Sămânţă bună pentru pământ bun

Matei 13:1-9; 18-23

„De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.” Iacov 1:21.

R4634 W. T. 15 iunie 1910 (pag. 202-203)

Fiind într-o corabie, Domnul nostru a dat o lecţie foarte frumoasă cu privire la metoda folosită de Atotputernicul în alegerea „turmei mici”, pe care o invită să fie membri împreună cu Cristos Isus în administrarea Împărăţiei Sale Milenare. Mesajul Împărăţiei, sau invitaţia, este „sămânţa” care este adusă în atenţie în pilda de mai sus, care, în condiţii favorabile, încolţeşte şi aduce roada cerută, a dezvoltării caracterului. Domnul nostru a fost marele Semănător al acestei seminţe bune a Împărăţiei, iar după El au venit apostolii. De atunci El a folosit, mai mult sau mai puţin, tot poporul Său credincios în această semănare a seminţei.

Faptul că cea mai mare parte a „seminţei” mesajului divin pare că se pierde, nu este o dovadă că mesajul nu este bun şi de dorit. Această pildă arată că adevărata greşeală este în legătură cu pământul — cu inima. Dacă toate inimile ar fi potrivite, atunci mesajul sau sămânţa ar aduce multă roadă peste tot.

Ascultători de lângă drum

Pilda declară că nu tot solul este bun sau potrivit, totuşi, sugestia este că stă în puterea multora să corecteze şi să compenseze condiţiile nefavorabile din ei înşişi. Nu suntem lăsaţi să presupunem, pentru că aceasta este una dintre puţinele pilde pe care Însuşi Domnul nostru le‑a explicat — un fapt pe care mulţi se pare că nu l-au remarcat.

„Sămânţa” este mesajul Împărăţiei. Mulţi nu-l înţeleg. Pentru astfel de urechi mesajul se pierde, pentru că Adversarul stă de veghe ca să-l ia, simbolizat prin păsările care mănâncă seminţele vizibile „lângă drum”. Astfel de ascultători de „lângă drum” constituie clasa cea mai numeroasă din fiecare congregaţie a bisericii nominale. Ei sunt doar formalişti.

Ascultători din locuri stâncoase

Locurile „stâncoase” reprezintă o altă clasă de ascultători ai mesajului Împărăţiei. Pentru ei acesta sună bine; ei sunt interesaţi, dar le lipseşte adâncimea de caracter. Ei fac declaraţii şi pentru un timp înfloresc extraordinar, dar le lipseşte adâncimea necesară dezvoltării unui caracter potrivit pentru folosul Domnului în lucrarea Împărăţiei, şi când vin încercările şi probele ei se împiedică. Ei au gândit că pot fi duşi în Împărăţie „pe patul de flori al uşurinţei”, în timp ce „alţii se luptă să câştige premiul şi navighează pe mări însângerate”. Nu există o cale uşoară către Împărăţie. Învăţătorul le declară tuturor celor care vor să fie din „Mireasa” aleasă: „În Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri”.

Sămânţă bună, dar pământ cu spini

Pământul care produce spini este fertil şi foarte potrivit pentru producerea unui caracter creştin potrivit, dar este infestat cu sămânţă de spini şi solul nu poate produce cu succes atât grâu cât şi spini; de aceea, după cum arată pilda, spinii înăbuşă grâul aşa că nu produce o recoltă suficientă. Aceşti spini nu sunt, cum au sugerat unii, vicii senzuale şi pofte nelegiuite. Inimile în care domină senzualitatea nu au deloc ureche pentru mesajul Împărăţiei şi nu sunt amintiţi în pildă, care se referă doar la aceia care nu mai sunt păcătoşi cu voia, ci care umblă aparent pe calea dreptăţii. Cuvântul Învăţătorului este: „Cel care a fost semănat între spini este cel care aude cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor înăbuşă acest cuvânt şi ajunge neroditor”. Există mulţi oameni nobili care de asemenea sunt reprezentaţi prin această parte a pildei. Există mulţi care, dacă sunt eliberaţi de spiritul lumii, de ambiţiile, bogăţia şi influenţa ei, de iubirea lucrurilor bune din această lume, ar fi foarte roditori în dreptate. Când ne uităm în jurul nostru şi vedem cumpătarea şi energia multor oameni din ţările civilizate, ne spunem nouă înşine, în mod potrivit, dacă aceste vieţi ar fi întoarse cu adevărat pe calea Domnului şi ar fi scăpate de aceste poveri, cât de măreţe şi nobile caractere ar fi ele. Totuşi, puterea, energia lor este absorbită de lucrurile şi grijile lumeşti şi nu aduc roada cerută, care este calificarea necesară pentru onorurile mai înalte ale unui loc cu Cristos în Împărăţia Sa. Mesajul Învăţătorului către aceştia este: Nu puteţi să vă daţi timpul, tăria şi influenţa lucrurilor lumeşti şi în acelaşi timp să vă „întăriţi chemarea şi alegerea” pentru un loc cu Mine în Împărăţie. Oricine vrea să fie ucenicul Meu, să-şi i-a crucea şi să Mă urmeze. Unde sunt Eu acolo va fi şi ucenicul Meu.

aduceţi roadă multă”

„În aceasta Tatăl Meu este preamărit: să aduceţi roadă multă” a zis Învăţătorul nostru. În această pildă pământul bun diferă în productivitatea sa — treizeci, şaizeci şi o sută. Cu cât este mai mare randamentul, cu atât mai mare va fi plăcerea Tatălui şi onoarea Mântuitorului. Declaraţia nu este una extremă, cum ar putea presupune unii. Noul „grâu minune” produce uneori mai mult de două sute de boabe dintr-un bob. Această pildă pare să implice că responsabilitatea pentru rodnicia inimii, a vieţii şi a caracterului depinde foarte mult de persoană şi de cum primeşte ea mesajul Împărăţiei. Cei în care roada va fi cea mai abundentă vor fi cei care înţeleg invitaţia cel mai inteligent şi mai serios. „Cel care aude cuvântul şi-l înţelege” şi a cărui inimă este într‑o stare de loialitate faţă de Dumnezeu, şi care se eliberează de obstacolele, ambiţiile şi aspiraţiile lumeşti, şi, ca apostolul Pavel, poate spune: „dar una fac”, în mod sigur va câştiga Împărăţia.

Nu este suficient să auzim mesajul Împărăţiei; nu este suficient să avem inimi bune sau intenţii bune cu privire la el; în plus, este necesar, aşa cum spune Învăţătorul, să înţelegem mesajul Împărăţiei; de aceea avem nevoie de studiu biblic. Oamenii inteligenţi consideră că este foarte înţelept şi potrivit ca un număr de ani de studiu să fie devotaţi pregătirii pentru cei câţiva ani de viaţă pământească. Atunci cât de mult studiu să fie considerat potrivit ca să fim potriviţi pentru viaţă veşnică şi binecuvântările Împărăţiei? Timpul şi efortul astfel consumate în dezvoltarea caracterului pentru Împărăţie sunt folosite înţelept, iar recoltarea de treizeci, şaizeci sau o sută ilustrează gradul şi intensitatea seriozităţii noastre. Răsplăţile în Împărăţie vor fi de asemenea proporţionale. „Chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea. Aşa este şi învierea morţilor.” În Împărăţie se vor manifesta diferite grade de glorie, şi totuşi nimeni nu va fi acceptat de Tatăl dacă nu va fi adus roadă într‑o bună măsură; cuvântul „bine” nu va fi niciodată pronunţat dacă nu va fi meritat.