Nu le vorbea deloc fără pildă

„Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi sunt viaţă.” Ioan 6:63

R4644b W. T. 1 iulie 1910 (pag. 218-219)

„Mulţimilor … nu le vorbea deloc fără pildă.” Ceea ce profetul a declarat despre El a fost adevărat: „Îmi voi deschide gura şi voi vorbi în pilde, voi vesti lucruri ascunse”. Este important să ne amintim aceasta. Mulţi creştini nobili au presupus că toate cuvintele Domnului nostru au fost simple, şi că ele prezintă adevărul într‑un mod uşor de înţeles de către fiecare. Nimic nu este mai departe de adevăr. Dacă pildele şi cuvintele ascunse ar fi luate ca declaraţii ale adevărului simple, literale, ele ar conduce la tot felul de erori şi înţelegeri greşite. De aceea, să ne amintim de declaraţia apostolului: „Mulţimilor nu le vorbea deloc fără pildă”.

Nu există nimic în cuvintele lui Isus fără o semnificaţie adâncă. Câţi s-au poticnit de pildele Domnului nostru pentru că le-au luat ca declaraţii literale de fapte! De exemplu, cât de absurdă este concluzia trasă din pilda cu bogatul şi Lazăr! Cât de absurd este să tragi concluzia că doar pentru că un om era bogat, o ducea bine în fiecare zi şi era îmbrăcat în haine fine de in, trebuie să sufere pentru veşnicie! Cât de absurd este de asemenea să interpretezi că săracul Lazăr, care stătea la poarta bogatului, reprezintă literal pe cerşetorii săraci şi plini de boli! Cât de neraţional este să gândeşti că, după programul Divin, numai cei care au experienţe de acest fel, cu câini care să le lingă rănile şi flămânzind după fărâmiturile ce cad de la masa bogatului, vor avea parte de bucuria cerului! Cât de stupid este să gândeşti despre sânul lui Avraam, în care ar putea să încapă doar doi sau trei, că este partea de binecuvântare pentru doar o mână de cerşetori!

Observaţi din nou pilda grâului şi a neghinei, strângerea primului în hambar şi arderea celei din urmă. Niciuna nu reprezintă experienţe literale. În pildă grâul nu este grâu literal, neghina nu este neghină. Grâul simbolizează pe moştenitorii Împărăţiei; neghina simbolizează odraslele erorii — fiii celui rău. Adunarea în hambarul siguranţei simbolizează glorificarea Bisericii pe plan spiritual, şi ea precedă strălucirea fiilor lui Dumnezeu în slava Împărăţiei Milenare pentru binecuvântarea creaţiei gemânde; după cum declară apostolul: „Toată creaţia suspină şi suferă durerile naşterii … aşteaptă … descoperirea fiilor lui Dumnezeu”. Întreaga creaţie aşteaptă strălucirea fiilor lui Dumnezeu în Împărăţie, iar strălucirea lor în adevăr şi dreptate va împrăştia tot întunericul păcatului şi erorii şi va trezi şi reînsufleţi omenirea.

În cele din urmă toţi cei ascultători de bună voie se vor putea bucura de binecuvântările vieţii veşnice. Pe de altă parte, descrierea arderii neghinei, în loc să se refere la o ardere literală, evident are o semnificaţie simbolică; înseamnă distrugerea clasei neghină — nu distrugerea lor ca indivizi, ci ca „neghină”, ca imitaţii ale clasei „grâu”.

Cât ne bucurăm să găsim cheia acestor declaraţii simbolice — a acestor pilde! Cât ne bucurăm că prin folosirea acestei chei ilustraţiile pilduitoare devin raţionale şi frumoase! Ce margine argintie are norul întunecat al necazului care acum se conturează înaintea lumii! Cât de bucuros trebuie să fie poporul lui Dumnezeu să afle că în spatele norilor şi umbrelor vine glorioasa zi Milenară!

