„Sentinelă, cât mai este din noapte?”

Luată din „Viaţa credinţei”

R4691 W. T. 1 octombrie 1910 (pag. 310-311)

„Sentinelă, cât mai este din noapte? … Sentinela răspunde: Vine dimineaţa” (Isa. 21:11, 12). Secolul al nouăsprezecelea a văzut poate cel mai uimitor progres pe care l-a avut Biserica lui Cristos. Cu puţin mai mult de o sută de ani în urmă nu exista nicio Societate de Biblii; astăzi doar trei Societăţi de Biblii anglo-saxone varsă anual peste zece milioane de exemplare de Scripturi în patru sau cinci sute de limbi ale lumii. Poate imaginaţia concepe efectul spiritual al acestui puternic râu al Adevărului care se varsă peste omenire? Cu ceva mai mult de o sută de ani în urmă, societăţile misionare — în afară de cele Iezuite şi Moraviane — erau practic necunoscute; în 1909 erau răspândiţi 19.875 de misionari ca epistole vii ale lui Cristos în toată lumea păgână. Ar fi dificil de spus care era numărul membrilor Bisericii lui Dumnezeu la ivirea secolului, dar acum s-a socotit că numărul membrilor comunităţilor Evanghelice Protestante este nu mai mic de o sută patruzeci sau o sută cincizeci de milioane. Este posibil ca eternitatea să ne arate că secolul nouăsprezece a fost mai bogat pentru Dumnezeu decât oricare alt secol din istoria lumii.

Nici promovarea mondială a lui Dumnezeu nu a încetinit; ultimul deceniu fiind probabil cel mai uimitor dintre toate. „Vine dimineaţa!” În India, în ultimele două decenii au fost câştigaţi mai mulţi convertiţi educaţi decât în tot secolul precedent. Episcopul Moule din China de Mijloc spune că, atunci când el a ajuns prima dată în acest imperiu, erau mai puţin de cincizeci de creştini Protestanţi; în primul deceniu al secolului douăzeci au fost 16.000 de martiri; iar acum, aproape două mii de misionari sunt plasaţi în toată China. Cu puţin mai bine de douăzeci de ani în urmă, creştinii din toată Coreea erau în număr de şapte; şi numai în 1908 s-au convertit cincizeci de mii; iar la o conferinţă recentă cu o mie două sute de laici, unii au venit pe jos timp de zece zile pentru a se bucura de studiul Bibliei. În închisoarea Tokachi din Hokkaido, Japonia, o mişcare spirituală, care a străbătut în 1908 închisoarea, a adus aproape două mii de deţinuţi la Cristos, şi cei mai mulţi dintre funcţionarii închisorii au fost botezaţi. La patru ani după redeşteptarea de la Welsh, în ciuda reacţiei, se ştie că între şaizeci şi şaptezeci de mii erau stabiliţi în părtăşia bisericii. Biroul de recensământ din Statele Unite a raportat că între 1890 şi 1906 s-au construit în medie câte opt biserici noi în fiecare zi. S-a spus recent că în ultimul deceniu s-au convertit mai mulţi evrei (acesta este bineînţeles un calcul aproximativ) decât în cei o mie şapte sute de ani după Pavel.

Toate acestea nu sunt decât semne ale unei lucrări a Spiritului sfânt care sunt pur şi simplu uimitoare. Pentru prima dată de la înălţarea Domnului nostru, aproape toată lumea este deschisă spre Evanghelie şi este infiltrată de vestitorii crucii. Anul 1908 a fost unul fenomenal în progresul misionar; s-au adăugat la biserică 164.674 de membri, sau o medie de cinci sute pe zi. Iar eroismul crucii nu este limitat la vreun grup creştin. Dr. Ambrose Shepherd s-a întâlnit recent într-un vagon de tren cu un tânăr preot Romano-Catolic care a fost într-o vizită de rămas bun la mama sa înainte de a pleca în Congo. „Când crezi că te vei întoarce?” a întrebat dr. Shepherd. „Niciodată” a fost răspunsul; „am îngropat deja cincisprezece, iar perioada medie de viaţă este de doi ani”; şi când tânărul s-a ridicat să-şi ia rămas bun, a spus cu o voce tremurândă de emoţie: „Viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credinţa în Fiul Omului”.

