„Prezenţa Fiului Omului”

Matei 24:32-44

„Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită.” Mat. 26:41.

R4705b W. T. 1 noiembrie 1910 (pag. 347-348)

Din diferite motive, mulţi studenţi ai Bibliei înţeleg că Domnul nostru S-a referit la naţiunea evreiască prin simbolul smochinului. El le spusese ucenicilor Săi la ce să se aştepte la sfârşitul acestui veac, când Se va întoarce ca să-i primească pe cei credincioşi la Sine şi să le dea un loc ca Mireasă a Sa pe Tronul Său, şi să-Şi stabilească Împărăţia sub ceruri pentru binecuvântarea lui Israel şi a întregii lumi prin Israel. În acest studiu El ne spune că printre semnele importante ale încheierii acestui veac şi ale deschiderii unuia nou, va fi şi înmugurirea smochinului — venirea unei vieţi noi şi a unei speranţe noi pentru poporul evreu. Şi nu aceasta este starea de lucruri care se vede astăzi? Iată că evreii se trezesc şi ascultă de glasul lui Moise şi al Profeţilor care îi cheamă în Palestina la o nouă speranţă în Dumnezeu şi în promisiunile glorioase la care ei sunt încă moştenitori ca sămânţă naturală a lui Avraam! „Căci darurile de har şi chemarea lui Dumnezeu sunt fără schimbare.” Rom. 11:11-29.

„Nu va trece generaţia aceasta”

Generaţia care este martoră la semnele din versetele precedente ale lecţiei noastre, şi care este martoră la apariţia frunzelor verzi ale speranţei lui Israel, va vedea pe deplin împlinirea schimbării glorioase a Dispensaţiei de atâta timp prezise. Vor fi martorii trecerii domniei Prinţului Întunericului şi inaugurării domniei glorioase a Prinţului Luminii — Mesia cu glorioasa clasă a Miresei Lui; totuşi, omenirea nu va vedea pe Mesia cu ochii naturali, nici chiar pe Mireasa Lui glorioasă n-o vor vedea decât cu ochii înţelegerii. „Nu pot carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu”, în acest, cel mai înalt sens. Carnea şi sângele vor vedea totuşi pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi profeţii în Împărăţie, şi vor avea o mărturie deplină şi o demonstraţie practică a puterii Împărăţiei prin marea transformare care va fi realizată, şi prin binecuvântările restabilirii care vor fi revărsate peste Israel şi peste toţi cei care vor veni în armonie cu Dumnezeu prin Noul Legământ al lui Israel. Ier. 31:31.

Cerurile eclesiastice şi pământul social din prezent vor trece într-adevăr în marele timp de strâmtorare cu care se va sfârşi acest veac; dar după acestea, înlocuindu-le, vor veni noile ceruri şi noul pământ — noile instituţii religioase ale Domnului — Biserica în glorie, şi noua ordine socială printre oameni sub reglementările pentru care încă ne rugăm: „Vie Împărăţia Ta facă-se voia Ta ... pe pământ”. Atunci cuvintele marelui Învăţător se vor împlini în mod sigur.

Ziua şi ceasul nu au fost prezise

Ziua şi ceasul acestei mari schimbări nu le ştia nimeni, nici chiar îngerii din ceruri. Învăţătorul însuşi a declarat că nu ştia — ci doar Tatăl. Totuşi, nu trebuie să se înţeleagă prin aceasta că Fiul lui Dumnezeu nu va şti despre acest lucru mai târziu, la timpul cuvenit, înainte de a-Şi începe lucrarea de stabilire a Împărăţiei. Nici nu dovedeşte că îngerii din ceruri vor fi în necunoştinţă până în ultimul moment. Nici nu dovedeşte că poporul lui Dumnezeu, care va trăi la timpul stabilirii Împărăţiei, nu va şti. De fapt Învăţătorul declară că toţi cei care trăiesc în armonie cu El vor fi informaţi cu privire la Planurile Tatălui când le soseşte timpul. El a declarat că dacă ei se vor împărtăşi de lucrurile lui Dumnezeu şi vor umbla după ele, atunci vor primi hrană la timpul potrivit.

