Au fost Vrednicii din Vechime în încercare

pentru viaţă?

R4598 W. T. 15 aprilie 1910 (pag. 132)

Vrednicii din Vechime nu au fost în încercare pentru viaţă sau moarte; ei nu au fost niciodată aduşi în acea stare de ocazie inteligentă pentru viaţă eternă care să-i facă pasibili de condamnare la moarte. O asemenea stare de cunoştinţă şi ocazie nu s-a oferit în lume până la venirea Domnului nostru. „Harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos”; „şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea”. Acestea n‑au fost descoperite înainte de timpul Domnului şi ca urmare nu a existat o asemenea responsabilitate cum există acum.

Într-un anumit sens poporul evreu a fost îndreptăţit tipic şi a fost tipic în încercare pentru viaţă sau moarte, dar aceasta n-a fost o realitate în ceea ce priveşte viaţa şi moartea eternă, pentru că Dumnezeu a ştiut dinainte că nu vor putea ţine Legea şi că n-ar putea niciodată să obţină viaţă eternă sub Lege; şi El a aranjat dinainte să fie răscumpăraţi din blestemul Legii indiferent de ce ar putea ei face cu privire la aceasta. De aceea au fost în încercare pentru viaţă sau moarte numai în sens tipic sau figurativ.

Vrednicii din Vechime „primiseră mărturia că erau plăcuţi lui Dumnezeu”. Erau plăcuţi prin aceea că atunci când au descoperit voia Lui, ei s-au hotărât s-o facă, chiar înainte de a le-o da ca lege sau obligaţie, chiar înainte de a le putea cere să-L asculte şi de a le promite viaţa veşnică pentru ascultarea lor. Avraam şi-a manifestat credinţa în Dumnezeu deşi încă nu era efectuată nicio răscumpărare în lume. Cristos nu venise încă. Şi deşi Avraam n-a fost în încercare pentru viaţă sau moarte, Dumnezeu i-a acordat favoarea Sa şi a declarat că I-a fost plăcut; iar cuvântul Său ne spune că „o înviere mai bună” va avea nu doar Avraam, ci toţi aceşti Vrednici din Vechime — o înviere la perfecţiune umană. Dar din moment ce perfecţiunea umană va veni doar sub domnia mijlocitoare a lui Cristos, Vrednicii din Vechime nu vor fi prezentaţi Tatălui în sens complet până la sfârşitul Veacului Milenar.

De aceea, ei nu vor avea viaţă în sensul deplin, până atunci când, la încheierea Veacului Milenar, Împărăţia va fi predată Tatălui. Ceea ce ei vor avea între timp va fi perfecţiunea naturii umane şi toate binecuvântările pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru lume, prin marele Mijlocitor. Dar ei nu vor veni într-o relaţie reală şi personală cu Dumnezeu, aşa încât să se decidă că vor fi vrednici de viaţă veşnică, decât la completarea Veacului Milenar, pentru că acel veac este pus deoparte tocmai pentru scopul de a stabili cine din toată omenirea va putea avea viaţă veşnică, în afară de cei concepuţi de spirit în prezent. La încheierea Veacului Milenar, când toată omenirea va fi în perfecţiunea fiinţei, vor fi puşi la probă de Tatăl pentru vrednicia sau nevrednicia de a avea viaţă veşnică — exact aşa cum Adam, bucurându-se de perfecţiune, a fost probat să se vadă dacă era sau nu era vrednic să aibă viaţă perpetuă sau veşnică.

Deoarece Vrednicii din Vechime vor fi parte din lume sub aranjamentele Noului Legământ, înseamnă că ei nu vor avea decizia Curţii divine, a Dreptăţii divine, cu privire la vrednicia de viaţă veşnică până la completarea Veacului Milenar, până la încheierea probei de la sfârşitul acelui veac, care le va aduce, aşa cum le va aduce tuturor celorlalţi care vor fi credincioşi, marea răsplată a vieţii veşnice.