Darurile şi chemarea lui Israel

„Şi tocmai de aceea este El [Cristos] Mijlocitorul unui Legământ Nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei care sunt chemaţi

să capete făgăduinţa moştenirii veşnice.” Evr. 9:15.

R4623 W. T. 1 iunie 1910 (pag. 183-185)

Apostolul, trebuie să ne amintim, se adresa creştinilor evrei care erau în nedumerire cu privire la Legământul Legii. Acel Legământ existase de mai bine de şaisprezece secole şi evreii au presupus în tot acest timp că sub acesta ei vor fi poporul favorizat al lui Dumnezeu şi că vor îndeplini toată lucrarea care a fost adusă la lumină mai întâi în Legământul făcut cu Avraam. De aceea mulţi evrei, după ce au venit în Cristos, acceptându‑L ca Răscumpărător, au simţit că era necesar să-şi menţină cumva legătura cu Legământul Legii, cu poruncile lui etc. Apostolul, în Epistola sa către Galateni, a încercat să contracareze această teorie eronată, pe care o numeşte influenţă de iudaizare. El le-a spus că dacă vreunii din cei ce erau dintre neamuri prin naştere, prin zelul şi seriozitatea lor greşită ar deveni evrei prin circumcizie, intrând astfel sub stăpânirea Legământului Legii, ei vor arăta prin aceasta că şi-au pierdut poziţia lor în Cristos; şi, aşa cum el a spus, Cristos nu le va folosi cu nimic. Gal. 5:2.

În Epistola sa către Evrei, sf. Pavel dorea ca fraţii creştini evrei să gândească mai generos, mai larg, mai corect, cu privire la Legământul Legii şi la tot ce aparţinea de el — jertfele lui, mijlocitorul lui, Legea lui. El dorea ca ei să-l recunoască doar ca un Legământ tipic; că acesta prefigura un Nou Legământ; că mijlocitorul lui a simbolizat un Mijlocitor mai bun, Cristosul; că viţeii şi ţapii de jertfă pentru păcat au simbolizat jertfele mai bune prin care Noul Legământ va intra în vigoare, jertfele mai bune fiind acelea ale Mijlocitorului mai bun — Isus Capul şi Biserica trupul Său.

Sf. Pavel deja arătase că privilegiile acestui Veac Evanghelic, în ceea ce priveşte Biserica, sunt în principal acelea ale sacrificiului — că, „dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El; ... dacă am murit împreună cu El vom şi trăi împreună cu El”; că trebuie să căutăm să-L copiem pe El în lepădare de sine şi în sacrificiu de sine, şi să fim botezaţi în moartea Lui dacă vrem să avem parte de onoarea Sa Împărătească, de slujirea Sa ca mare Proroc, Preot şi Împărat al Veacului Milenar, pentru a binecuvânta pe Israel şi toate familiile pământului.

În străduinţa lui de a clarifica acest lucru (Evrei 9:13, 14), sf. Pavel arată că înainte ca Legământul Legii să intre în vigoare, a fost necesar să fie vărsat sânge, zicând: „Căci dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci stropită peste cei întinaţi îi sfinţeşte pentru curăţirea cărnii, cu cât mai mult sângele lui Cristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă curăţeşte conştiinţa de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului Celui viu?” Aici este un contrast între instituirea Dispensaţiei Legii, Legământului Legii, şi instituirea Noului Legământ. Şi primul efect al acestui sânge mai bun care va pecetlui Noul Legământ este să ne curăţească conştiinţa de faptele moarte. Aici apostolul nu se referă la aceasta zicând că era pentru tot Israelul, ci pentru acei evrei care au devenit creştini şi care anterior au fost legaţi de Lege, pentru ca ei să poată vedea că acum a venit adevărata jertfă; că aceasta era suficientă să mulţumească toate pretenţiile Dreptăţii şi să îndepărteze din mintea lor toată conştiinţa păcatului, ca să-i asigure că toate păcatele lor erau astfel acoperite şi că acum puteau să facă un serviciu acceptabil pentru Dumnezeul Cel viu. „Şi tocmai de aceea [adică, pentru că acest sânge era suficient să anuleze tot păcatul] este El Mijlocitorul unui Legământ Nou”. El nu numai că ne-a curăţat pe noi de conştiinţa păcatului, că să putem servi pe Dumnezeu şi să devenim membri ai Corpului lui Cristos şi să-L acceptăm pe El ca Avocatul nostru şi să ne încredem în lucrarea Lui sfârşită pentru noi, ci, prin acelaşi sacrificiu a făcut un astfel de aranjament cu Dumnezeu şi cu Dreptatea care să-L facă pe El Mijlocitorul Noului Legământ pentru tot Israelul. Apostolul nu spune aici că Noul Legământ este în vigoare acum, nici că noi suntem sub acest Legământ; chiar din contră. El vorbeşte despre naţiunea evreiască, după cum vom vedea.

