PRIVELIŞTE DIN TURNUL DE STRAJĂ

R 4718 W. T. 1 decembrie 1910 (pag. 371-375)

MUNCA ŞI ANTI-MILITARISMUL DIN REGISTRUL DISTRICTULUI B.C., CANADA

Sentimentul în creştere al anti-militarismului este acum vizibil în majoritatea ţărilor din Europa. Încercările şi necazurile sergenţilor de recrutare britanici au fost descrise pe larg de aceste „pajuri” ale armatei, care, cu panglici multicolore fluturând de pe chipiurile lor şi cu o fală dichisită, ademenesc ţăranii simpli să accepte „shilling-ul reginei”.

Faptul că ei fac apel la vanitatea lor şi nu la o apreciere inteligentă a meritelor în discuţie, este demonstrat cu prisosinţă prin observarea locurilor de naştere ale celor care alcătuiesc personalul multor regimente scoţiene, atunci când preponderenţa celor îndreptăţiţi să poarte fustanelă vor fi găsiţi a fi originari din ţările din afara Scoţiei. Astăzi marea nemulţumire a celor interesaţi de păstrarea tradiţiilor scoţiene este că, deşi regimentele care îmbracă hainele pitoreşti ale diferitelor clanuri sunt destul de numeroase, nu sunt mai mult de două care să aibă o mare parte dintre alţii decât dintre fiii Caledoniei (Scoţia — n.t.). Toate dialectele dintre Giants Causeway şi Cove of Cork (nordul şi sudul Irlandei — n.t.) pot fi găsite într-un regiment, iar regimentul 42, mai cunoscut sub numele de Black Watch, este un Babel.

Toate aceste fapte sunt în ele însele paie care arată decăderea patriotismului „local”, şi indică devotamentul în declin al acelor preocupări pentru război care în trecut au constituit tema atât de pasionată a cântecului şi povestirii. Faptul că ceea ce atrage este costumul mai degrabă decât mult lăudata iubire de ţară, a fost în unanimitate verdictul sergenţilor de recrutare din Anglia, dat în mod tacit, desigur, atunci când s-au declarat atât de hotărât împotriva culorii kaki, pentru a înlocui haina roşie strălucitoare, datorită efectului său descurajator asupra potenţialelor victime ale războiului.

Eliminarea practică de către ziare a tuturor ştirilor cu privire la opoziţia din diferite ţări faţă de serviciul militar este o recunoaştere a dezvoltării acestuia şi o înţelegere că, dacă se va permite ca raportarea revoltelor să aibă o liberă circulaţie din când în când, efectul asupra clasei exploatatoare va fi neapărat antagonist.

Revoltele din diferite părţi ale Spaniei, în diferitele porturi de unde au fost trimise întăriri către Melilla pentru campania marocană, au fost proteste din partea celor care, trezindu-se din hipnoza generaţiilor trecute, îşi dau seama că războiul este purtat numai pentru mulţumirea celor care doresc să obţină profit din el, şi toate discuţiile despre „apărarea onoarei”, susţinerea steagului, cauza libertăţii, sunt tot atâtea vorbe goale care şi-au depăşit utilitatea.

Creşterea filosofiei socialiste în Germania, cu anti-militarismul concomitent al său, continuă rapid în ciuda izbucnirilor de cenzură din partea Kaizerului, care stigmatizează aceste subiecte ca „lipsă de patriotism” etc. Este foarte probabil ca Regatul Prusiei să ajungă la un impas în 1912.

Există rapoarte curente că armata va fi mobilizată în acel an, ceea ce înseamnă o pierdere temporară a dreptului de vot, ceea ce poate influenţa diminuarea votului socialist şi alegerea candidaţilor mai favorabili pentru politicile imperialiste.

Există această „muscă în lapte” — se simte teama, şi mai mult sau mai puţin exprimată deschis, că, în măsura în care susţinătorii lui Bebel, Singer, Auer şi alţii ştiu că motivul mobilizării este că cei privaţi de privilegiul votului se opun regimului actual, o lovitură de stat, foarte probabil, va fi nu numai încercată, dar şi efectuată cu succes.

