Legarea „celui tare”

„El a pus mâna pe balaur, şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satan,

şi l-a legat pentru o mie de ani.” Apoc. 20:2

R4609a W. T. 1 mai 1910(pag. 154-155)

Noi credem că există un Diavol personal şi că el va fi literal restrâns în vreun fel; dar în redarea din textul de mai sus se pare că numele „Diavol” şi „Satan” se referă nu numai la persoana Adversarului, ci la tot acel sistem de lucruri pentru care el a stat ca reprezentant sau cap sau centru; de exemplu, în Apocalipsa 12:7-9 se pare că se vorbeşte despre un mare sistem religios ca fiind Diavolul.

Cât despre începutul acestei legări şi cum va continua ea şi când se va sfârşi, pilda Domnului cu privire la legarea „celui tare” pare să sugereze că va începe în mod brusc. El spune că dacă acel „om tare” ar şti când va veni hoţul, ar veghea şi n‑ar lăsa să-i spargă casa. El sugerează astfel că Satan nu va şti când va veni catastrofa asupra lui şi asupra aranjamentului său, şi de aceea va fi cumva surprins în dezavantaj.

Cât despre întrebarea ce reprezintă „casa” acestui „om tare” este o altă chestiune. „Casa” de aici ar însemna toată casa lui, care în prezent ar include şi pe îngerii căzuţi. Aceşti îngeri căzuţi, care au fost supuşi lui Satan ca prinţul lor, vor fi, într-un sens al cuvântului, scoşi afară din armonia cu el. Timpul la care ne putem aştepta la aceasta ar fi la prezenţa a doua a Domnului nostru, şi ar părea că aproape de timpul parousiei Domnului nostru a început să acţioneze dezordinea în casa lui Satan, şi că aceste diferite străduinţe pe care le vedem în multe direcţii, de a realiza anumite planuri mai mult sau mai puţin antagoniste unele cu altele, pot fi ca rezultat al acestei dezorganizări. Ar părea şi aceea că sunt diferite bande de spirite rele care lucrează asupra omenirii. Aceste diferite bande ostile ar putea face mult prăpăd, probabil la fel de mult ca atunci când ar fi rămas toţi în relaţie organizată cu Satan. Dar totuşi, subminarea şi răsturnarea autorităţii lui pare a fi în desfăşurare. Noi credem că fiecare pas de înaintare în lumină şi cunoştinţă este echivalent cu o restrângere asupra întunericului, răului şi superstiţiei. Vorbim în mod potrivit despre lanţurile superstiţiei, lanţurile întunericului, care au legat omenirea mult timp; şi foarte potrivit spunem că acestea sunt de la Adversar.

Dar avem ceva care să indice că lumina va servi ca „lanţ”? Am auzit vreodată că lumina este un lanţ? Răspundem că n-a fost niciodată o manifestare de acest fel. Nimic din acţiunea luminii în trecut n-a servit ca lanţ, dar se pare că acum va opera astfel. „Cea care face ca totul să fie arătat este lumina” şi ceea ce face să fie arătat este un „lanţ”, este o restrângere asupra a ceea ce este întuneric. Deci aici sunt cele două — lumina şi întunericul; Prinţul Luminii şi Prinţul Întunericului. Prinţul Luminii a invadat doar recent, cum s-ar zice, ţara Prinţului Întunericului pentru a‑şi începe lucrarea. Această lucrare este mai întâi, în principal, în Biserică şi în reţinerea „vânturilor” şi a „puterilor” şi a necazurilor care vin peste lume; dar între timp întreaga lume se trezeşte, nu în mod necesar faţă de lumina adevărului, ci se trezeşte faţă de lanţurile întunericului care sunt asupra lor şi de care ei se străduiesc să scape. Am putea remarca drept exemplu Criticii Radicali şi Agnosticii în număr mare în locurile înalte. Mulţi dintre cei mai inteligenţi oameni din întreaga lume s-au grupat, nu de partea lui Satan pentru a face ceva lucrare rea, ci în opoziţie cu tot întunericul şi orbirea. Ei nu au, de fapt, „adevărata lumină”aşa cum o avem noi, dar exercită o influenţă care este antagonistă întunericului pe care Satan l‑a folosit până acum pentru îngrădirea gândirii etc. Nu spunem că Satan nu operează în mare măsură prin aceste diferite mijloace rele, dar credem că aceste mijloace nu sunt cu voia lor puse în acţiune de către Satan; dar, pe măsură ce se străduiesc să se elibereze de el şi de puterea lui, acestea merg la o altă extremă, şi el caută, atât cât poate, să le îngrădească din nou şi să le ţină într-o altă formă de eroare.

