Libertatea cu care Cristos ne face liberi

R4707 W. T. 1 noiembrie 1910 (pag. 351)

Libertate este un cuvânt mare, şi totuşi nu totdeauna înseamnă adevărată binecuvântare şi fericire. În Psalmul al doilea citim despre unii care zic: „Să rupem legăturile lor” — să fim liberi. În Geneza citim cum Satan s-a desprins de mâna restrictivă a dreptăţii şi şi-a ruinat interesele eterne. De asemenea aflăm cum a sedus-o pe mama Eva şi ea l-a convins pe Adam să scape de restricţia divină de a mânca din fructul oprit. Întreaga istorie a poporului evreu este o relatare a răzvrătirilor împotriva reglementărilor divine — simţăminte temporare de eliberare şi de libertate, şi experienţe ulterioare de tristeţe şi pocăinţă. Iuda s-a eliberat de robia Învăţătorului său şi a providenţelor Divine reprezentate în El. Cei treizeci de arginţi, plata trădării, au adus bucurie inimii lui josnice doar pentru scurt timp. În cele din urmă aceasta a mâncat ca o gangrenă şi a vrut să-i înapoieze şi să scape de libertatea căreia i s-a vândut. Sf. Petru a fost prins fără voie în capcana lepădării de Învăţătorul şi şi-a afirmat libertatea cu jurăminte. Dar inima lui loială n-a găsit pace în astfel de libertate.

Să fim surprinşi că Adversarul încă oferă momeala libertăţii şi conduce lumea în tot felul de excese în numele libertăţii? Să ne surprindă faptul că şi între poporul lui Dumnezeu el foloseşte aceleaşi tactici — spunându-le că sunt înrobiţi atunci când ascultă de glasul Cuvântului lui Dumnezeu şi de providenţele Sale conducătoare? Este de mirare că îi îndeamnă să rupă legăturile consacrării şi să-şi reafirme libertatea? Nu este ciudat! Nici nu este neobişnuit faptul că unii, părăsind Adevărul, încep un război împotriva lui — împotrivindu-se tocmai lucrării de seceriş pe care odată au spijinit-o şi au cooperat la ea, trădând-o, căutând să-i facă rău etc. Când aceştia se laudă cu noua lor libertate, noi îi întrebăm: Ce libertate aveţi? Singurul răspuns poate fi că se simt eliberaţi că au scăpat de legăturile lor de consacrare Domnului. Vai! Se laudă cu ruşinea lor. Ce să ne mirăm dacă mânia, răutatea, ura, invidia, cearta, amărăciunea, vorbirea de rău, asasinatul, calomnia şi ura ucigaşă au luat locul în inimile şi comportarea lor, care odată erau umplute cu spiritul bunătăţii frăţeşti, umilinţiei, gentileţii, îndelungii răbdări?

Fie ca toţi copiii luminii, concepuţi de Spirit sfânt, să se bucure în singura libertate care este o binecuvântare, libertatea cu care Cristos face liberi pe cei care devin robii Lui. Aceştia sunt eliberaţi de robia păcatului — invidie, răutate, ceartă, ură şi spirit ucigaş. Aceştia sunt legaţi cu legăturile iubirii de Învăţătorul lor şi de litera şi spiritul învăţăturii Lui — legaţi să facă bine tuturor oamenilor după cum au ocazie, în special casei credinţei — legaţi la altarul sacrificiului cu legăturile devotării, întărindu-se pe măsură ce zilele trec, chiar până la moarte; pentru aceştia este pregătită cununa vieţii.