Restul versetului 15 (Evr. 9) declară: „Prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub Legământul dintâi [sau Legământul Legii], cei care sunt chemaţi să capete făgăduinţa moştenirii veşnice”. De aceea, nu trebuie să considerăm că aici cei „chemaţi” s-ar referi la cei care primesc Chemarea de Sus — împreună moştenitori cu Cristos, Sămânţa Spirituală a lui Avraam — ci trebuie să înţelegem că apostolul se referă aici la naţiunea iudee care a fost chemată — toată această naţiune care va veni în acord cu aranjamentul Divin. Acelaşi apostol (Rom. 11:29) zice: „Căci darurile de har şi chemarea lui Dumnezeu sunt fără schimbare”. Adică, Dumnezeu chemând poporul evreu să fie poporul Lui deosebit, făcându-le promisiuni clare cu privire la binecuvântarea tuturor popoarelor, n-are nici‑o intenţie sau gând să abroge acele promisiuni. Fiecare Legământ, fiecare făgăduinţă pe care a făcut‑o vreodată Dumnezeu şi orice lucru pe care l-a făcut vreodată, le-a cunoscut dinainte deplina importanţă precum şi rezultatele lor, şi n-a făcut nimic în grabă. Israel, prin urmare, este naţiunea pe care El a cunoscut-o dinainte că va fi cea pe care o va folosi în legătură cu lucrarea Sa de binecuvântare a tuturor familiilor pământului; aşa cum spune apostolul (Rom. 11:27): „Acesta va fi legământul Meu pentru ei, când le voi şterge păcatele”.

Orbirea PESTE naţiunEA evreiASCĂ

este o taină

În versetul 25 al aceluiaşi capitol, el ne informează că orbirea peste naţiunea evreiască este o Taină până va intra numărul deplin al Bisericii Evanghelice. Dumnezeu strânge acum doar câţiva deosebiţi dintre evrei şi câţiva deosebiţi dintre toate naţiunile pentru a constitui Israelul Spiritual căruia îi aparţine cel mai înalt aspect al acestui Legământ Avraamic sau făgăduinţă; şi atunci, imediat ce acest Israel Spiritual care va constitui Prorocul, Preotul şi Împăratul, va fi complet, va veni Eliberatorul — luat dintre evrei şi neamuri. Aceasta va fi împlinirea făgăduinţei că „Salvatorul va veni din Sion şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov”, pentru că acesta este Legământul lui Dumnezeu cu ei, cu sămânţa lui Iacov; după cum citim (Ier. 31:31): „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un Legământ Nou”. Această idee este confirmată când ne gândim la faptul că Biserica Evanghelică n-a fost toată sub primul Testament sau primul Legământ, ci doar poporul evreu a fost.

Aşadar, direcţia în care merge argumentul apostolului este că Cristos devine Mijlocitorul Noului Legământ prin moarte, pentru răscumpărarea din abaterile făcute sub primul Testament sau Legământ al Legii. Cu alte cuvinte, poporul evreu a trebuit răscumpărat într-un mod special înainte ca Dumnezeu să-l poată folosi drept canalul Său pentru binecuvântarea altor popoare.