Chiar în acest studiu Marele Învăţător ilustrează acest principiu când Se referă la Noe şi la Lot. Noe a fost informat cu privire la schimbarea viitoare a Dispensaţiei atunci când i s-a poruncit să construiască o corabie, cu o sută douăzeci de ani înainte de potop. Lot a fost informat cu privire la dezastrul care venea peste cetatea în care locuia, cu destul timp înainte pentru a putea să scape din ea; tot aşa Biserica lui Cristos este prevenită prin această ilustraţie, şi i se aminteşte că atunci când vor fugi să nu se uite înapoi, ca soţia lui Lot, cu lăcomie la lucrurile care, fiind sub condamnare Divină, trebuie să treacă, ci să fugă la munte — să fugă la Împărăţia lui Dumnezeu care în acel timp va fi în proces de stabilire.

Fără îndoială că mult din imoralitatea şi senzualitatea care au marcat zilele lui Noe şi zilele lui Lot vor predomina în lume în zilele de încheiere ale veacului actual. Aşa ne informează alte Scripturi, chiar dacă acest studiu nu sugerează nimic de felul acesta. Această lecţie ne aduce în atenţie un alt aspect legat de Venirea a Doua a Domnului — un aspect care până acum a fost puţin remarcat de studenţii Bibliei. Acesta ne infomează că a Doua lui Venire va fi neobservată, necunoscută lumii; că El va fi prezent în lume şi Se va ocupa de adunarea sfinţilor şi de marea strâmtorare care va urma, dar va fi cu totul invizibil pentru oameni, va putea fi recunoscut doar prin semnele exterioare ale prezenţei Sale şi cunoscut numai de puţinii evlavioşi din omenire.

Acest aspect al lecţiei este ascuns de ochii studentului obişnuit al Bibliei printr-un cuvânt tradus greşit. Cuvântul grecesc folosit pentru venire din versetele 37 şi 39 este parousia, care nu înseamnă venire, ci trebuie redat prezenţă, ca a unuia care a venit deja.

„La Prezenţa Fiului Omului”

Aceasta dă o idee uluitoare! Marele Împărat al împăraţilor va fi prezent o vreme printre oameni, nevăzut, necunoscut, decât de foarte puţini dintre sfinţii Săi, cărora prezenţa Sa le va fi descoperită prin bătaia profeţiei şi deschiderea ochilor înţelegerii ca să aprecieze împlinirile. Totul va continua ca de obicei — mâncând, bând, sădind, zidind şi căsătorindu-se, „cum a fost în zilele lui Noe”. Dacă lumea din zilele lui Noe ar fi ştiut despre culmea necazului iminent, multe din afacerile obişnuite ale vieţii ar fi fost abandonate — şi tot aşa este şi aici. Lecţia este că, după cum lumea n-a ştiut în zilele lui Noe, tot aşa lumea nu va şti „în zilele Fiului Omului” — în prezenţa Fiului Omului.

Câmpul este lumea, a zis Domnul nostru, explicând una din pildele Sale. Şi aşa trebuie să interpretăm şi noi aici. Domnul va strânge unele din mărgăritarele Sale de pe câmp; toate cele care nu sunt mărgăritarele Sale vor fi lăsate. Doi vor măcina la moară pregătind hrană pentru casă; unul va fi luat şi altul lăsat. Casa Domnului este Biserica, şi morile care pregătesc hrana pentru Biserică sunt cele teologice. Sugestia este că unii teologi vor fi luaţi iar alţii lăsaţi, în procesul alegerii din timpul prezenţei Fiului Omului — în completarea mărgăritarelor Lui.

Sf. Luca aminteşte un alt aspect al acestui discurs. Doi vor fi într-un pat; unul va fi luat şi altul va fi lăsat. Patul este un loc de odihnă. Toate bisericile pretind că sunt locuri de odihnă, unde cei obosiţi şi împovăraţi se odihnesc prin credinţa în Dumnezeu şi în promisiunile Sale. Lecţia ar fi că nu toţi cei care se odihnesc în bisericile creştinătăţii, în crezuri, vor fi printre cei aleşi, printre mărgăritarele strânse. Unii vor fi luaţi din aceste paturi. Alţii vor fi lăsaţi în ele. O descriere vie a acestor crezuri-pat şi a caracterului lor nesatisfăcător ne este dată de profet — Isaia 28:20.

