Planul Divin al Veacurilor pe scurt

R4682 W. T. 15 septembrie 1910 (pag. 294-295)

Dumnezeu Şi-a propus în Sine Însuşi încă înainte de întemeierea lumii marele Plan de Răscumpărare, pentru că El a prevăzut căderea omului şi pedeapsa cu moartea pe care o va pune pentru aceasta. În primii 1656 de ani până la potop, Dumnezeu a permis ca sfinţii îngeri să-şi demonstreze incapacitatea de a-l recupera pe păcătos la dreptate. Dimpotrivă, contaminarea păcatului s-a întins şi asupra unora dintre sfinţii îngeri. După cum declară Scripturile: „Fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi‑au luat de soţii pe acelea pe care şi le-au ales ... şi ele le-au născut copii: aceştia erau eroii care au fost în vechime, oameni cu renume” (Gen. 6). Şi pământul s-a umplut de violenţă şi de păcat — în aşa măsură încât Dumnezeu a spus că imaginaţia gândurilor din inima omului a devenit numai răutate şi aceasta în mod continuu. Ştiind dinainte lucrul acesta, Dumnezeu aranjase deja ca unul din „inelele” apoase care era încă suspendat deasupra pământului să cadă, provocând potopul care a şters de pe faţa pământului acea ordine de lucruri, distrugând orice fiinţă umană cu excepţia dreptului Noe şi a familiei sale, despre care este scris: „Noe era un om drept şi integru printre cei din timpul lui” (nu era un amestec de sămânţă îngerească). Gen. 6:9.

Astfel îngerii au fost probaţi prin contactul cu păcatul timp de secole — aşa că toţi cei care au dorit au avut ocazie să încalce Legile Divine. Cei neascultători sunt menţionaţi în Noul Testament ca acei îngeri care nu şi‑au păstrat starea de la început, sau starea spirituală, ci au preferat să trăiască pe planul pământesc, de carne. Aceştia au fost restrânşi în lanţurile întunericului până în marea dimineaţă Milenară — înlăturaţi de la părtăşie cu Dumnezeu şi cu îngerii sfinţi, şi nu li s-a mai permis să se materializeze şi să se amestece cu omenirea. 2 Pet. 2:4.

Când a venit timpul potrivit al lui Dumnezeu, El l-a chemat pe Avraam ca să facă din el un tip al Lui Însuşi, şi să-i dea un fiu, pe Isaac, pentru a fi un tip al lui Cristos, şi să cheme pentru Isaac o Mireasă, Rebeca, pentru a fi un tip al Bisericii alese în acest Veac Evanghelic. Şi aşa cum pe Rebeca au însoţit-o servitoarele, tot aşa Biserica aleasă va fi însoţită de clasa „marii mulţimi”. Aşa cum Avraam l-a oferit pe Isaac pe altar într-o ilustraţie şi a fost recuperat din moarte într-o ilustraţie, tot aşa Dumnezeu Şi-a oferit în realitate Fiul la moarte şi L-a recuperat în realitate din moarte prin învierea din morţi. După cum Avraam i-a dat lui Isaac tot ce a avut, la fel toate binecuvântările pe care le are de dat Dumnezeu altora din familia umană care vor deveni poporul Său, vor veni prin Isaac cel antitipic. Şi când Rebeca a devenit mireasa lui Isaac şi împreună moştenitoare, ea a devenit părtaşă cu el în toate bucuriile şi privilegiile care erau ale lui. Astfel a fost reprezentată slava viitoare a Bisericii împreună cu Cristos, în binecuvântarea tuturor familiilor pământului.

Mai mult, este folosită încă o ilustraţie care să reprezinte pe Cristosul, adică, Isus Capul şi Biserica Trupul Său. În împlinirea acestei ilustraţii apostolul ne spune că toţi consacraţii învingători sunt membri ai clasei Isaac, zicând: „Şi voi fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei”. Biserica este ilustrată ca Mireasă în declaraţia sf. Pavel: „Şi dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi sămânţa lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei” — făgăduinţa că lumea va fi binecuvântată prin noi. Gal. 3:29.

Soţiile lui Avraam sunt tipice

În timp ce cele spuse mai înainte sunt o scurtă imagine de ansamblu a Planului Divin al Veacurilor, detaliile vieţii lui Avraam reprezintă detaliile acestui Plan Divin al Veacurilor. Deoarece Avraam a avut promisiunea că va fi Tatăl multor neamuri, aceasta implică faptul că în cele din urmă multe popoare din lume vor deveni copii ai lui Dumnezeu — dar numai prin Isaac şi prin promisiunea făcută în legătură cu lucrarea lui Isaac. Mai mult, sămânţa lui Avraam, a fost prezis, va fi ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării. Stelele cerului reprezintă Sămânţa spirituală a lui Avraam. Nisipul de pe ţărmul mării reprezintă numeroasa sămânţă pământească, familia umană adusă înapoi la viaţă în timpul Mileniului, rezultatul planului de răscumpărare.

