SUNTEM CONCEPUŢI LA NATURA DIVINĂ?

R4665 W. T. 15 august 1910 (pag. 263-264)

În cuvintele „a concepe” şi „concepere”, care sunt utilizate frecvent în Scripturi, se face o analogie între conceperea şi naşterea spirituală şi conceperea şi naşterea umană. Cu toate acestea, nu trebuie să înţelegem că conceperea şi naşterea spirituală sunt ca cele naturale în fiecare detaliu. Este doar o imagine ilustrativă pentru a ne da o idee. Ideea este că suntem concepuţi de Spiritul sfânt al lui Dumnezeu pentru a deveni părtaşi naturii divine, şi că toţi cei care sunt concepuţi de spirit în prezent sunt concepuţi cu această speranţă, în vederea acestui obiectiv şi scop. În acest scop apostolul Petru zice: Dumnezeu „ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să ne facem părtaşi firii dumnezeieşti”.

Îl vedem pe marele Model, Domnul nostru Isus, în care au fost ilustrate toate aceste diferite trăsături care ni se pot aplica şi nouă. Ne întrebăm: La ce a fost El conceput? Răspunsul este că, fără îndoială, a fost conceput la natura divină; că n-ar fi putut ajunge la perfecţiune pe niciun alt plan spiritual inferior; că, dacă n-ar fi ieşit „biruitor” în sensul cel mai deplin al cuvântului, n-ar fi avut nimic; şi numai cei care ating asemănarea Lui de caracter şi sunt biruitori — învingători în sensul cel mai înalt al cuvântului — vor fi cu El ca să aibă parte de gloria Lui şi fie părtaşi la natura Sa divină. Cei care vor constitui clasa „marii mulţimi” sunt cei care nu reuşesc să fie „mai mult decât biruitori”; ei sunt cei care, cu alte cuvinte, ar fi făcut o ruină din toată situaţia dacă n-ar fi fost prevederea divină pe care o găsim prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu, în sensul că aceştia, care „prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor”, şi care, prin urmare, nu umblă în urmele lui Isus în modul cel mai aprobat, curajos, „vor fi mântuiţi dar ca prin foc”; vor fi mântuiţi prin aceea că vor fi constrânşi până la punctul în care vor trebui fie să se lepede de Domnul, fie să lupte pentru dreptate.

Găsim că acestei „mari mulţimi” li se acordă numele de „învingători”, biruitori, după cum indică ramurile de finic oferite lor (Apoc. 7:9), şi citim că ei „şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului”. Ei ajung la o stare mai joasă decât cea divină. Evident, ajung la acea stare prin forţă, mai degrabă decât prin umblare voluntară în urmele lui Isus. Dacă Isus ar fi fost în poziţia lor; dacă n-ar fi ieşit „mai mult decât biruitor”, ar fi fost un eşec total, pentru că pentru El n-a fost făcută nicio prevedere ca să‑L forţeze sau să facă reparare pentru vreo lipsă de zel din partea Sa. Aşadar, El a fost conceput la natura divină şi n-ar fi putut primi altceva. Dar ceea ce face El pentru clasa „marii mulţimi” este ceva cu totul aparte de aceea la care au fost chemaţi şi la care au avut privilegiul să ajungă dacă ar fi atins acest grad deplin al asemănării de caracter cu Domnul lor.

AU FOST TOţI CONSACRAŢII CONCEPUŢI LA NATURĂ DIVINĂ?

