şi alegerea. Apoi iarăşi, în alt sens al cuvântului, Domnul îi foloseşte chiar pe aceia pe care îi curăţă ca lucrători împreună cu El şi le dă o parte în lucrarea împăcării; ceva din lucrarea de curăţare — printre ei fiind unii învăţători ai fraţilor — până când, aşa cum spune apostolul, toţi vor ajunge la starea de om mare în Cristos (Efes. 4:13). Astfel deci, lucrarea de curăţare, creşterea Corpului lui Cristos se desfăşoară — folosirea diferitelor membre ale Trupului continuă, toate datorită faptului că Domnul nostru este Capul Trupului.