Grâul şi neghina

Mat. 13:24-43

„Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor.” Vers. 43

R 4635 W. T. 15 iunie 1910 (pag. 203-204)

Aici ne este prezentată o altă pildă a „Împărăţiei”, o mare profeţie. Studiul nostru de acum o săptămână ne-a arătat diferite clase care aud adevărul. Studiul de astăzi le ignoră pe toate cu excepţia ascultătorilor din clasa „pământ bun”, care arată că Domnul nostru a cunoscut dinainte istoria Veacului Evanghelic. Suntem informaţi că El şi apostolii Săi n-au semănat decât sămânţă bună, dar că, după ce apostolii au adormit în moarte, marele Adversar, Satan, a semănat în câmpul de grâu sămânţă de neghină, zizanie. Ni se spune că astfel de lucru răutăcios nu este neobişnuit în Orient. Sămânţa de „zizanie” este foarte diferită de grâu, dar tulpinile plantelor sunt foarte asemănătoare, şi chiar când dau în spic, asemănarea pentru cei care le privesc, este mare, cu excepţia cunoscătorilor, până la coacere; apoi spicul grâului devine greu în timp ce zizania, fiind uşoară, stă drept în sus. Doar un expert poate deosebi grâul de neghină în perioada creşterii.

Învăţătorul a dat această pildă pentru a ilustra cum va fi adusă eroarea în Biserică de către Satan, şi că fiii produşi de eroare se vor asemăna sau vor imita în multe privinţe pe cei produşi de adevăr. A fost imposibil ca Adversarul să corupă sămânţa adevărului pe care Isus şi apostolii au semănat-o; nici nu i s-a permis să se amestece în semănarea ei, dar i s-a permis să semene peste ea şi dacă era posibil să sufoce grâul, şi în mod general să înşele lumea dinafară cu privire la adevăratul caracter al grâului — fiii Împărăţiei.

Trebuie să avem în minte Atotputernica putere a lui Dumnezeu prin care El putea să‑l împiedice pe Satan şi să prevină împlinirea planurilor sale oricând. Trebuie să ne amintim că Planul Divin al Veacurilor permite multe lucruri pe care Dumnezeu nu le aprobă, ci le condamnă în Cuvântul Său. Trebuie să ne amintim că Planul Divin se întinde pe mai multe veacuri şi că doar lucrarea terminată va arăta pe deplin Înţelepciunea, Dreptatea, Iubirea şi Puterea divină. Trebuie să ne amintim că în prezent Dumnezeu permite ca mânia demonilor şi a oamenilor să se împotrivească scopurilor Sale, dar numai atât cât se poate, şi în cele din urmă le va conduce spre propria Sa glorie şi spre binele tuturor celor care sunt în armonie cu El.

„Lăsaţi-le să crească împreună”

Pilda îi prezintă pe servitori întrebând dacă să strângă sau nu „neghina” dintre „grâu”, şi astfel lucrarea vrăjmaşului să fie distrusă. Răspunsul este: Nu, pentru că dacă s-ar face aceasta ar fi aşa o agitaţie în câmpul de grâu încât ar deranja tot grâul — atât de intim erau asociaţi cei adevăraţi cu cei falşi — rădăcinile lor întreţesându-se în societate, în cămin etc. În loc de aceasta, Învăţătorul a declarat ca amândouă să fie lăsate să crească împreună de‑a lungul veacului până la timpul secerişului de la sfârşitul veacului; atunci „secerătorii” vor fi instruiţi cu privire la strângerea şi separarea celor două clase. Grâul va fi atunci strâns în grânar, iar neghina va fi legată pentru ardere, pentru ca nicio sămânţă rea să nu afecteze recolta viitoare.

La cererea specială a ucenicilor, Învăţătorul le-a explicat şi această pildă. Însuşi Isus era semănătorul seminţei bune a mesajului Împărăţiei. Satan a fost semănătorul recoltei seminţelor doctrinei false şi a înşelării. Timpul „secerişului” va fi sfârşitul acestui veac, chiar înaintea inaugurării noului veac al Împărăţiei Milenare a lui Cristos. Clasa grâului vor fi cei socotiţi potriviţi să fie asociaţi cu Cristos în gloria Împărăţiei Milenare, iar strângerea în „grânar” sau depozit reprezintă schimbarea învierii de care va avea parte acest grâu. Apostolul explică aceasta zicând: „Este sămănat în putrezire şi înviază în neputrezire; este semănat în necinste şi înviază în slavă; ... este semănat trup natural [pământesc] şi înviază trup duhovnicesc [ceresc]”. Aceasta este învierea morţilor — întâia înviere — 1 Cor. 15:43, 44; Apoc. 20:6.