Se pare că este clar că în acest timp în care trăim noi, şi de la prezenţa Domnului încoace, au fost dezlegate mari influenţe în lume care rup multe din cătuşele superstiţiei şi ignoranţei. Aceste influenţe nu sunt numai cele exercitate printre consacraţi, ci ne referim în principal la acele influenţe care sunt exercitate printre cei cu care noi nu putem fi de acord — clasa „Criticilor Radicali”. Credem că ei fac mult pentru a-l restrânge pe Adversar şi autoritatea lui asupra poporului etc.

În legătură cu legarea lui Satan, citim că va fi „legat pentru o mie de ani ... ca să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani” — sugerând că înşelarea a fost unul dintre lucrurile principale în care a fost angajat anterior şi că de atunci încolo va fi astfel restrâns sau inactivat, fie de lumina „Adevărului Prezent”, fie de lumina ştiinţei, sau orice ar putea fi, încât să nu mai poată să înşele lumea în acelaşi fel ca înainte.

Noi credem că restrângerea influenţei sale este în acţiune. Uitându-ne în lume vedem că multe din diferitele invenţii etc., sunt folosite în mod evident spre bine. Telefonul, telegraful etc., de exemplu, în general nu sunt folosite în scopuri rele. Sunt folosite în scopuri bune, sau cel puţin în scopuri de afaceri. În multe cazuri unde s-a încercat să se folosească telefonul sau telegraful pentru jocurile de noroc, legile Statului au intervenit şi au interzis folosirea cablurilor în astfel de scopuri. Cu privire la chestiunea abstinenţei de asemenea, vedem că iluminarea continuă şi oamenii fac progrese rapide în cunoaşterea faptului că băuturile alcoolice sunt periculoase.

Aşa că educarea lumii înaintează rapid. Oamenii nu mai sunt lăsaţi să fie vicioşi sau inactivi. Copiii sunt obligaţi să meargă la şcoală; funcţionarul şcolii îi caută dacă sunt neglijenţi. Cunoştinţa care se răspândeşte este minunată. Iar gândul că practic toate acestea sunt îndeplinite de lume însăşi, şi că noi avem puţin sau n-avem nimic de-a face cu aceasta, face să pară şi mai deosebit. Această lucrare este făcută de oameni care nu cred în religia adevărată; ei nu-L cunosc corect pe Dumnezeu; majoritatea dintre ei, atât cât putem noi discerne din propria lor mărturie, resping Biblia. Ei cred în mod vag într-un fel de Dumnezeu, probabil într-un Dumnezeu imaginar, care se găseşte în fiecare piatră şi în fiecare bucată de lemn. Totuşi sunt liberi de cătuşele întunericului din trecut şi se pare că nu doresc să se întoarcă înapoi, ci înaintează. Se pare, deci, că toate lucrurile deosebite din zilele noastre în sensul restrângerii erorii sunt parte din legarea Adversarului. Poate că noi facem o mică fărâmă în această direcţie prin publicitatea la predici, distribuirea literaturii etc.

Cât despre întrebarea când va fi împlinită legarea marelui Adversar, credem că nu se va întâmpla până când clasa „marii mulţimi” va fi completă. Nu ne va surprinde dacă Satan va face o mare agitaţie în lume în tot timpul de strâmtorare. Se pare că acel timp de necaz teribil nu se va produce fără Adversar. Credem că el se va bucura să fie în acel conflict, aşa cum ne aşteptăm să fie — în toată lumea, când „împărăţia lumii a ajuns a Domnului nostru şi a Hristosului Său”.