Nu este cunoscut de către lume în general, de către cei ce nu citesc ziarele Muncii, că atunci când Suedia şi Norvegia au dizolvat parteneriatul, exista un element puternic printre cei înclinaţi spre naţionalism spre a recurge la un proces prin luptă şi acesta a fost evitat ca urmare a discuţiilor dintre sindicatele muncitorilor din cele două ţări, care au hotărât ca membrii lor să se abţină de la un război atât de fratricid. Multă laudă a fost adusă decedatului rege Oscar, în ceea ce priveşte tactul şi diplomaţia sa în acea controversă, dar el a fost numai Deus ex machina (persoana potrivită la timpul potrivit, n. t.) al muncitorilor cu bun simţ din cele două ţări interesate.

În Canada, toate echipamentele disponibile ale presei şi ale tribunei au fost puse în uz cu scopul stârnirii febrei războiului; dar această propagandă, deşi foarte extinsă, nu a fost primită cu mare favoare şi, în consecinţă, canadienii au fost numiţi „ingraţi” faţă de Ţara Mamă.

De ce să se împovăreze această ţară cu cheltuielile legate de mormanele de gunoi sub forma navelor de luptă, crucişătoare, torpiloare? Morman de gunoi poate fi considerat un termen greşit a fi folosit pentru aceşti leviatani ai mării, dar să se uite cei curioşi la costurile, la viaţa şi la locurile de odihnă finală ale acestor monumente ale nechibzuinţei omului!

—————

VIERMELE DIN MIEZUL SOCIAL

Recent, Rev. Dr. Charles Townsend, din Orange, a fost unul dintre vorbitori la banchetul recent de la Clubul de Bărbaţi al Bisericii Prezbiteriene Park şi a spus această poveste despre unul dintre necazurile primului strămoş:

„Adam a mâncat mâncarea elaborată oferită de ajutoarea sa cu toate indiciile că s-a bucurat de fiecare bucăţică. A complimentat-o pentru modul frumos în care au fost servite stridiile albastre, aroma piureului de mazăre, condimentarea peştelui şi antreul, şi în final a ajuns la salata delicioasă. Adam a făcut o pauză şi, cu o privire îngrijorată pe faţă, a întrebat-o pe Eva unde a găsit ingredientele. Ea le-a enumerat pe toate cu excepţia salatei. „De unde ai luat frunzele?” a întrebat el. „De pe un tufiş din curtea din spate”, a răspuns ea delicat. „Ei bine, aceştia erau cei mai buni pantaloni ai mei de duminică”, a suspinat Adam, adăugând: „Ah, vai de bărbat, care a fost schimbat în „Femeie”, nume dat fiicelor Evei”. Newark Star.

Citatul de mai sus este un exemplu de umor clerical. De asemenea este un indicator valoros care arată cum relatarea biblică despre creaţie a fost abandonată de către ortodoxia prezbiteriană şi a devenit ridicolă, slabă şi absurdă chiar şi pentru cei care declară că cred despre Biblie că este o „carte inspirată”. The Philistine.

* * *

Este de mirare că generaţia tânără gândeşte superficial despre Sfintele Scripturi atunci când toţi slujitorii moderni şi cei mai străluciţi profesori de facultate iau cu uşurinţă declaraţiile Bibliei? Cu toate acestea, aceşti oameni cred că îşi fac doar datoria faţă de oamenii ignoranţi care nu s-au bucurat de ocazia de a examina Biblia pe linia Criticii Radicale. Ei nu vreau să comită un sacrilegiu. Ei înşişi au pierdut toată credinţa în Biblie şi nu pot menţine întotdeauna o pretenţie exterioară de respect faţă de ea.