Deoarece lucrarea Mijlocitoare a Împărăţiei Milenare va fi îndeplinită prin Israelul natural, şi deoarece toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin ei, înseamnă că nu se poate face nimic până când Israelul va fi fost recuperat din starea lor actuală de respingere. Apoi va veni binecuvântarea Domnului şi lucrarea Mijlocitoare va fi îndeplinită prin Israelul natural. Trebuie să facem deosebire între lucrarea care va fi făcută prin acest popor şi Cel care va face această lucrare. Mijlocitorul Noului Legământ va fi Cel care va avea puterea de a acorda binecuvântările — Marele Preot, Marele Proroc, Marele Împărat, Marele Mijlocitor. Nu poate exista nicio binecuvântare fără Acesta Mare; şi Acesta Mare, după cum apostolul Pavel şi toţi ceilalţi apostoli arată clar, este compus din Isus Capul şi Biserica Trupul Său.

Noul Legământ va fi făcut cu evreii

Fără îndoială că mulţi evrei sunt acum fără credinţă şi necredincioşi datorită lungii perioade de orbire a lor, şi probabil în inimile lor flămânzesc după făgăduinţe. Când lumina Noii Dispensaţii va începe să răsară peste lume, când vor începe să vadă pe Vrednicii din Vechime înviaţi şi că aceştia primesc favoare Divină, când vor vedea pe fraţii lor că încep să fie binecuvântaţi sub administraţia acestei noi Împărăţii, atunci mulţi dintre evreii care acum sunt orbiţi şi necredincioşi vor manifesta credinţă adevărată, vor fi ascultători şi se vor întoarce la Domnul. Dar nu trebuie să înţelegem că vreunul va deveni israelit dacă nu va avea credinţa lui Avraam, credinţă sinceră, încredere în Dumnezeu, credinţă care se va manifesta prin ascultare.

Apoi, pe măsură ce oamenii din diferite popoare se vor strânge la Domnul şi vor căuta să vină în armonie cu El, calea de apropiere va fi prin venirea în acord cu Poporul Sfânt — Împărăţia reprezentativă a lui Dumnezeu în lume — şi astfel vor veni în armonie cu Cristosul Spiritual, Marele Proroc, Preot şi Împărat. În cele din urmă, la încheierea Veacului Milenar, cei care se vor dovedi credincioşi vor fi predaţi lui Dumnezeu, însuşi Tatălui. Aceştia vor fi astfel pe deplin în acord cu Iehova şi pe deplin în relaţie de Legământ cu El.

Noul Legământ nu va fi încheiat cu alţii decât cu evreii, pentru că nimeni altcineva n‑a fost în relaţie de Legământ cu Dumnezeu. De aceea, cuvintele „Noul Legământ” par să indice o repetare a favorii lui Dumnezeu faţă de Israel sub Mijlocitorul mai bun, care va aduce glorioasele binecuvântări pe care ei le-au aşteptat sub Moise, dar n-au reuşit să le obţină din cauza incapacităţii lui Moise de a face o compensare pentru păcatele lor; pentru că sângele viţeilor şi al ţapilor nu putea niciodată îndepărta în realitate păcatele lor. Antitipul acestora, sacrificiul Domnului şi al membrilor Corpului Său, trebuie mai întâi împlinite înainte ca acest Nou Legământ cu Israel să poată înlocui pe cel vechi sau Legământul Legii, ceea ce se va întâmpla atunci.

