El se va încinge şi îi va servi

R4709 W. T. 15 noiembrie 1910 (pag. 356-357)

Vai! cât de puţini îşi dau seama ce lucru periculos este libertatea; cât de atent trebuie folosită în folosul nostru şi cât de uşor poate fi folosită greşit spre pericol veşnic. Deoarece Dumnezeu ne-a creat liberi şi deoarece aceasta face parte din asemănarea cu El, şi deoarece, în plus, ambiţia trebuie să facă parte din fiecare individ înaintat, de aceea acest liber arbitru şi această ambiţie, împreună, ne duc pe toţi la probele de caracter. Şi cu cât sunt mai mari capacităţile noastre, cu cât sunt mai multe talentele noastre şi mai largă este influenţa noastră, cu atât mai puternică poate deveni puterea ambiţiei. Apoi vine proba. Va fi această lăudabilă ambiţie supusă Voinţei Divine — pe deplin consacrată voinţei Domnului chiar până la moarte?

Dacă devotarea noastră Domnului este absolută, în controlul deplin al gândurilor, cuvintelor şi faptelor noastre, libertatea şi cea mai mare ambiţie a noastră vor fi corect îndrumate şi vor urma binecuvântări pentru noi înşine şi pentru alţii. Dar dacă voinţa divină nu va fi prima şi în absolut control al voinţei noastre, cu cât vom avea mai multă ambiţie şi mai multă libertate, cu atât mai mare va fi pericolul pentru noi. Acolo unde Domnul nu este venerat — respectat cu inima, mintea, sufletul şi puterea — altcineva are o influenţă în inimile noastre — soţul sau soţia, părinţii sau copiii, sau, cel mai probabil, eul. Noi nu putem fi biruitori decât dacă inimile noastre sunt absolut loiale Domnului, cu propria voinţă şi cu oricare altă voinţă pe deplin supuse Voinţei Divine. Aceasta este lecţia vieţii pentru cei care vor ieşi cuceritori. Cât ne bucurăm, în fiecare luptă, când în final prin harul lui Dumnezeu ne recâştigăm echilibrul.

Nu trebuie să ne mirăm că, cu cât fraţii sunt mai proeminenţi, cu atât mai aspre le sunt încercările în această direcţie. Despre această stare de lucruri ne previne apostolul, zicând: Nu fiţi mulţi învăţători pentru că ştiţi că cel care este învăţător va avea parte de încercări mai severe. Devierea unora recunoscuţi ca învăţători va produce încercări deosebite pentru alţii care nu sunt învăţători şi va dovedi în ce măsură au ei o legătură personală cu Domnul prin Cuvântul Său, printr-o consacrare individuală faţă de El, prin învăţătura din Cuvântul Lui şi din a profeţiei — în Şcoala lui Cristos. Ne temem că prea mulţi sunt într-o atitudine de sprijin pe alţii a căror cădere le-ar putea aduce dezastru. Datorită faptului că noi am recunoscut de mult acest principiu, în scrierile noastre am prezentat mesajul Domnului ca mesajul Său şi nu ca al nostru, arătând capitolul şi versetul pentru fiecare doctrină.

Îmbrăcarea întregii armături

Dacă unii se sprijină pe altceva decât pe Cuvântul Domnului pentru îndrumare, acestora le spunem că noi ne-am străduit să aducem pe toţi membrii Corpului în legătură directă, personală, cu Capul, şi în timp ce nu ignorăm valoarea cărţilor şi a predicilor, am îndemnat totuşi necesitatea ca toţi să verifice, în măsura capacităţii lor, fiecare parte a adevărului pe care îl primesc. Cu toate acestea, ne temem că mulţi se spijină pe noi şi pe alţii. Ştim cu siguranţă că ne găsim în ziua cea rea şi că armătura pe care Domnul ne-o asigură trebuie îmbrăcată de fiecare dintre ostaşii Săi credincioşi ai crucii. Ne vom folosi scutul, platoşa, coiful şi sabia pentru a apăra, pe cât posibil, tot poporul Domnului; dar fiecare trebuie să aibă grijă să îmbrace el însuşi această armătură. Marele Împărat al Universului ne-a asigurat-o, marele Căpitan al mântuirii noastre, Isus, ne-a invitat să o îmbrăcăm, şi noi, în calitate de caporal, numai atragem atenţia asupra ordinelor Căpitanului. Oricine este neglijent, în mod sigur va regreta.

Timpul pentru potrivirea acestei armături este foarte scurt. Lupta este în desfăşurare. Mulţi cad alături. Ceea ce facem trebuie să facem cu energie, sistematic, deplin — imediat. Este important să ajutăm pe alţii în măsura capacităţii noastre, dar încă şi mai important, potrivit Voinţei Divine, este să luăm seama la noi înşine şi să ne întărim propria chemare şi alegere. Am observat că unii care au venit la Adevăr recent sunt mult mai în clar cu el şi au armătura mai bine potrivită şi pot folosi Sabia Spiritului mai bine decât unii care au fost în Adevăr de cinci, zece sau chiar douăzeci de ani. Într-adevăr, am observat că unii care au fost de mult în Adevăr sunt mai neîndemânatici astăzi în folosirea armăturii decât au fost cu ani în urmă. De ce este aşa? Şi care este remediul? Răspunsul este unul simplu, evident pentru toţi.