„Sentinela răspunde ... şi este tot noapte.” Faptele nu sunt mai contradictorii decât sunt cuvintele sentinelei. „În niciun timp din istoria lumii” a spus recent The Times, „n-au fost atâtea semne de nelinişte generală decât cele cu care se pare că ne confruntăm noi astăzi”; sau, în cuvintele din raportul Societăţii de Biblii (1909): „Horoscopul viitorului are peste tot pe el semnele schimbării incalculabile”. După cum a arătat Rev. James Johnston în lucrarea sa „Un secol de misiuni”, populaţia păgână şi mahomedană a lumii numără mai mult cu două sute de milioane decât cu o sută de ani în urmă, în timp ce convertiţii şi familiile lor numără mai puţin de trei milioane; o creştere de şaptezeci de ori a întunericului împotriva luminii. Astăzi există în China mai multe milioane de suflete păgâne decât atunci când a venit primul misionar protestant cu o sută de ani în urmă; pentru fiecare convertit adăugat la Biserică, o mie de suflete se adaugă la păgânismul chinez doar prin creşterea populaţiei. „Dacă planurile noastre de educaţie vor fi urmate”, a spus Lordul Macaulay în 1836, „în treizeci de ani nu va exista niciun idolatru printre clasele respectabile din Bengal”. Astăzi există un dumnezeu fals pentru fiecare membru al populaţiei Indiei — între două şi trei sute de milioane. În Japonia sunt patru sute cincizeci de temple păgâne la fiecare misionar creştin. Există 400.000.000 de oameni care n-au nici măcar o pagină a Bibliei în cele 2.700 de limbi şi dialecte ale lor.

Nici credinţa nu mai este ceea ce era în ţările credinţei. În 1908, numai în Biserica de Stat din Berlin scăderea numărului membrilor a fost de zece mii. Societatea Biblică anunţă că vânzarea Bibliei scade. În Liverpool — al treilea oraş din imperiu — în 1881, numai 40 din fiecare 100 de locuri erau ocupate la serviciul de dimineaţă în Bisericile Libere; în 1891, 31 de locuri; în 1902, 25; în 1908, 12. Tot aşa şi participarea seara, a scăzut la 57 din fiecare 100 de locuri în 1881, la 28 în 1908. „Lucrarea lui Tom Paine” zice editorul de la Freethinker (Gânditorul Liber, n.t.) „este acum continuată de descendenţii persecutorilor lui; tot ce a spus el despre Biblie se spune acum, în esenţă, de către preoţii îndoctrinaţi din scaunele de teologie”. La ultimul recensământ din Franţa, opt milioane s-au declarat atei; „L-am scos pe Isus Cristos” zice Premierul M. Briand, „afară din armată, din marină, din şcoli, spitale, azilurile pentru alienaţi şi orfelinate; acum trebuie să-l scoatem cu totul din Stat”. Această decădere în credinţă produce deja regresul inevitabil în moralitate. În timp ce populaţia Statelor Unite a crescut cu sută la sută, delictele au crescut cu patru sute la sută. Deceniul redeşteptării fără precedent — în Ţara Galilor, Madagascar, Coreea, China — este deceniul cutremurelor nemaivăzute — în Valparaiso, San Francisco, Jamaica, Messina; pare ca şi cum harul vorbeşte ca un tunet, în timp ce pământul tremură de judecăţile prevestitoare. Vasta redeşteptare din ţările musulmane; potopul de literatură fără credinţă pe care Japonia o varsă în China, o pătrime din rasa umană; creşterea ca ciupercile a Spiritismului şi a Ştiinţei Creştine; zvonurile actuale că se reconstruieşte Babilonul şi Templul — „sentinela răspunde: ... şi este tot noapte”.

