Ceasul socotelii

Matei 25:14-30

„Stăpânul său i-a zis: «Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios peste puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău».” Vers.21

R4693 W. T. 1 octombrie 1910 (pag. 313-314)

Acest studiu urmează celui de săptămâna trecută. El ilustrează de asemenea faptul că Mesia la a Doua Sa Venire, înainte de a Se înfăţişa lumii în putere şi mare slavă şi în timpul de strâmtorare, va fi prezent printre poporul Său consacrat şi mulţi dintre ei vor recunoaşte parousia sau „prezenţa” Lui în acest timp. El va face între ei o lucrare de judecată — hotărându-le răsplata după măsura credincioşiei lor. Este bine să ţinem minte deosebirea dintre pilda minelor şi pilda talanţilor. Amândouă au fost despre bani. Dar un talant are o valoare de şaizeci de ori mai mare decât o mină. În pilda minelor fiecare slujitor a primit o mină, dar în pilda talanţilor numărul lor a variat. În unele privinţe tot poporul lui Dumnezeu are o bază comună şi un privilegiu comun de a servi, aşa cum este reprezentat prin mină. În altă privinţă, ocaziile, privilegiile şi avantajele lor diferă, aşa cum este arătat în studiul de astăzi, în pilda talanţilor.

Aceasta este o altă pildă despre Împărăţie. Însuşi Marele Învăţător a plecat în ţara îndepărtată, chiar în cer; dar înainte de a pleca a dat servitorilor Săi anumite binecuvântări, privilegii, ocazii — „fiecăruia după puterea lui”. Începutul acestei pilde a avut loc în zilele apostolilor când Isus S-a înălţat la cer, iar la Cincizecime a revărsat Spirit sfânt în numele Tatălui, dând o binecuvântare fiecăruia dintre urmaşii Săi, aşa cum este reprezentat prin talanţii şi ocaziile fiecărui urmaş. De-a lungul întregului Veac Evanghelic aceşti servitori s-au folosit mai mult sau mai puţin de privilegiile lor şi le-au folosit mai înţelept sau mai puţin înţelept pentru a servi pe Stăpân. Unii au lucrat cu talanţii, sau i-au folosit în predicare, învăţare etc. Iar alţii i-au ascuns în pământ, probabil sub griji şi responsabilităţi. După mult timp, Domnul acestor servitori a venit şi S-a socotit cu ei. Acest timp lung este Veacul Evanghelic, şi prezenţa Împăratului la sfârşitul Veacului pentru a asculta darea de seamă a servitorilor şi pentru a-i răsplăti, reprezintă parousia (sau prezenţa) lui Mesia şi lucrarea Lui de încercare şi cernere în Biserica Sa. Trebuie să remarcăm clar că această lucrare de încercare şi probare nu este a lumii, pentru că Cristos nu a recunoscut niciodată pe vreunii din lume ca servitori ai Săi, decât pe cei consacraţi. Mulţi creştini cred că noi ne aflăm acum la timpul când servitorii Domnului îşi dau raportul şi El le zice unora: „Bine, rob bun şi credincios … intră în bucuria stăpânului tău”, iar altora le zice „Rob rău şi leneş! ... Luaţi-i deci talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi!” Dar toată această probare şi răsplătire a servitorilor lui Cristos are loc înainte de vreo manifestare exterioară a Împăratului în slava Sa, pentru că cei vrednici vor avea parte împreună cu Stăpânul în descoperirea Sa glorioasă, iar această probare trebuie să-i dovedească pe cei vrednici, înaintea descoperirii în glorie.

Stăpânirea peste cetăţile pământeşti

Cel care a primit cinci talanţi şi i-a folosit înţelept, zelos, credincios, loial, i-a dublat şi a fost invitat să aibă parte de bucuria şi gloria Stăpânului. Răsplata lui era să fie stăpân peste mulţi. Cu alte cuvinte, serviciul din viaţa prezentă este unul nesemnificativ în comparaţie cu serviciul glorios care-i aşteaptă pe cei din poporul credincios al Domnului în viitor — când vor sta împreună cu Mesia pe Tronul Său, şi, ca regi şi preoţi, vor binecuvânta, instrui, ridica şi stăpâni peste Israel şi peste toate naţiunile lumii. Aprobarea celui care a primit doi talanţi şi care a fost la fel de credincios, a fost în termeni la fel de amabili şi binevoitori. Şi el a fost un servitor bun şi credincios peste câteva lucruri; şi el avea să fie pus stăpânitor peste multe lucruri; şi el putea să intre în bucuria Domnului său. Servitorul care nu şi-a folosit talantul a fost catalogat ca rău şi leneş. El a ştiut dinainte că talantul i-a fost dat ca să-l folosească şi pentru că a pretins că este un servitor credincios. Nefolosirea talantului l-a dovedit neloial, necredincios. De aceea a fost luat de la el.

Nu este treaba noastră să prespunem că Domnul nu va avea nicio binecuvântare pentru acel servitor necredincios. El a fost servitor tot timpul. A apreciat talantul. Nu l-a pierdut. Dar nu l-a folosit în mod potrivit. El pare să reprezinte o clasă foarte asemănătoare cu cea descrisă în studiul nostru de acum o săptămână, şi anume fecioarele nechibzuite. Această clasă nu va reuşi să ajungă la slava Împărăţiei, ci în mod sigur va intra în timpul de strâmtorare şi în întunericul, dezamăgirile şi regretul acestuia, cu care se va termina acest Veac şi va fi introdus Veacul Nou. Să dea Domnul ca această lecţie să poată ajuta pe unii dintre servitorii Săi consacraţi să fie mai credincioşi, mai atenţi în folosirea talanţilor lor consacraţi, pentru ca ei să slăvească pe Domnul şi să audă la sfârşit cuvintele „Bine, rob bun”!

O dificultate pentru mulţi dintre noi în trecut a fost frica de Stăpân. Ar fi trebuit să-L cunoaştem mai bine. Ar fi trebuit să învăţăm mai mult despre caracterul Său real, adevărat, şi despre scopurile Sale. Dacă acum ochii înţelegerii noastre se deschid, dacă acum vedem frumuseţea talanţilor şi privilegiilor noastre de serviciu ca niciodată înainte, să dezgropăm repede talantul şi să-l spălăm de toată mânjitura pământului, şi să-l folosim serios, zelos, viguros, spre lauda Împăratului nostru, răscumpărând timpul, ştiind că zilele sunt nefavorabile.