În Evrei 9:16 citim: „Căci acolo unde este un testament, trebuie neaparat să intervină moartea celui care l-a făcut”. În cazul lui Moise, moartea Testatorului a fost reprezentată prin junghierea viţelului şi a ţapului. În cazul lui Moise cel Antitipic, moartea Testatorului este arătată în sacrificiul Domnului nostru şi al Bisericii Corpul Său. Capacitatea lui Cristos să dea un Testament sau Legământ, sau să facă un Legământ, trebuie de asemenea văzută. Ca om, Isus n-a putut face acest Legământ. De ce? Deoarece ca om — neconceput de Spirit — El putea doar să‑Şi dea viaţa umană pentru omenire şi nu I-ar fi rămas nimic pentru Sine; sau dacă Şi-ar fi păstrat viaţa pământească ar fi putut stabili numai o Împărăţie pământească, şi niciodată n-ar fi putut da cuiva viaţă veşnică după aceea. Ar fi putut să-i binecuvânteze cu legi şi reglementări înţelepte şi ar fi putut îmbunătăţi condiţiile faţă de cele prezente, dar nu le-ar fi putut da niciodată viaţă, perfecţiune şi binecuvântările pe care va putea să le dea sub Noul Legământ.

Cum a devenit

Testator Domnul nostru

Ca să poată fi Testator şi să dea viaţă veşnică lumii, a fost necesar ca Domnul nostru să urmeze cu grijă Planul pe care l-a aranjat Dumnezeu: Mai întâi, prin propria Sa ascultare să-Şi demonstreze loialitatea faţă de Dumnezeu şi să primească viaţă pe planul divin ca răsplată; în al doilea rând, ca apoi, luându-i-se viaţa pământească pe care n-a pierdut-o nicidecum, să aibă acea viaţă umană şi drepturile ei pentru a le da lui Israel, şi prin ei întregii omeniri. El este astfel Testator. El este astfel unul care lasă ceva prin testament altora. Lasă ceva prin testament nu în timp ce este în viaţă, ca un dar, ci îl dă ca Testator, ceva de care se desparte prin moarte. Aşadar, Domnul nostru Isus, ca Marele Mijlocitor al Noului Legământ, va da omenirii drepturile şi pivilegiile pământeşti la care a avut dreptul în virtutea ascultării Sale perfecte de Legea divină. El ne invită, nu să ne împărtăşim de acele drepturi cu lumea, nu să venim sub domnia Sa Mijlocitoare şi să ne împărtăşim de privilegiile restabilirii, ci, în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu, să facem altceva, şi anume, să ne unim cu El pentru a deveni Testatorul, să ne depunem viaţa şi astfel să fim părtăşi cu El în spiritul marii Sale lucrări, ca să putem fi părtaşi cu El şi în caracteristica reală a acelei lucrări în timpul Mileniului.

Prima dificultate peste care dăm este că noi, spre deosebire de El, nu avem corpuri perfecte pe care să le dăm ca jertfe perfecte; de aceea aranjamentul lui Dumnezeu pentru aceia care au această atitudine a minţii, de jertfire, este că se poate lucra cu ei prin Domnul Isus, şi că El poate, în calitate de Avocat al lor, să le atribuie meritul Său, drepturile Sale de restabilire, pentru a completa, compensa, scădinţele şi imperfecţiunile lor, pentru ca ei să poată oferi lui Dumnezeu o jertfă plăcută. Vedem că El nu le dă acestora care sunt chemaţi acum nici binecuvântările Mijlocitoare ale Veacului Milenar, nici condiţiile restabilite pe care acea domnie Mijlocitoare le va conferi. El le dă ceea ce va servi mult mai bine scopului Său cu ei, şi anume, o atribuire a meritului Său pentru păcatele trecute, ca să permită jertfei lor să treacă satisfăcător de locul ispăşirii divin. Chiar şi atunci jertfa lor s-ar dovedi imperfectă şi nesatisfăcătoare din cauza neputinţei de-a o duce până la completare, dacă El n-ar continua să fie Avocatul lor. Ei se pot duce la El ca Avocat al lor cu fiecare lipsă şi imperfecţiune care este fără voie, şi să obţină milă şi să fie curăţiţi de tot păcatul prin meritul sacrificiului Său.