Răspundem, am putea folosi o ilustraţie de pe planul pământesc, una care ne-ar ajuta într‑o oarecare măsură. Am putea spune că un tată a dorit să conceapă un fiu în asemănarea sa, de propria sa natură; şi în conceperea acestui fiu să presupunem că au fost concepuţi alţi doi copii. Vom presupune că naşterea a fost o naştere de tripleţi — un fiu şi două fiice. Fiul, vom presupune, a fost obiectivul, dorinţa, intenţia, la timpul conceperii, dar rezultatul a fost mai mult decât acesta. Ei bine, cei doi copii de gen feminin născuţi astfel s-au născut din aceeaşi concepere şi au fost concepuţi de aceeaşi natură, şi totuşi a existat o deosebire între aceştia la naştere. La fel este şi în naşterea spirituală. Conceperea fiecăruia a fost la natura divină. În scopul iniţial nu a intrat „marea mulţime”. Ei au fost, desigur, cunoscuţi dinainte, dar n-au fost în planul originar, dacă vreţi.

În ce constă deosebirea dintre naşterea unui băiat şi a unei fete? Ne dăm seama că acesta este un subiect delicat care este puţin înţeles şi care este în mod considerabil pus la îndoială, dar, în măsura în care înţelegem cele mai recente concluzii ale ştiinţei, acestea învaţă că alimentaţia fătului în prima parte a perioadei de sarcină decide dacă se va dezvolta bărbat sau femeie, şi o anumită perioadă de timp nu se poate determina nimic cu privire la gen; dar pe măsură ce timpul trece dezvoltarea ia o formă sau alta. În ceea ce priveşte elementele care ar avea tendinţa de a produce pe unul mai degrabă decât pe celălalt, sau felul de mâncare care ar fi cel mai potrivit pentru a produce un gen sau altul, nu trebuie să discutăm, dar în aceasta putem vedea o ilustraţie pe plan spiritual şi putem vedea că cei ce se împărtăşesc cel mai bogat din harul lui Dumnezeu care ne-a fost servit prin Adevăr vor fi cei care se vor naşte pe planul divin. Aceste făgăduinţe nespus de mari şi scumpe care ne sunt date, sunt hrana spirituală cu care trebuie să ne hrănim ca Noi Creaturi embrionare. Nu contează cât de multă hrană poate fi dată, dacă dintr-un motiv oarecare nu ne însuşim hrana spirituală necesară, vom fi deficitari într-o anumită măsură. Cuvintele apostolului par să confirme acest gând – „prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti” — adică, dacă nu le folosim nu vom fi părtaşi acestei naturi, dar prin folosirea acestor promisiuni nespus de mari şi scumpe putem „să ne întărim chemarea şi alegerea”şi să devenim moştenitori împreună cu Cristos pe acest plan, cel mai înalt, şi nu pe planul inferior.

Vom completa ideea cu privire la conceperea şi naşterea a două clase diferite în timpul prezent — „turma mică” şi „marea mulţime” — şi vom sugera alte două ilustraţii care ne-au fost aduse la cunoştinţă, care ilustrează posibilitatea unor rezultate diferite din conceperi asemănătoare, în funcţie de hrănire.

Una dintre aceste ilustraţii este în cazul albinelor iar cealaltă în cazul furnicilor: în cazul albinelor, din aceeaşi concepere rezultă trei clase diferite — albina regină, albina lucrătoare şi albina trântor — iar deosebirea pare să fie în cantitatea de hrană pe care o primeşte fiecare clasă. Cele care sunt destinate să fie albine regine sunt hrănite special, iar cele care urmează să fie albine lucrătoare au un alt fel de hrană, şi tot aşa este şi cu trântorii.

Există, de asemenea, trei clase de furnici, şi se presupune că, deşi toate ouăle au acelaşi aspect şi pare că nu există nicio deosebire între acestea, rezultatele diferite par să fie produse într-o anumită măsură prin hrănirea diferită a larvei în timpul dezvoltării ei.

Ambele aceste exemple ilustrează foarte bine ceea ce vorbim cu privire la Biserică şi la Marea Mulţime. Clasa Bisericii se hrăneşte în mod special din Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, făgăduinţele nespus de mari şi scumpe. Cei care se hrănesc din acestea se pot dezvolta până la cel mai înalt plan, natura divină, în timp ce alţii care nu se alimentează, nu se hrănesc aşa, se vor naşte pe planul inferior.