Efectul asupra creştinătăţii se înrăutăţeşte. Dumnezeul Bibliei este ignorat, dacă nu detronat din mintea oamenilor. În schimb, mamona este venerat — bogăţiile, banii. Rezultatul este rezumat de The Christian and Evangelist, din care extragem următoarele:

PIERDEREA SENSULUI PĂCATULUI

„Observăm că există mulţimi la toate legislaturile, de stat şi naţionale, care cumpără legislaţia tot timpul. Şi groaza de toate acestea este că mulţi dintre aceşti oameni nu au suficientă valoare morală pentru a înţelege că sunt atât necinstiţi cât şi dezonoranţi! Ei sunt surprinşi că astfel de tulburare este provocată de simpla dare şi primire de mită. Acum, aceşti oameni sunt aşa-numiţii oamenii noştri respectabili. Aceştia sunt oamenii care poartă pălării înalte şi redingotă, merg la biserică şi au loji de lux la concertele de operă sau simfonice. Au pierdut ei orice sentiment de onoare şi corectitudine? S-a atrofiat natura lor morală prin manipularea mitelor, aşa cum paralizează mâinile unor oameni care lucrează cu anumite produse chimice? Şi când ne întoarcem spre vecinătatea noastră, găsim antreprenori înşelând pe constructori cu materiale de proastă calitate şi pe muncitori înşelând pe antreprenori prin muncă neglijentă şi necinstită. Angajaţii municipali înşală oraşul în diferite chipuri — prin ore reduse de muncă, salarii exorbitante şi nemeritate, favoruri ilegale făcute unul altuia, facturi înregistrate pentru lucruri care nu au fost cumpărate niciodată.

„Când ne întoarcem spre afaceri, vedem corupţia practicată pretutindeni: comercianţii plătesc pentru pieţe, angajaţii fiind mituiţi pentru a obţine comerţul angajatorilor lor, ziarele sunt controlate de agenţii de publicitate. Orice angajator care angajează tineri poate spune cât de rar este printre ei simţul onoarei şi al corectitudinii, cum se sustrag de la muncă şi nu se simt obligaţi să ofere serviciu deplin şi interesat. Tinerii fură ştampile şi chiar bani pentru a plăti datoriile din pariuri. Chiar şi băieţii de la colegiu trişează la examenele de admitere.

„Acum, dacă aceste lucruri mai continuă, unde putem sfârşi decât în haos moral? Avem nevoie de un nou simţ al onoarei; avem nevoie de o nouă generaţie de oameni, cu un asemenea simţ al onoarei încât să dispreţuiască şi să se întoarcă de la orice îi privează de mâini şi de inimi curate, care să urască minciuna sub orice formă.”

—————

NOILE ŞI MINUNATELE TORPILE

Pe măsură ce navele de război cresc la număr, în mărime şi putere, invenţia pregăteşte mijloace noi pentru distrugerea lor. Acestea sunt uneori din direcţii neaşteptate. Evident lumea se pregăteşte pentru cel mai sângeros conflict. Când acesta se va termina, în cea mai groaznică devastare, lumea va fi sătulă de război şi va fi pregătită să înveţe calea cea minunată a lui Mesia. Dumnezeu va face ca mânia omului să-L laude, iar restul îl va restrânge. Prin permiterea acestei condiţii îngrozitoare a războiului să culmineze, Domnul va da omenirii o lecţie necesară şi, în cuvintele profetului, îi va porunci astfel: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu”.

Cea mai recentă invenţie de torpile aparţine unui fermier din Missouri, numit Ikerman. Torpilele lui au fost testate pe vasul de luptă Texas. După spusele unui ofiţer naval, cu doisprezece bărbaţi şi destule torpile Ikerman, ar putea rezista atacului tuturor navelor combinate ale lumii.

—————

DEMISIONAREA A CINciZECI ŞI ŞAPTE DE PREDICATORI METODIŞTI

Conferinţa Metodistă de la Iowa din septembrie din acest an s-a confruntat cu faptul că cincizeci şi şapte de „însărcinări” de la Conferinţă au fost eliberate. Ziarele spun: „Cincizeci şi şapte de bărbaţi, cei mai mulţi dintre ei tineri şi în floarea vârstei, vor renunţa la slujire ca să se angajeze în felul de muncă lumesc. Mulţi dintre aceşti oameni au absolvit doar de câţiva ani universitatea şi seminarul. Nemulţumirea generală este că salariul plătit nu este suficient.”