„Sentinela răspunde: ... Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi”. „Dacă lumina care este în noi este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul”; şi dacă Candela Profeţiei se stinge, cât de nepătrusă este confuzia. „Întrebaţi”. De ce să întrebăm? Pentru că viitorul pe care Dumnezeu l-a descoperit este viitorul pe care trebuie să-l cunoaştem; pentru că fără o cunoaştere a profeţiei lucrările prezente ale lui Dumnezeu sunt afundate într-o taină de neînţeles; pentru că profeţia descoperă capcanele care se găsesc pe calea noastră; pentru că o cunoaştere a viitorului este de o importanţă incalculabilă în formarea prezentului. Ascultaţi glasul trist al sentinelei: „Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi”. Este o ironie tristă a situaţiei că ochii lumeşti pot să citească semnele mai clar decât Biserica în general. Un romancier ale cărui lucrări se vând cu sutele de mii, în multe limbi, a spus:

„Toate lucrurile pe care le-a profeţit Cristos se împlinesc atât de repede încât mă mir că oamenii nu-şi dau seama de aceasta; şi mă mir în special de laxitatea şi apatia Bisericilor, cu excepţia faptului că şi aceasta a fost profeţită. Unii dintre noi vor trăi ca să vadă un timp al terorii, şi asta nu peste mult. Lucrurile blasfemiatoare care se fac astăzi în lume nu pot să continue mult fără pedeapsă. Ştim din istorie că batjocorirea deliberată a lui Dumnezeu şi a lucrurilor divine a fost întotdeauna însoţită de o pedeapsă neaşteptată şi teribilă — şi din nou va fi aşa”.

Profeţia este cel mai profund pesimism şi cel mai profund optimism; este profund pesimistă în tot ceea ce este pe cale să facă o generaţie care respinge pe Cristos; este profund optimistă în tot ceea ce va efectua un Dumnezeu plin de har prin iminenta stabilire a Împărăţiei Sale. Dr. Kelman a întrebat recent pe un eminent om de ştiinţă american despre soluţia sa la problemele vieţii dintr-un oraş modern. „Un împărat!” a venit răspunsul rapid şi decisiv. „Un împărat?” a întrebat dr. Kelman surprins; „Credeam că aţi trecut de aceasta în America. Pe lângă asta, împăratul vostru ar trebui să fie un om minunat, incapabil să greşească, şi extraordinar de competent în conducere”. „Exact”, a fost răspunsul calm; „şi cunoaştem Omul; aşteptăm să vină şi numele Lui este — Mesia”. „Fiorul provocat de acel răspuns” zice dr. Kelman, „nu-l voi uita niciodată”.

„Sentinela răspunde: ... întoarceţi-vă”. Se poate ca unii ochi necredincioşi să vadă aceste cuvinte. Rabinii zic că Sentinela care vorbeşte aici este Mesia; deci — „întoarceţi-vă” — cu pocăinţă spre Dumnezeu; şi „veniţi” — cu credinţă spre Domnul nostru Isus Cristos. De ce să ne întoarcem şi să venim aşa? Pentru că, a înainta, dacă avem dreptate, este a înainta probabil în mijlocul celei mai puternice activităţi începute vreodată la o scară mondială de către Spiritul sfânt.

„Dificultatea din lumea de astăzi nu este să găseşti pe Dumnezeu, ci să scapi de El. Deoarece fiecare moment în care lumea se împietreşte împotriva luminii divine produce o atmosferă în care cu fiecare moment este mai greu de crezut. Pentru că, dacă în legătură cu Horazin şi Betsaida, după trei ani de ocazie evanghelică, Isus a spus, „Va fi mai uşor pentru Tir şi pentru Sidon”, nu se va spune la fel şi în legătură cu oraşele noastre după o mie de ani de ocazii? Dacă acum o mie nouă sute de ani Noaptea era aproape trecută şi Ziua era aproape, astăzi nu poate fi deloc timp de pierdut. Cu o zi înainte ca zidul de foc să se rostogolească peste St. Pierre (Se face referire la erupţia vulcanică din 8 mai 1902, din Insula Martinica, aparţinătoare Franţei, în care a murit, cu excepţia a două persoane, toată populaţia oraşului menţionat aici — n.t.), telefonistul a vorbit cu Fort de France, zicând că oamenii fugeau. În dimineaţa următoare, la opt fără zece, a fost auzit exclamând: „Dumnezeule! Este aici!” şi a fost găsit după aceea carbonizat cu receptorul în mână. „Sentinelă, mai este mult din noapte?” Adică, ce oră din noapte este? „Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă.” 1 Ioan 2:18.