Mai uşor pentru Sodoma

Matei 11:20-30

„Veniţi la mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.” Versetul 28.

R4599b W. T. 15 aprilie 1910 (pag. 132-133)

În Capernaum, „cetatea Sa”, Betsaida şi Horazin, cetăţi situate pe malul Mării Galileii, s-au făcut majoritatea minunilor Domnului nostru. Cu toate acestea, chiar în aceste cetăţi, majoritatea L-a respins ca Mesia. Studiul de astăzi ne spune cum Marele Învăţător i-a acuzat pe oamenii din acele cetăţi pentru necredinţa lor, declarând că, dacă puternicele lucrări care s‑au făcut în ele s-ar fi făcut în cetăţile neamurilor Tir şi Sidon, ele s-ar fi pocăit. De aceea, în Ziua Judecăţii va fi mai uşor pentru oamenii din acele cetăţi decât pentru oamenii din Capernaum.

Trebuie să îndepărtăm din mintea noastră ideea veche şi greşită că Ziua Judecăţii va fi o perioadă de douăzeci şi patru de ore. Trebuie să vedem că din punctul de vedere al lui Dumnezeu o zi înseamnă pur şi simplu o perioadă sau o epocă; de exemplu, o zi de douăzeci şi patru de ore, o zi de patruzeci de ani în pustie şi o zi de o mie de ani a lui Cristos, Mileniul. Cea din urmă este menţionată în textul nostru ca Ziua Judecăţii. Numai puţini din omenire îşi au acum Ziua de Judecată sau de încercare. Aceştia puţini sunt binecuvântaţi în mod special cu ochi ai înţelegerii ca să vadă şi cu urechile înţelegerii ca să aprecieze privilegiile speciale din timpul prezent. Marea masă a omenirii sunt total orbi şi surzi faţă de lucrurile spirituale legate de chemarea şi alegerea din prezent a Bisericii.

Cu privire la acestea Învăţătorul a mulţumit Tatălui: …„pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, pentru că aşa este plăcut înaintea Ta! (v. 25, 26). Marele Învăţător nu a vrut să spună că era bucuros, mulţumit, că mesajul Lui era ascuns de majoritatea, pentru ca ei să poată aluneca în chinul veşnic, în întuneric. O, nu! Desigur că nu! A vrut să spună că aprecia înţelepciunea Tatălui în a nu permite nimănui în afara celor cu o atitudine potivită a inimii să vadă şi să înţeleagă clar chemarea prezentă a Bisericii. Pentru ca acei cu inima nepocăită să vadă şi să înţeleagă ar însemna două lucruri:

(1) S-ar împotrivi Planului lui Dumnezeu încă mai mult;

(2) Ei înşişi ar intra sub mai mare responsabilitate.

De aceea putem să ne bucurăm împreună cu Învăţătorul de înţelepciunea arătată în aranjamentul divin de a ascunde anumite aspecte ale marelui Plan al Veacurilor de toţi, cu excepţia „celor aleşi”. „Prietenia (taina, în l. engleză, n.t.) Domnului este cu cei care se tem (au reverenţă) de El, ca să-i facă să cunoască Legământul Său.” Psa. 25:14.

„Şi tu, Capernaum, care ai fost înălţat până la cer [mult înălţat în privilegiu şi ocazie], vei fi coborât până în Locuinţa Morţilor [Hades, groapă, distrugere]; căci, dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi” (v. 23). Motivul este clar. Oamenii din Capernaum au fost evident mai împietriţi la inimă decât oamenii din Sodoma, şi, din punctul de vedere al Domnului, erau mai vrednici de vină. Ce să zicem atunci de zilele noastre cu şi mai mare privilegiu în multe privinţe — Biblii în fiecare casă, predici în fiecare oraş, educaţie în fiecare familie? La ce nu s-ar putea aştepta, în mod raţional, Domnul de la noi?

Mai uşor pentru Sodoma

Ne-am referit deja la Ziua Judecăţii ca fiind ziua de o mie de ani a Împărăţiei Milenare a lui Cristos, când oamenii din Capernaum împreună cu cei din Tir, Sidon, Sodoma şi Gomora şi toate celelalte cetăţi şi neamuri, cu excepţia Bisericii alese în acest veac, vor fi puşi la probă — pentru viaţă veşnică sau moarte veşnică.