* * *

O astfel de stare a lucrurilor nu trebuie să provoace uimire. Aproape toţi slujitorii care au absolvit colegiile şi seminariile din ultimii cincisprezece ani au plecat de la Alma Mater ca Critici Radicali — nu cred în Biblie — şi mulţi dintre ei sceptici în privinţa unui Dumnezeu personal. Aceasta este învăţătura generală a tuturor colegiilor şi seminariilor, pentru băieţi şi fete — uneori nu în mod deschis şi pe faţă, dar totuşi efectiv şi cu adevărat. Dacă există excepţii, acestea sunt rare.

Ce imbold există pentru predicarea unui mesaj, pe care predicatorul nu-l crede, dintr-un text pe care îl consideră neinspirat şi crede că l-ar putea îmbunătăţi? Motivele sunt fie mândria, banii, aprecierea sau tihna. Lumea oferă astăzi mai multe stimulente în privinţa tuturor acestora, pentru că lipsa de respect faţă de clericalism este în creştere şi este din ce în ce mai dificil să storci bani din buzunare neconsacrate.

Cât de mult preoţii cât şi poporul au nevoie de adevărata Evanghelie, care arată omenirii armonia Dreptăţii, Înţelepciunii, Iubirii şi Puterii divine, şi inspiraţia divină a Bibliei, arătând armonia completă cu ea însăşi şi cu principiile adevărate ale evlaviei!

———————

FEDERAŢIA BISERICII REALIZATĂ

Acesta este punctul de vedere al dr. Lyman Abbott, aşa cum este prezentat într-un număr recent al Outlook:

„Aceste exemple de acţiune unită indică numai o formă primitivă a Uniunii Federale. Nimic mai mult nu se poate aştepta în decurs de nouăsprezece luni. Dar, deşi este primitivă, este reală.” Statele americane, la început când s-au federalizat, au fost cu adevărat o naţiune aşa cum sunt astăzi. Au fost o naţiune slabă, o naţiune imatură, dar totuşi o naţiune. În prezent, Consiliul Federal demonstrează nu numai că Uniunea Bisericilor este practicabilă, chiar înţeleaptă, ci şi că a fost realizată.”

—————

„TIMPURILE DE RESTABILIRE”

O telegramă din Sheffield, Anglia, anunţă că doctorii Hutchinson şi Russell, care au făcut experimente cu fertilitatea solului, au făcut un raport către Asociaţia Britanică, anunţând descoperirea unui microorganism care conţine bacterii esenţiale pentru fertilitatea solului. Un vorbitor a declarat că aceasta este cea mai importantă descoperire agricolă din ultimii cincizeci de ani.

———————

„Iubitori mai mult de plăceri”

Nu se poate dovedi că Rev. C. J. Tuthill, Congregaţionist din Massachusetts, este un profet, dar iată ideea sa despre cer aşa cum a dezvăluit-o recent de la amvon:

„Cerul este doar o evoluţie a acestei lumi. Un creştin poate să iubească jocul de baseball şi, iubindu-l, să rămână creştin. De ce, atunci, nu este bine să profeţeşti că chiar şi jocul de baseball îşi va avea locul lui în ceva formă spirituală în cer? Imaginaţi-vă o rivalitate veşnică pentru fanion! Gândiţi-vă la noua întrebare eternă: «Care este scorul?»”

—————

UNIUNEA BISERICILOR

O adevărată bombă a fost aruncată la conferinţa anuală a Uniunii Occidentale pentru Reformă, deschisă la Sheffield, Anglia. Noul preşedintele ales, J. H. Freeborough, vorbind despre speranţa pentru unitatea viitoare a Bisericii Creştine, a spus că crede ferm că marele factor în unificarea creştinătăţii este Biserica Romano-Catolică. Nicio altă Biserică, a spus el, nu are perspectiva, mecanismul, tradiţia sau bogăţia şi capacitatea de a reuni toate forţele Creştinătăţii.