Clasa neghină este reprezentată ca şi cum ar fi culeasă din împărăţie (v. 41), în sensul că Biserica în prezent este Împărăţia lui Dumnezeu în embrion — într-o stare de dezvoltare progresivă sau de pregătire pentru slava şi lucrarea din viitor. Toţi cei din clasa Împărăţiei sunt deplin consacraţi lui Dumnezeu şi concepuţi de Spirit cu intenţia ca ei să devină la înviere fiinţe spirituale divine. Alţii care nu sunt astfel concepuţi de Spirit nu au niciun drept să se clasifice împreună cu „grâul”, nici să se considere moştenitori ai Împărăţiei. Prezenţa lor în Biserica lui Cristos este neavenită. Lor le‑a fost permis să se amestece cu grâul timp de secole, dar odată cu sfârşitul veacului va veni schimbarea dispensaţională, ocazionată de inaugurarea Mileniului.

Ar fi o greşeală a presupune că între aceşti răufăcători vor fi hoţi şi ucigaşi de cea mai joasă speţă, dar ei includ pe unii despre care apostolul spune că fac fapte ale cărnii şi ale diavolului, şi anume, mânie, răutate, ură, invidie, ceartă. Totuşi mulţi dintre „neghină” sunt oameni buni, cu o dispoziţie generoasă, dar nu „Creaţii Noi” în Isus Cristos. Ei sunt de învinuit nu pentru că nu sunt concepuţi de spirit, ci pentru că se află în biserica nominală şi pozează ca creştini. În acest sens ei sunt neplăcuţi în ochii Învăţătorului. Nici nu sunt cu totul vinovaţi fiindcă se consideră creştini. Ei au fost încurajaţi să gândească şi să acţioneze aşa de către predicatori şi învăţători, dintre care mulţi, asemenea lor, nu au nicio cunoştinţă despre Împărăţie şi nici despre puterea conceperii de Spirit care introduce pe cineva ca membru în ea. Strângerea acestora în „snopi” — în loji, societăţi, biserici, secte, partide — va fi o dovadă specială a lucrării „secerişului” în desfăşurare. Cei adevăraţi sunt sfătuiţi să stea tare în libertatea cu care Cristos i-a făcut liberi şi să nu intre în robia sectelor şi a partidelor. Ei trebuie să evite a fi membri în „snopi”, ci să stea în deplină părtăşie cu toţi cei care sunt din adevărata clasă a „grâului”.

Aruncarea acestor snopi în cuptor va însemna distrugerea lor, dar în nici un sens nu trebuie să înţelegem că acel cuptor este unul literal, nici că focul care va arde neghina este un foc literal. Focul cu care se va sfârşi acest veac va fi marele „timp de strâmtorare” prezis în Scripturi că va preceda introducerea Împărăţiei Milenare — „Un timp de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt popoarele” (Dan. 12:1). În acel timp de strâmtorare amăgirile care acum fac neghina să se considere adevărata „Biserică” se vor desfiinţa — va fi redusă la planul potrivit — planul pământesc — şi toţi vor recunoaşte că sunt din pământ, pământeşti, şi în niciun sens membri ai celor chemaţi, concepuţi de Spirit, aleşi, „Adunarea Dumnezeului Celui Viu”.

Împărăţia Tatălui lor

Să ascultăm acum cuvintele Învăţătorului cu privire la împlinirea speranţei Bisericii la sfârşitul acestui veac. El spune: „Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă”. Nu fiecare are urechi de auzit, dar acesta este mesajul Domnului către cei care au atitudine de inimă potrivită — către toţi cei care au capacitate să înţeleagă lucrurile spirituale. Aceştia să înţeleagă că odată cu încheierea acestui veac, cei evlavioşi ai Domnului, indiferent de sistemele bisericeşti pământeşti, vor fi asociaţi cu Răscumpărătorul în slava Împărăţiei sale Milenare şi vor străluci ca soarele pentru binecuvântarea, iluminarea şi ridicarea familiei umane.