Vegheaţi ca să ştiţi

După aceste ilustraţii ale prezenţei şi ale lucrării Sale din timpul secerişului acestui Veac Evanghelic, Învăţătorul avertizează pe toţi urmaşii Săi să vegheze, să fie pregătiţi, să fie atenţi, să fie treji, ca să poată fi gata pentru prezenţa Lui, ca să poată, la timpul cuvenit, să discearnă prezenţa Lui, şi ca să poată fi adunaţi sau separaţi de lume şi de legăturile teologice, de legăturile pământeşti cu biserica, la Învăţătorul Însuşi. Unii studenţi ai Bibliei foarte serioşi cred că noi ne aflăm acum în această perioadă de seceriş; că Fiul Omului, Mesia cel glorificat, nevăzut de oameni, este prezent chiar acum făcând o lucrare de examinare şi de separare în Biserica Sa, adunându-i pe sfinţii Săi la Sine ca pregătire pentru schimbarea lor de la stările pământeşti la cele cereşti, şi ca pregătire pentru inaugurarea marelui timp de strâmtorare, prin care insituţiile actuale vor fi distruse pentru a face loc Împărăţiei dreptăţii pentru care de atâta timp ne-am rugat. Mulţi studenţi ai Bibliei cred că neliniştea actuală, cernerea şi clătinarea printre creştini şi printre crezurile tuturor denominaţiilor, a colegiilor şi a seminariilor, nu sunt decât lucruri care însoţesc această lucrare pe care Fiul Omului, prezent printre noi, le face cu scopul de a-i separa cu totul pe cei aleşi la Sine. Fie că suntem de acord cu această declaraţie fie că nu, rămâne totuşi faptul că astfel vor fi lucrurile oricând va sosi timpul, oricând va fi sfârşitul acestui veac şi va avea loc inaugurarea celui nou.

Casa lui Satan va fi distrusă

Toate sugestiile anterioare sunt confirmate de simbolismul din versetul 43. Aici Învăţătorul aseamănă instituţiile din timpul prezent cu o casă sau gospodărie. În altă parte El ne spune că Satan este Prinţul acestei lumi, domnitorul care tiranizează lumea, acţionând prin slăbiciunile, patimile şi poftele depravate şi prin facultăţile de gândire deteriorate ale omenirii. Dacă timpul Venirii a Doua a Domnului nostru ar fi fost clar făcut cunoscut, acea cunoştinţă ar fi schimbat într-atât lucrurile şi afacerile, încât lumea n-ar fi fost luată prin surprindere în legătură cu strângerea mărgăritarelor Domnului şi cu stabilirea Împărăţiei Sale, şi astfel n-ar fi existat o astfel de prăbuşire în afacerile pământului, aşa cum este acum iminentă; Împărăţia ar fi stabilită dar nu în felul în care a plănuit Dumnezeu.

În acest verset Domnul nostru aseamănă a doua prezenţă a Sa, necunoscută lumii, cu prezenţa unui hoţ într-o casă, fără ca stăpânul să ştie. Sfinţii Domnului sunt mărgăritarele Lui în lume. El îi va lua pe aceştia şi pierderea pentru lume va fi mare. Când sfinţii vor fi fost strânşi de pe câmp, de la moară şi din pat, într-o unire de inimă mai strânsă cu Domnul, cei lăsaţi în lume, la moară şi în pat vor fi foarte dezavantajaţi — nu pentru că cei din clasa mărgăritarelor sunt bogaţi sau au importanţă lumească, pentru că despre aceşti sfinţi aleşi se spune clar că printre ei nu sunt „mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales”. Dar aceşti evalvioşi sunt totuşi „sarea” pământului şi sarea bisericilor şi sarea seminariilor teologice. După ce clasa sării este luată, va urma rapid stricarea şi dezintegrarea.

Având în vedere toate acestea, toţi cei care pretind că sunt poporul Domnului trebuie să vegheze serios dar şi să se roage; să fie atenţi la cuvintele, gândurile şi faptele lor şi să se asigure că laudă pe Domnul în frumuseţea sfinţeniei, şi nu idolatrizează oameni, nici morţi, nici vii, nici crezuri. Umblând astfel cu băgare de seamă în urmele lui Isus, cei evlavioşi vor fi păziţi în ceasul ispitei care va veni peste întreaga lume ca să-i încerce. Apoc. 3:10.