Este un lucru ciudat să fie spus într-o Uniune Protestantă, a continuat el, dar secretul este acolo, şi dacă ei ar putea mişca acea mare putere spre inimile şi nevoile omenirii, timpul venirii lui Cristos ar fi în zilele noastre. North Eastern Gazette

—————

GERMANIA CA INSTRUCTOR DE RĂZBOI AL NAŢIUNILOR NECREŞTINE

Există o agitaţie puternică în cercurile militare ale Germaniei împotriva implicării ei în continuare ca instructor de război al altor naţiuni. Este bine cunoscut faptul că armata turcă, japoneză, precum şi armata chineză, care au depăşit de mult timp primele etape ale dezvoltării moderne, au fost organizate şi dezvoltate de ofiţeri germani. După războiul cu Rusia, japonezii au recunoscut cu bucurie că victoria lor excelentă asupra inamicului mult mai puternic şi mai rezistent s-a datorat pregătirii şi strategiei germane. De la războiul din Manciuria mai mulţi ofiţeri japonezi au intrat în armata germană cu scopul de a studia, iar chinezii vin şi ei în număr tot mai mare. Împotriva acestui lucru, chiar şi autorităţile militare, cărora nu li se poate găsi vină pentru pesimism sau ură faţă de străini, obiectează acum. Se susţine că şcolarizarea strategică de către Germania a semi-barbarilor din orientul apropiat şi cel îndepărtat trebuie să fie oprită, dacă se vrea ca „pericolul galben” să nu devină o realitate înfricoşătoare. Mai devreme sau mai târziu, această bunăvoinţă de a instrui din partea germanilor se va răzbuna pe acea ţară, şi chiar acum este folosită de Anglia şi de celelalte puteri ca motiv de suspiciune şi de atac asupra Germaniei.

—————

FEDERAŢIA BISERICII REALIZATĂ.

CÂT MAI TREBUIE SĂ AŞTEPTĂM?

Nu demult, la o întâlnire de la Ford Hall, Federaţia Bisericilor şi a Organizaţiilor Religioase din Municipiul Boston a devenit o realitate. Douăzeci şi opt de biserici şi organizaţii au fost reprezentate la întâlnirea care a fost prezidată de Rev. George L. Paine.

Obiectivul general al acestei federaţii este de a informa, asocia şi ajuta bisericile şi organizaţiile religioase şi civice din Municipiul Boston în lucrarea de cooperare inteligentă şi activă în folosul intereselor spirituale, educaţionale, socio-economice şi fizice ale familiei individuale şi ale vieţii comunităţii. Boston Post.

—————

DOCTORUL ÎN TEOLOGIE BAPTIST NU ESTE DE ACORD

Cităm următoarele din presa zilnică. Comentariul nu este necesar:

„Declaraţia Rev. Dr. Charles E. McClellan, pastor al Bisericii Baptiste din Fairhill, că «protestantismul din Statele Unite se deteriorează rapid şi în curând va fi un lucru al trecutului», a stârnit o furtună de proteste la cea de-a 53-a sesiune a Asociaţiei Baptiste din Nord Philadelfia, la a Cincizecea Biserică Baptistă, de pe strada a Şaptea şi bulevardul Susquehanna.

Ceilalţi slujitori au fost în picioare într-o clipă, declarând că Dr. McClellan trebuie să fi greşit. În loc să se dezintegreze, ei au spus că Protestantismul se află acum la culme, cu oportunităţi nelimitate de avansare în toate direcţiile.

Dr. McClellan a vorbit despre ceea ce el a numit declinul protestantismului în timp ce îşi prezenta raportul în calitate de preşedinte al comitetului misionar. «Spiritul protestantismu­lui este pe moarte în Statele Unite şi în curând va fi un lucru al trecutului», a spus el. Filadelfia merge rapid spre pieire, atât din punct de vedere denominaţional, cât şi religios».

