Fiţi cumpătaţi în toate lucrurile

Proverbe 23:29-35

„Dar pe urmă, muşcă întocmai ca un şarpe.” Versetul 32.

R4600 W. T. 15 aprilie 1910 (pag. 135)

Cu toate că nu se poate spune că Biblia porunceşte abţinere totală de la băuturile tari, se poate spune că peste tot, de la Geneza la Apocalipsa, ea condamnă beţia şi ne arată că efectele ei depravante sunt vătămătoare atât fizic cât şi spiritual. Credem că probabil condiţiile climatice din centrele civilizaţiei şi tensiunea nervoasă din zilele noastre fac relele lipsei de cumpătare în special dureroase în acest timp. Aceste fapte ne-ar îndreptăţi pe deplin, ca urmaşi ai lui Isus şi ai apostolilor, să mergem mai departe şi să îndemnăm la abţinere totală în privinţa tuturor băuturilor alcoolice. Urgenţele şi condiţiile speciale cer a fi tratate în mod special.

De exemplu, în timp ce copiii lui Adam fiind aproape perfecţi au putut şi chiar s-au căsătorit între ei, nimic de felul acesta n-ar fi înţelept sau justificat în vreun sens acum, din cauză că marea depravare a rasei noastre prin ereditate a influenţat într-atât natura noastră în anumite direcţii ale slăbiciunilor noastre, încât chiar doi verişori să se căsătorească este un lucru periculos în ceea ce priveşte sănătatea mintală pentru urmaşii lor. Cu alte cuvinte, circumstanţele schimbă cazurile. În perioada celor aproape nouăsprezece secole, fără îndoială că s-au produs mari schimbări în anumite direcţii, şi cei mai înţelepţi şi mai nobili din omenire sunt practic de acord că, în zilele noastre cel puţin, băuturile alcoolice sunt un lucru extrem de neînţelept, extrem de vătămător. Ele sunt periculoase pentru caracterele puternice şi o ispită îngrozitoare, irezistibilă pentru cei slabi, care ar trebui să aibă încurajare din partea celor puternici în purtarea sarcinilor slăbiciunii moştenite. Suma de nelegiuiri şi păcat care direct şi indirect sunt cauzate de influenţa alcoolului ar trebui să-i facă pe toţi oamenii buni să se teamă de acesta şi să-şi folosească influenţa împotriva lui. Prin aceasta nu condamnăm pe toţi aceia care mai mult sau mai puţin participă la fluxul de criminalitate şi păcat produs de alcool. Fără îndoială că printre cei care produc şi distribuie aceste băuturi, cât şi printre cei care au acţiuni la distilerii şi berării, există persoane cu minţi nobile care ar face mai curând bine decât rău. Prin ceva proces de gândire pe care noi nu‑l înţelegem pe deplin, ei aruncă responsabilitatea de pe propriii umeri pe umerii fraţilor şi surorilor lor mai slabi din familia umană. Fără îndoială că banii sunt la baza acestui trafic. După cum declară apostolul, „Iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele”.

Portretul beţivULUi

În studiul de astăzi Solomon cel Înţelept ne dă ilustraţia unui beţiv — roşeaţa ochilor, durere, tristeţe, certăreţ, nemulţumit. El ne sfătuieşte: „Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, dar pe urmă, muşcă întocmai ca un şarpe şi înţeapă ca o viperă”. Se pare că există un farmec sau o ademenire legată de stimulentele alcoolice care treptat pustieşte pe cel tare şi repede înrobeşte pe cel cu voinţă slabă. Înţeleptul asociază puterea demonică a băuturii cu sora ei geamănă, dorinţa trupească şi imoralitatea în general, zicând: „Ochii ţi se vor uita după femei străine şi inima îţi va vorbi lucruri stricate”. El adaugă: „Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării [ca o epavă plutitoare], ca un om culcat pe vârful unui catarg” — în pericol iminent de distrugere. El descrie starea celor care se îmbată bestial. Ei nu sunt conştienţi de răniri şi par să aibă cea mai mare plăcere în inconştienţă, aşa încât, când se trezesc din beţie, dorinţa lor este să caute din nou stimulentul. Astfel sunt lanţurile robiei unui obicei foarte degradant care se formează treptat şi condiţia de om este înrobită treptat, iar perspectivele pământeşti, să nu vorbim de speranţele cereşti, se sting pâlpâind.

În Scripturi este scris: „nici beţivii ... nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” — de aceea niciun beţiv nu poate spera să fie un membru al Corpului lui Cristos, Biserica aleasă. Mulţumită lui Dumnezeu, aceasta nu mai înseamnă pentru noi o pierzare veşnică, dar înseamnă totuşi o mare piedere. Nu trebuie însă să uităm niciodată că, dacă un individ a fost odată beţiv şi s-a întors de la acea stare deplorabilă, acea persoană nu va mai fi beţiv. Să ne amintim că numai „biruitorilor” le este promisă o parte pe Tronul şi în Împărăţia Sa Milenară. Cel care îşi perde controlul asupra trupului său aşa încât devine beţiv, nu este în mod sigur un biruitor şi atunci nu este în rând pentru a fi împreună moştenitor cu Cristos. Preşedintele Statelor Unite a exprimat următorul sentiment: „Unui om care este angajat într-o muncă rezonabilă, care trebuie să dispună de ceea ce este cel mai bun în el, în măsură deplină — acestuia i-aş spune, l-aş sfătui şi îndemna cu toată tăria pe care o posed: «Lasă băutura — în mod absolut». Cel care bea se descalifică deliberat în privinţa avansării. Personal, refuz să îmi asum un asemenea risc. Nu beau”.

Când Dl. Taft a spus acestea, era Secretar al Apărării şi evident nu s-a descalificat pentru promovare prin abstinenţa sa totală. Generalul Frederick D. Grant, un susţinător deschis al abstinenţei, a spus: „Băutura este cel mai mare blestem al creştinătăţii, pentru că practic toată crima şi tot dezastrul sunt ca rezultat al ei. Nouăzeci şi cinci la sută — nu mai puţin — din dezertările şi actele nelegiuite din armată se datorează băuturii. Viciul este pur şi simplu beţie sub altă formă. Cine a auzit de o cârciumă divorţată complet de «Traficul Sclavului Alb», sau de o casă a infamiei fără un bar? Le puteţi spune tinerilor că Generalul Grant nu bea nicio picătură de alcool — nici n-a băut de optsprezece ani — pentru că îi este frică să bea”.