Cina de Amintire — câţi au celebrat-o

R4651a W. T. 15 iulie 1910 (pag. 234)

Numărul raportat al celor care au participat anul acesta la Cina de Amintire este de 9.664. Mărturisim că suntem cumva dezamăgiţi de aceasta, pentru că este numai cu 419 mai mare decât s-a raportat în anul 1909. La început am fost dispuşi să credem că mulţi au neglijat să trimită cărţile poştale cu detalii, aşa cum am cerut. Dar după aceea am tras concluzia că, foarte probabil, au răspuns doar cei în deplină armonie cu prezentările Adevărului de către Turnul de Veghere. Oricum ne bucurăm să remarcăm că sunt mai mult de „7.000 care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal”.

Să nu fim greşit înţeleşi. Nu ne gândim că toţi cei care sunt poporul Domnului, că toţi cei care au fost concepuţi de Spirit sfânt, au ajuns deja la o cunoştinţă a Adevărului Prezent în măsura în care să-l aprecieze pe deplin. Găsim zilnic din aceştia — sau mai curând Domnul îi găseşte. Chiar aşa, niciodată de când a început secerişul, perspectiva pentru răspândirea Adevărului în toată creştinătatea n-a fost atât de măreaţă şi n-a inspirat atâta speranţă ca acum. La mii de oameni li se deschid ochii înţelegerii şi fac progres rapid spre lumină. Nici nu gândim că aceste mii de oameni de pe cale vor lua coroanele celor care au ţinut Adevărul pentru un timp dar fără o apreciere cuvenită. Din contră, înţelegem că majoritatea celor care vor constitui „marea mulţime”, care‑şi pierd coroanele şi primesc în schimb ramuri de palmier, au fost în Babilon şi sub inspecţie divină de ani de zile în privinţa vredniciei de mai multă lumină.

Totuşi ne simţim liberi să mărturisim o anumită dezamăgire în legătură cu aceasta. Lista noastră de aproape 30.000 de abonaţi la Turn ar trebui să reprezinte de două ori pe atâta ca număr — 60.000 al cititorilor adânc interesaţi. Şi ne-am aştepta ca fiecare din aceştia să fi fost nerăbdători să celebreze Cina de Amintire a sacrificiului Răscumpărătorului şi propria lor consacrare de a participa în acest sacrificiu.

Nu uităm că standardul ridicat în aceste coloane este foarte înalt; că nu de la mulţi ne putem aştepta să lase totul, să-şi ia crucea şi să urmeze în urmele Învăţătorului; nu de la mulţi se poate aştepta să‑şi prezinte trupurile ca jertfe vii, sfinte şi plăcute lui Dumnezeu; nu mulţi pot aprecia privilegiul de a fi membri ai acelei singure pâini, ai acelui singur trup care acum se frânge; nu de la mulţi ne aşteptăm să se bucure de privilegiul părtăşiei la „paharul Său”. Desigur că am fost dezamăgiţi că n-au fost mai mulţi decât s-a raportat.