«Recent, am participat la servicii în una din bisericile noastre, la care am fost invitat să vorbesc. Audienţa a fost compusă din nouăsprezece adulţi şi un copil. Aceeaşi stare este în tot oraşul. Avem biserici mari, splendide, dar adunări mici, ceea ce arată că este uşor să obţii bani, dar greu să obţii oameni.

În unele din bisericile noastre găsim că se cheltuie anual 5.000 de dolari pentru muzică, faţă de 5 dolari pentru lucrarea misionară. Pentru moment este nevoie de un nou spirit. Am încercat să fiu optimist, dar nu pot»”.

—————

ZONELE FERTILE ALE GLOBULUI

„Se estimează că terenurile fertile ale globului se ridică la 28.000.000 de mile pătrate, stepele la 14.000.000 şi deşerturile la 1.000.000. Stabilind 207 persoane pe mila pătrată de teren fertil, 10 pentru stepă şi 1 pentru deşert, ca fiind cea mai mare populaţie pe care pământul ar putea să o hrănească în mod corespunzător, s-a ajuns la concluzia că, atunci când numărul locuitorilor va ajunge la aproximativ 6.000.000.000, planeta noastră va fi populată la capacitatea sa deplină. În prezent pământul conţine ceva mai mult de un sfert din numărul respectiv, spune Harper’s Weekly. În cazul în care rata de creştere arătată de recensămintele recente va fi menţinută în mod uniform, se crede că globul va fi pe deplin populat cam în jurul anului 2072.” Exchange.

Scriitorii de mai sus nu pot fi acuzaţi de vreo simpatie cu prezentările Turnului de Veghere despre scopurile divine în ce priveşte pământul nostru. În ciuda faptului că astfel de declaraţii sunt publicate şi republicate în ziarele lumii, gândirea publică este foarte puţin influenţată de astfel de statistici. Profesorii de la colegii şi seminarii pălăvrăgesc despre vârsta pământului şi a omenirii care îl locuieşte şi despre milioanele de ani care vor veni şi lucrurile minunate pe care le vor realiza evoluţioniştii. Ei ignoră în totalitate faptele — statisticile precum cele de mai sus. De ce? Evident, mintea umană este ciudat constituită!

Reamintim cititorilor noştri din nou că am publicat recent rapoarte ale medicilor din Marea Britanie şi din America, declarând că lumea devine rapid nesănătoasă mintal şi că, la rata actuală de progres, întreaga lume ar fi nesănătoasă mintal în două sute şaizeci şi opt de ani. Nu de mult am publicat statistici care arată că, la actuala rată de creştere a consumului de cărbune, aprovizionarea mondială va fi epuizată în mai puţin de două sute de ani. Rapoartele de la cei interesaţi de cherestea arată că nu peste mult timp lemnul va trebui cultivat doar pentru a aproviziona populaţia actuală a pământului, fără a lua în considerare o mare creştere viitoare. Acum avem statistici, ca cea de mai sus, care arată că într-o sută zece ani tot pământul arabil din întreaga lume va fi cultivat şi produsul lui obişnuit va fi necesar pentru menţinerea familiei umane, fără ani neproductivi. Ce va face lumea pentru a obţine hrana peste 200 de ani?

UN SINGUR RĂSPUNS LOGIC LA ÎNTREBĂRI

Numai Biblia oferă răspunsul la problema prelungirii vieţii umane pe acest pământ, şi Biblia răspunde numai prin interpretarea sa corectă. Ea ne asigură că, în curând, înainte să se întâmple aceste calamităţi cumplite, întreaga chestiune va fi rezolvată în mod satisfăcător, fericit, binecuvântat, prin stabilirea Împărăţiei lui Dumnezeu — Împărăţia lui Mesia — prin îndepărtarea blestemului — prin binecuvântarea divină în schimb, făcând câmpurile fertile şi ridicând omenirea din praf şi cenuşă şi moarte, la înălţimi mintale, morale şi fizice mai nobile — până la perfecţiune şi viaţă veşnică. După cum am arătat deja, pământul are loc din belşug pentru toată rasa lui Adam care a trăit vreodată. Tot ce va avea nevoie va fi mai multă fertilitate şi, dacă va fi necesar, pot fi ridicate mai multe continente din adâncurile oceanelor. Binecuvântarea Domnului va umple întregul pământ. În ziua lui Mesia, cei drepţi vor înflori, iar răufăcătorii vor fi nimiciţi în Moartea a Doua.