Sf. Pavel ne dă cheia întregii chestiuni în sugestia că soţiile lui Avraam au fost tipuri ale Legămintelor, şi aceasta explică tratamentul aparent dur faţă de Agar. Avraam a ascultat de instrucţiunile divine, iar acestea au fost astfel întocmite încât să constituie în tip o ilustraţie sau lecţie pentru învăţătura noastră. Prima soţie a lui Avraam a fost Sara. Sf. Pavel spune că Sara a simbolizat o promisiune fundamentală, iar numele ei, Sara, înseamnă prinţesă, sau cea mai importantă. Acest Legământ prinţesă, cel de care depinde împlinirea tuturor celorlalte, este cel care îşi împlineşte misiunea sau scopul în dezvoltarea Seminţei spirituale — Isaac — „Noi ca şi Isaac suntem copii ai făgăduinţei”. Acest Legământ nu are nimic de-a face cu dezvoltarea altor copii ai lui Dumnezeu decât prin clasa Isaac, clasa Mijlocitoare, clasa marelui Profet, Preot şi Împărat, prin care toate binecuvântările lui Dumnezeu vor coborî la omenire.

Datorită faptului că Sara trebuia să fie un tip al lucrurilor spirituale, ea a fost stearpă mulţi ani, pentru a învăţa că Legământul principal al lui Dumnezeu cu Avraam va fi sterp (fără roade) multe secole. Între timp, pentru a face un alt tip, roaba Sarei, Agar, i-a fost dată de soţie lui Avraam, Sara căutând să-l facă pe copilul Agarei Sămânţa promisă — ca fiu al ei. Agar a reprezentat Legământul Legii încheiat cu Israel la Sinai, după cum explică sf. Pavel. Copilul sau vlăstarul acelui Legământ a fost naţiunea evreiască, Israel după trup. Faptul că Sara a căutat să-l recunoască pe Ismael ca fiu al ei şi a ţinut-o pe Agar pe braţe când aceasta a născut, a sugerat că Legământul Legii cu Moise ca Mijlocitorul lui va părea să facă pe Israel, pentru un timp, moştenitorul Legământului originar — care includea binecuvântarea tuturor familiilor pământului. Dar nu aceasta a fost voinţa divină.

Explicaţia apostolică a legămintelor ca tipuri

Şi astfel, la timpul potrivit al lui Dumnezeu, Sara a născut pe Isaac, care a simbolizat pe adevăratul moştenitor al Legământului sau al Promisiunii. Naşterea lui Isaac a fost reprezentată în principal prin conceperea Domnului nostru Isus Cristos cu Spirit sfânt la natură spirituală; iar mai târziu prin învierea Sa la perfecţiunea naturii spirituale; şi într-un sens mai larg, după cum explică sf. Pavel (voi fraţilor, ca şi Isaac, sunteţi copii ai făgăduinţei), naşterea lui Isaac a reprezentat conceperea cu Spirit sfânt a întregii Biserici, care este Corpul lui Cristos. Apoi a venit persecuţia, batjocorirea lui Isaac de către Ismael şi înlăturarea ulterioară din favoarea divină a Agarei sau a Legământului Legii şi a copilului ei, poporul evreu. Ei au fost înlăturaţi timp de secole şi erau aproape să moară — aproape să-şi piardă identitatea naţională, aproape să fie absorbiţi de alte neamuri, exact ca Agar şi Ismael, după ce au fost respinşi au rătăcit prin pustie până ce au mâncat pâinea şi au băut apa ce-o aveau şi Ismael era gata să moară. Atunci îngerul Domnului le-a atras atenţia asupra unui izvor de apă din deşert şi, după ce s-au înviorat, i-a sfătuit să se întoarcă şi să se supună aranjamentului divin — recunoaşterea Legământului Sara şi a Israelului spiritual. Am ajuns acum în timp foarte aproape chiar de acest punct. Sărmanii evrei, pierzându-şi speranţa, erau aproape de moarte, aproape să renunţe la toată credinţa în promisiuni. Dar iată, la timpul potrivit, un izvor de speranţă îi înviorează, şi mesajul către ei este că există un Israel spiritual şi de asemenea un Israel natural şi că binecuvântările lor sunt pe linii naturale şi trebuie să ajungă la ei prin recunoaşterea Mijlocitorului glorificat al Noului Legământ (al Legii).

Explicaţia apostolului a acestor tipuri minunate se opreşte aici. Şi noi de asemenea am fi înclinaţi să ne oprim dacă n-ar fi alte Scripturi care indică în mod clar că mai târziu, după moartea Legământului Agar şi după ce Legământul principal îşi va fi împlinit scopul în naşterea Israelului spiritual, Isaac antitipic, este timpul să fie introdus un Nou Legământ „după acele zile” — după intervalul acestui Veac Evanghelic pus deoparte în mod special pentru dezvoltarea lui Isaac cel antitipic. La acel Nou Legământ se referă sf. Pavel. Când discută despre acest subiect, el spune cu privire la restaurarea Israelului natural în favoarea divină: „Acesta va fi legământul Meu pentru ei când le voi şterge păcatele. În ce priveşte Evanghelia ei sunt vrăjmaşi, spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi din cauza părinţilor lor. ... După cum voi odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu iar acum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare, tot aşa şi ei, n-au ascultat acum, pentru ca prin îndurarea arătată vouă să capete şi ei îndurare. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi în neascultare, ca să aibă milă de toţi”. Rom. 11:26-32.