Providenţa Divină a furnizat poporului lui Dumnezeu din acest timp un rezumat al Planului Divin şi detalii cu privire la doctrinele Bibliei, aşa cum niciodată înainte n-au avut în posesie. Fără a pretinde vreo inspiraţie pentru aceste STUDII ÎN SCRIPTURI, putem desigur pretinde o supraveghere divină cu privire la conţinutul lor şi cu privire la timpul prezentării lor. Oricine admite că ne găsim în timpul secerişului — că suntem în el din 1875 — trebuie să recunoască şi faptul că Domnul a promis că la acel timp El va face ca poporul Său să se aşeze la o masă bogată cu hrană spirituală, şi că El le va fi servitorul şi le va da „lucruri noi şi lucruri vechi” (Luca 12:37). Toţi care recunosc aceste lucruri trebuie să recunoască faptul că aceste STUDII ÎN SCRIPTURI împlinesc acea promisiune.

În legătură cu „lucrurile noi şi lucrurile vechi”

A presupune că elucidarea generală a Adevărului Divin prin aceste volume este opinia doar a unui om, ar înseamna a da prea multă onoare cuiva. Nimeni care înţelege aceste lucruri nu poate crede că un om din zilele noastre poate fabrica o teorie care pune complet în umbră toate celelalte teorii din zilele noastre şi din oricare alte zile, cum este o lumânare în comparaţie cu lumina arcului electric din zilele noastre. Nici nu este raţiune sau sens în încercarea unora de a pretinde că aceste Studii în Scripturi sunt doar o reluare a ceea ce s-a crezut de secole. Adevărat, ele prezintă doctrina Alegerii, a Harului Liber etc., dar nu aşa cum aceste subiecte au fost prezentate, şi nici cum sunt prezentate astăzi de către mulţi. Aceste cărţi discută textele biblice şi le pune în ordine, ca să arate legătura dintre ele. Dar în timp ce aceste prezentări sunt armonioase, ele nu sunt acceptate de Calvinism şi Arminianism. Deşi nu le pot infirma, ei li se împotrivesc în secret — se împotrivesc singurei prezentări care arată adevărata semnificaţie a textelor Bibliei pe care ei le folosesc într-un mod privat şi izolat. Deci, repetăm că STUDIILE ÎN SCRIPTURI sunt, fie prin providenţa Domnului, fie altfel, sunt una din cele mai mari minuni.

Secretul clarităţii şi puterii unora care au venit recent în Adevăr poate fi urmărit în faptul că ei folosesc cu sârguinţă pentru studiul Bibliei aceste ajutoare prevăzute divin. Din contră, pentru mulţi dintre cei care astăzi sunt mai puţin clari în Adevăr decât au fost cu ani în urmă, pierderea vigorii şi a perceperii clare a Adevărului este datoriată faptului că au neglijat această prevedere divină pentru nevoile lor. Ei au urmat gândirea lumii — că, după ce au analizat ce a gândit, a crezut şi a învăţat un alt om, trebuie să deschidă drumuri noi pentru ei înşişi în speranţa de a scoate nestemate şi mai strălucitoare din Cuvântul Divin. Unii dintre aceşti săpători au căutat mult şi atent dar n-au găsit nimic, nu au scos ceva care să strălucească în mod special ca o nestemată de Adevăr pentru ochii poporului Domnului. Unii dintre ei au căutat pretutindeni alte fructe şi hrană pentru masa familiei Domnului, dar au adăugat puţin, dacă au adăugat ceva, la ceea ce marele Îngrijitor ne-a pus înainte din „lucrurile noi şi lucrurile vechi”. Unele din aceste feluri de hrană care se voiau noi, hrană nouă pusă înaintea Bisericii, s-a dovedit a fi nesănătoasă, nedigerabilă, vizionară şi calculată să producă febră mai curând decât putere spirituală adevărată. Alţii, nereuşind în ambiţiile lor în aceste direcţii, au devenit distrugători şi au scos ceea ce unii prieteni dragi au numit un „Urlet al nopţii” împotriva hranei pe care Domnul a pregătit-o, împotriva slujirii Sale pentru poporul Său etc.

Toate aceste lucruri sunt probe. Cu cât mai repede înţelegem acest lucru, cu atât mai bine pentru noi. Nu ne temem că marele Păstor, prezent acum cu oile Sale şi strângând din toate ţarcurile Creştinătăţii pe cei care cunosc glasul Lui, va tolera ca aceşti lupi să împrăştie turma Sa, sau să o devoreze. N-a spus El oare, „Tatăl Meu care Mi le-a dat este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu”?

Lecţia pentru noi toţi este: „Smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca la timpul potrivit El să vă înalţe”. Nu fiţi îngâmfaţi, mândri şi înţelepţi în felul lumii, ci smeriţi, cu spirit de învăţăcei şi plini de credinţă în făgăduinţele divine, care aşa de repede se împlinesc şi culminează în această zi a pregătirii Sale.