—————

MORGAN NUMIT PENTRU GESTIONAREA MIŞCĂRII PENTRU UNITATEA BISERICII

Anunţul membrilor Comisiei Mondiale pentru Unitate Creştină a fost cea mai importantă parte a sesiunii de încheiere a Camerei Deputaţilor de la Convenţia Episcopală.

J. Pierpont Morgan va fi directorul financiar al comisiei, care are ca scop reunirea tuturor denominaţiilor creştine ale lumii.

Numirea acestei comisii este cea mai cuprinzătoare acţiune a celei de-a patruzeci şi treia convenţie trienală.

A fost anunţat că Morgan este trezorierul comisiei; episcopul C. P. Anderson, din Chicago, preşedinte, şi Robert H. Gardinier, din Gardinier Me., secretar.

Episcopul C. D. Williams, din Michigan, la adunarea publică privind responsabilitatea socială a declarat:

„Este timpul ca Biserica să vadă că drumul spre Ierihon este curăţat de tâlhari şi de hoţi. Nu putem predica castitatea fără a ţine cont de problema locuinţelor închiriate sau de abstinenţă, fără să înţelegem că sărăcia duce la beţie aşa cum beţia duce la sărăcie.”

* * *

Fără îndoială, mulţi oameni dragi au zel pentru Dumnezeu şi pentru Federaţia Bisericii — totuşi, nu conform înţelepciunii de sus, aşa cum o vedem noi. Cu toate acestea, ceea ce ei încearcă vor reuşi, şi, potrivit Scripturilor, va fi începutul sfârşitului „Bisericismului”.

Pentru noi, succesul ei este o încurajare care demonstrează împlinirea profeţiei. Pentru unionişti este o auto-înşelare goală, de a presupune că orice unire în necredinţă şi în ignorarea Bibliei şi a conştiinţei poate funcţiona bine.

——————

OAMENI GALBENI ŞI ALBI ŞI BANII

Într-o vorbire extrem de interesantă ţinută la New York, cu puţin timp în urmă, Moreton Frewen, economistul şi autorul englez, a subliniat câteva aspecte ale problemelor monetare mondiale care în cea mai mare parte au fost trecute cu vederea de către omul obişnuit. Subiectul lucrării sale a fost „Grava depreciere a aurului”.

Vorbitorul a abordat problema relaţiei Asiei cu această situaţie: „Cel mai grav aspect al deprecierii aurului”, a spus el, „sau, ca să spunem mai simplu, al creşterii mari a preţurilor aurului, este acela că stimulează dezvoltarea industrială a Asiei cu opt sute de milioane de oameni şi implică o competiţie care, deşi puţin observată până acum, reprezintă o ameninţare pentru civilizaţiile noastre occidentale. Marea abundenţă a noului aur cauzează inflaţia monedelor noastre, dar fără o inflaţie echivalentă a monedelor de argint din Orientul Îndepărtat. Rezultatul este un mare stimulent pentru tot ceea ce exportă Asia pentru noi, şi dacă creşterea preţurilor în aur continuă în următorul sfert de secol, aşa cum cred că va fi, vom preda Chinei care se trezeşte controlul multor industrii mari, cum ar fi oţelul şi cărbunele, bumbacul, pielea şi iuta.

În ultimele luni, la Hankow, o fabrică de laminare a oţelului a început să lamineze şine de cea mai înaltă calitate. Salariile plătite pe angajat în laminor sunt a cincisprezecea parte din salariul de la Pittsburg, şi, după cum înţeleg, eficienţa acestei forţe de muncă chineze calificate, răbdătoare, estimată de domnul Watson, un inspector al Corporaţiei Oţelului din Statele Unite ale Americii, este de 90% faţă de muncitorii albi foarte bine plătiţi şi calificaţi din Pittsburg. Salariul minerilor din minele de cărbune din China şi al muncitorilor obişnuiţi necalificaţi sunt încă şi mai mici; nu mai mult de şase până la opt cenţi în aur pe zi.