Evreii vor „căpăta îndurare prin îndurarea arătată vouă”

Astfel vedem marele Testament care este în sângele lui Cristos şi la care se referă zicând: „Acesta este sângele Meu, al legământului (testamentului, în l. engleză — n.t.) celui Nou”. În loc să aplice acel sânge al Noului Testament pentru lume sau pentru Israel, l-a aplicat mai întâi pentru Biserică. Trebuie să treacă tot prin Biserică, cum s-ar zice. „Beţi toţi din el”; fiţi cu toţii părtaşi la paharul Meu, pentru că, dacă nu sunteţi părtaşi la paharul Meu nu puteţi fi părtaşi la viaţa Mea. Este paharul Lui şi El ne dă o parte din el. Noi nu suntem vrednici să avem vreo relaţie cu Tatăl, dar Tatăl, totuşi, S-a gândit la noi încă „înainte de întemeierea lumii”, după cum spune apostolul (Efes. 1:4). De aceea, nu trebuie să înţelegem că Taina — selectarea Bisericii, Corpul lui Cristos — este o lărgire a Planului Divin iniţial, ci doar împlinirea unei părţi din acel Plan care înainte n-a fost dezvăluită sau descoperită.

Aşa că se cere întregul Veac Evanghelic pentru ca Biserica lui Cristos să bea din „paharul” Lui şi să fie „botezaţi pentru moartea Lui”. Când ultimul membru va fi fost băut din acest pahar şi va fi fost botezat în moartea Lui, şi îşi va fi terminat cursul, atunci toate suferinţele Preotului, Cap şi Corp, vor fi împlinite — suferinţele la care Se referă Domnul prin profeţi ca „suferinţele lui Cristos şi slăvile care aveau să urmeze”. Suferinţele au început cu Capul şi au continuat cu toţi membrii Corpului; şi imediat ce aceste suferinţe se vor fi terminat, Cristosul va fi încoronat cu slavă, cinste şi nemurire dincolo de văl.

Când bem din acest pahar al Noului Testament — sângele sau viaţa Lui sacrificată — avem comuniune [participare] în moartea lui Cristos (1 Cor. 10:16, 17). Vom participa de asemenea la viaţa Sa specială pe planul divin (1 Ioan 3:2), şi astfel vom fi părtaşi cu El în această lucrare de realizare a Testamentului, sau a Legământului, care va fi pentru Israel şi prin Israel pentru lume. Acest lucru este mai departe confirmat de apostol în Romani 11:25-28. Vorbind despre timpul când Israel va fi recuperat din păcatele lui, când Salvatorul, Cristosul, Cap şi Corp, „va veni din Sion şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov”, când Dumnezeu va face Legământ cu ei şi le va îndepărta păcatele, apostolul adaugă: „prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare”. Rom. 11:31.

Aceasta va fi mila lui Dumnezeu care va opera prin Isus şi mila lui Isus care va opera prin Biserică. Astfel, într-un sens va fi mila lui Dumnezeu, în alt sens va fi mila lui Isus; şi în al treilea sens va fi mila Bisericii. Această milă va merge către evrei. Ce milă este aceasta? Este acest Nou Testament. Cum? Prin moartea Testatorului, Cristos Capul, şi Biserica Trupul Său. Şi ce va primi Israel prin acest Testament sau Prevedere? Viaţa pământească şi drepturile pământeşti pe care Cristosul le-a predat în jertfire; toate vor merge către Israel. Toate acele drepturi la viaţă veşnică, şi toate acele lucruri pierdute în Adam şi răscumpărate de Cristos, vor merge numai către Israel — de fapt, la niciunul decât la israeliţii cu adevărat. Aşa că în timpul Veacului Milenar va fi necesar ca toată omenirea să vină la aceşti oameni ai lui Dumnezeu ca să obţină viaţă veşnică şi să aibă parte de acest Testament sau Prevedere a lui Cristos — ca să devină israeliţi cu adevărat, ca astfel să poată fi moştenitori ai acestei Prevederi, care dă viaţă umană veşnică şi toate drepturile pământeşti pe care Isus le-a avut şi le-a sacrificat, şi pe care ni le-a atribuit nouă şi ne-a permis să ne unim cu El în sacrificiu.