Conform cuvintelor Domnului nostru, cunoştinţa din prezent, mare sau mică, aduce cu ea o responsabilitate proporţională. Cu cât este mai mare favoarea lui Dumnezeu de care ne bucurăm acum, cu atât mai mare va fi responsabilitatea noastră atunci. Evident că aceasta înseamnă surprize pentru lume. Nu numai sodomiţii dar şi mulţi dintre păgâni, care până acum s-au bucurat de puţin har sau deloc din partea lui Dumnezeu, vor fi într-o stare mai favorabilă în ceea ce priveşte perspectiva viitorului, decât unii care sunt acum favorizaţi din belşug dar îşi neglijează privilegiile. Domnul nostru sugerează că Judecata sau încercarea din Mileniu va fi suportabilă, nu insuportabilă, pentru oamenii din Capernaum şi mai suportabilă pentru oamenii din Sodoma. Cu cât este mai raţional acest gând decât acela lipsit de sens scriptural cu care am fost învăţaţi de părinţii noştri bine-intenţionaţi, înşelaţi, care au făcut diferitele crezuri sectare care acum produc necaz, şi care atunci se ardeau pe rug unii pe alţii din cauza diferenţelor de opinie cu privire la aceste crezuri, şi care pretindeau că, făcând astfel, Îl imitau pe Dumnezeu care tortura pe oamenii din Tir, Sidon, Capernaum şi Sodoma şi alte sute de milioane de păgâni şi oameni civilizaţi!

Cât de grav, noi toţi, am înţeles greşit şi am denaturat mesajul Evangheliei! Să mergem la profeţia la care se referă Domnul nostru şi să remarcăm aceasta. În profeţia lui Ezechiel, 16:49‑61, Domnul a spus mai înainte despre răutatea mai mare a lui Israel decât a popoarelor surori vecine, Samaria şi Sodoma, şi spune că totuşi El le va restabili pe toate trei, aducându‑le înapoi din groapă şi stabilind Legământul Său cu ele prin Mesia în Veacul Milenar. Să ne amintim, de asemenea, că Domnul a făcut această promisiune de restabilire (Fapte 3:19‑21) chiar prin sodomiţii care au fost nimiciţi prin foc coborât din cer (Luca 7:29, 30). Ei au fost distruşi temporar prin foc, drept exemplu sau ilustraţie a anihilării absolute, a nimicirii, care va veni în cele din urmă peste toţi păcătoşii cu voia, Moartea a Doua. Dar înainte ca cineva să fie astfel tăiat de la orice speranţă, acesta trebuie să fie adus la o cunoştinţă clară a Adevărului şi să aibă o deplină încercare în marea şi glorioasa zi de Judecată, despre care sf. Pavel ne spune că Dumnezeu a pregătit‑o, şi în care sfinţii din acest veac, Mireasa lui Cristos împreună cu Domnul ei, vor avea parte în lucrarea de judecare.

Tatăl a predat toată această mare lucrare în mâinile Domnului Isus, şi doar cunoscându‑L pe El putem cunoaşte pe Tatăl în sensul cuvenit, în sens profund, pentru că Fiul, ca Marele Învăţător, descoperă pe Tatăl tuturor celor care sunt elevi în Şcoala Sa.

Studiul nostru se încheie cu invitaţia Domnului nostru către cei care au acum urechea de auzit şi ochiul de văzut al credinţei supuse. Pentru aceştia, experienţele vieţii, sarcinile păcatului şi neliniştea generală sunt pregătiri pentru mesajul Divin, „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă”. Cei invitaţi trebuie să se aştepte să fie slujitori şi să poarte un „jug” al ascultării de voinţa divină — jugul lui Cristos, slujirea lui Cristos. Pentru a izbândi, ei trebuie să înveţe de la El, să umble în urmele Lui. Trebuie să fie blânzi şi smeriţi în inimă. Aceştia şi numai aceştia vor afla că jugul Lui este uşor şi sarcina lejeră — mult mai uşoare decât jugul şi povara păcatului. Numai aceştia vor afla acum odihnă pentru sufletele lor şi vor fi pregătiţi să intre în odihna cerească în calitate de „împreună moştenitori” cu Cristos în Împărăţia Sa cerească, aceea care în curând va binecuvânta şi va judeca lumea.