Pilda „oilor şi caprelor”, luată literal, a provocat confuzie multora. Ei se gândesc că separarea oilor de capre este acum în desfăşurare, nereuşind să remarce declaraţia Scripturii că pilda îşi va găsi aplicarea „când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri [mesageri], va sta pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate popoarele vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre”. Vedem astfel că aplicarea pildei aparţine Veacului Milenar. În tot acel veac lucrarea lui Cristos şi a Bisericii, Mireasa Sa, aşezată cu El pe tronul Său, va fi o lucrare de binecuvântare a lumii. Şi modul în care vor fi primite acele binecuvântări va demonstra caracterul de oaie sau de capră al fiecărui individ din familia umană. Cei asemenea oilor vor veni în poziţia de favoare la dreapta, cei asemenea caprelor în poziţia de nefavoare la stânga. Încheierea zilei de Judecată de o mie de ani va aduce exprimarea favorii Domnului faţă de cei asemenea oilor, răsplătindu‑i cu viaţă veşnică, şi manifestarea nefavorii faţă de cei asemenea caprelor, distrugându-i în „a doua moarte”. Aceasta este reprezentată simbolic prin afirmaţia: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic [o ilustraţie a distrugerii], pregătit Diavolului şi îngerilor [urmaşilor] lui!” Astfel răsplata celor drepţi va fi viaţa veşnică. „Pedeapsa veşnică” a celor nedrepţi va fi moartea veşnică, pentru că „plata păcatului este moartea, dar darul harului lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Isus, Domnul nostru”. Rom. 6:23.

„Te laud, Tată”

Evident că există un scop înţelept şi plin de har legat de ascunderea sau ţinerea scopului Divin ca taină în prezent faţă de omenire în general. În timp ce Scripturile declară că este un semn de favoare specială pentru poporul Domnului faptul că i se fac cunoscute Scopurile Divine, totuşi ele nu declară nicăieri că toţi cei faţă de care planurile lui Dumnezeu sunt ţinute ascunse sunt sortiţi chinului veşnic sau distrugerii veşnice. Domnul nostru S-a rugat astfel: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, pentru că aşa este plăcut înaintea Ta!”

Dacă ascunderea planului Divin de omenire ar fi însemnat chin veşnic pentru toţi cei de care a fost ascuns, desigur că nu ar fi fost niciun motiv de a-I mulţumi Tatălui ceresc pentru aceasta. Noi însă putem să-I mulţumim pentru că deşi mulţi din cei înţelepţi în felul lumii nu sunt privilegiaţi să cunoască planurile Sale glorioase, totuşi acele planuri sunt sigure. Ca lumea să fi ştiut dinainte despre planurile Divine, neîndoielnic ar fi fost dăunător, pentru că în orbirea lor ar fi încercat să zădărnicească aceste scopuri şi prin urmare i-ar fi adus într-o stare de condamnare mai gravă.

Cuvinte de duh şi de viaţă

Textul nostru arată că oricât de tainice şi pilduitoare au fost învăţăturile Domnului nostru, totuşi, corect înţelese, mesajul Lui este unul care ajută spiritual şi este dătător de viaţă pentru aceia care pot să-l înţeleagă şi îl înţeleg. Această calitate a mesajului Domnului este cea care face religia Bibliei să fie diferită de cea a tuturor păgânilor. Este un mesaj de viaţă, dar şi un mesaj de sfinţenie. Este un mesaj de iertare, dar şi un mesaj de condamnare. Este un mesaj de iubire, dar şi un mesaj de dreptate. Cuvintele Sale minunate ale vieţii — sunt fermecătoare, frumoase, pline de forţă! Le putem citi din nou an de an şi să găsim încă mai multă frumuseţe în ele, încă mai adâncă semnificaţie, şi aceasta în măsura creşterii noastre în har, în cunoştinţă, şi în spiritul Învăţătorului nostru.