În ultimii treizeci de ani, din cauza căderii schimburilor argintului, tot caracterul comerţului Angliei cu Asia s-a schimbat. În locul unei pieţe îmbunătăţite a exporturilor noastre de bunuri manufacturate, argintul ieftin face din Asia o fabrică uriaşă. Când mă gândesc la creaţiile pe care eu însumi le-am văzut — fabricile de bumbac din Bombay, fabricile de iută din Calcutta, fabricile de bocanci din Cawnpore, şi acum această competiţie teribilă ameninţătoare din Hankow, Shanghai şi Hongkong — mă întreb care industrii albe ameninţate de această concurenţă mongolă vor supravieţui.

Presupun că nu există astăzi un om în viaţă care să aducă un orizont mental mai larg asupra acestor probleme economice decât domnul James J. Hill. Un prieten mi-a dat o scrisoare importantă scrisă lui cu câteva săptămâni în urmă de către D-l Hill, cu o parte din care îmi voi încheia în mod potrivit comentariile:

«Pare sigur că atâta timp cât muncitorii din Orient sunt mulţumiţi să accepte argint ca valoare nominală pentru salariul lor scăzut, în timp ce comercianţii şi producătorii îşi pot vinde produsele în străinătate pe aur şi-l transformă în argint la ratele actuale de schimb, nu numai că exporturile noastre către Orient tind să scadă mai degrabă decât să crească, dar imediat se va ridica întrebarea dacă pieţele din restul lumii pot fi salvate de o competiţie stimulată de condiţiile de schimb pe care nu le putem controla».

Crizele din 1893 şi 1907 nu vor fi găsite acolo unde le căutaţi; nu au fost nici în sistemele voastre bancare, nici în sistemele monetare. Necazul este în valutele străine. În acea direcţie trebuie să găsiţi remediul. Trebuie să descoperim o modalitate de a obţine rate mult mai mari de schimb cu Asia; acesta este drumul spre siguranţa voastră şi a noastră.” Bulletin of the American Institute of Banking

—————

ENERGIA ELECTRICĂ, DESCOPERITĂ

Un om de ştiinţă din Anglia surprinde lumea cu declaraţia că a descoperit o anumită rază electrică ce poate fi focalizată ca lumina şi poate fi folosită pentru a paraliza armatele la fel de uşor şi de repede ca şi cum fulgerul ar pustii rândurile. Se spune că această nouă armă de distrugere a fost oferită Departamentului Britanic de Război. Se numeşte un „atribut al curentului electric de înaltă frecvenţă”, care poate fi separat şi, printr-un dispozitiv mecanic, poate fi deviat şi îndreptat foarte mult asemenea unui jet de apă dintr-un furtun. The Scientist spune:

„Experimentul cel mai impresionant a avut ca subiect un cal. Printr-un dispozitiv mecanic, care este, desigur, o invenţie secretă, s-a acţionat asupra unui cal la o distanţă de 6,4 km. Rezultatul nu ar fi putut fi mai rapid sau mai distrugător dacă distanţa ar fi fost de patru metri. Animalul s-a clătinat de parcă ar fi fost şocat de o lovitură de mână nevăzută, apoi a căzut mort. Acelaşi lucru s-ar fi întâmplat dacă distanţa ar fi fost dublă sau triplă, şi soarta calului ar fi putut fi soarta unui corp de armată.”

* * *

Desigur, creşterea cunoştinţei din zilele noastre poate fi în siguranţă încredinţată doar fiinţelor perfecte, stăpânite de Legea Iubirii, sau stăpânite de o putere mai înaltă, până ce se va realiza ridicarea lor — sau distrugerea lor în Moartea a Doua, exact cum arată Biblia.