La acelaşi mare Legământ, din viitor pentru Israel, se referă şi profetul Ieremia (31:31). Acolo i se spune lui Israel că după anumite zile Dumnezeu va face cu ei un Nou Legământ, nu Legământul Sinaitic — nu Legământul Agar — şi la fel de sigur nu Legământul Sara, care dă naştere doar unui Israel spiritual. Profeţiile cu privire la acel Legământ Nou sunt pământeşti, de restabilire. Sub acesta, „după acele zile”, Dumnezeu va scoate din carnea lor inima de piatră şi le va da o inimă de carne — îi va face fiinţe umane simţitoare, iubitoare, blânde etc. Dar nu va face din ei fiinţe spirituale sau Noi Creaturi.

Mijlocitorul acelui Nou Legământ, Israel a înţeles că va fi un Mijlocitor mai mare decât Moise, totuşi asemenea lui, în sensul că Moise a fost un tip sau un indicator spre El. Tot aşa Legământul de la Muntele Sinai cu Israel ca clasă Ismael, născută sub acesta, au fost tipice pentru bincuvântările şi înălţarea mai mare care vor fi îndeplinite prin Noul Legământ (al Legii). Din aceste motive Domnul nu a amestecat tipurile prin readucerea Agarei ca soţie a lui Avraam după moartea Sarei, ca să reprezinte reînnoirea favorii divine faţă de Israel şi folosirea Israelului natural drept canal pământesc de favoare şi binecuvântare a tuturor familiilor pământului. În loc de aceasta, Dumnezeu a permis ca Agar să înceteze ca tip după ce şi-a arătat supunerea faţă de Sara şi salvarea copilului ei, evreul, de la pieire. Când Avraam, după moartea Sarei, şi-a luat altă soţie, Chetura, avem toate motivele să credem că ea de asemenea a fost un tip şi a reprezentat un al treilea Legământ. Iar copiii ei mulţi au reprezentat tipic multe popoare, neamuri şi limbi ale lumii care în cele din urmă vor deveni, sub aranjamentul Noului Legământ, copii ai Celui Preaînalt.

Superioritatea Legământului Sara

Totuşi, trebuie să ţinem minte continuu că în aceste tipuri Domnul a arătat peste tot superioritatea Legământului Sara. Într-un sens al cuvântului Sara a fost singura soţie a lui Avraam, pentru că Agar şi Chetura sunt amintite doar ca ţiitoare. Astfel Planul Divin s-a centrat cu totul în promisiunea „Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta”. Totuşi, evreul şi Legământul Legii au fost folosite de Domnul ca un mijloc suplimentar de binecuvântare şi instruire a Bisericii şi a lumii. Tot aşa în viitor binecuvântările care vor merge către Israel şi prin Israel către lume sub Noul Legământ vor depinde toate de primul Legământ, Legământul Sara, cel spiritual, şi de sămânţa lui spirituală — Cristosul, Cap şi Corp. Noul Legământ poate intra în vigoare ca un legământ mai bun decât cel Mozaic doar datorită faptului că are un Mijlocitor mai bun decât Moise, „Mijlocitorul Noului Legământ” — Cristosul. Şi El va deveni Mijlocitorul acelui Legământ şi-l va pune în aplicare pentru binecuvântarea tuturor, prin intermediul „jertfelor mai bune” ale acestuia. Mai întâi jertfa lui Isus, temelia întregii împăcări cu Tatăl — „şi prin El şi noi”. În al doilea rând, acceptarea de către Tatăl a Bisericii ca membri ai Corpului lui Cristos, pe baza condiţiei amintite de sf. Pavel: „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu”. Acestea sunt jertfele mai bune pe care marele Mijlocitor le prezintă Dreptăţii, toate bazate pe meritul Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. De acest merit se va împărtăşi, prin aranjamentul lui Dumnezeu, „turma mică”, Preoţimea Împărătească, iar ei nu doar acceptă prin credinţă meritul Răscumpărătorului, ci, prin har, îşi depun şi ei viaţa. Ei mor cu El, ca să poată şi trăi împreună cu El şi să aibă parte de glorie, onoare, nemurire, funcţie de Împărat, de Preot, de Mijlocitor etc.

„Ei sunt de neam împărătesc,

Copii de împărat;

Cununi divine moştenesc,

Se bucură-n cântat.

Dar par să fie de-aruncat

Şi sunt dispreţuiţi,

Căci haina lor de om bogat,

Voi, oameni, n-o zăriţi.”