„Când le voi şterge păcatele”

R4612 W. T. 1 mai 1910 (pag. 151-152)

Dincolo de orice îndoială, apostolul aplică aceste cuvintele de mai sus (Rom. 11:27) la poporul evreu de la încheierea acestui Veac Evanghelic, după ce Dumnezeu va fi fost adunat Sămânţa spirituală a lui Avraam dintre toate popoarele. Nu putem considera că aceasta este iertarea sau ştergerea păcatului lor naţional, pentru că păcatul lor naţional va fi fost ispăşit prin pedepsirea lor în ultimii 1800 de ani, după cum sf. Pavel a prezis profetic, zicând: „Dar la urmă i-a ajuns mânia lui Dumnezeu” ca să se împlinească toate lucrurile scrise în Lege şi profeţii cu privire la ei.

Dacă deci nu la păcatul lor naţional se face referire aici, ce păcate sunt acestea? Sunt păcatele individuale ale evreului, asemănătoare celor care sunt asupra întregii omeniri, păcatul în care s-a născut, după cum este scris: „Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a conceput mama mea”. Acest păcat moştenit coboară, recunoaştem, de la Tatăl Adam şi de la Mama Eva, şi este numit Păcat Originar. Este adevărat că Dumnezeu a făcut un aranjament special cu poporul evreu, prin care Păcatul lor Originar va fi considerat anulat sub aranjamentele legate de jerftele prevăzute în Legământul Mozaic sau al Legii. Dar, după cum arată apostolul, acesta nu le-a adus niciodată viaţă, nici nu i-a eliberat de condamnarea Divină pronunţată mai întâi împotriva lui Adam. Acesta numai a extins sau a dublat această condamnare, ca să zicem aşa, pentru că ei aveau mai întâi condamnarea păcatului lui Adam, şi în al doilea rând condamnarea Legământului Legii lor.

Singura explicaţie care se potriveşte cuvintelor apostolului este cea sugerată de Domnul prin profet (Ier. 31:31): „Acesta va fi legământul Meu pentru ei, când le voi şterge păcatele”. Apostolul arată că această ştergere a păcatelor şi instituirea Legământului cu ei va fi după Veacul Evanghelic, când Biserica, adică Trupul lui Cristos, va fi completat suferinţele lui Cristos şi va fi intrat în glorie.

Modul în care se vor înlătura păcatele evreilor nu va fi acelaşi ca al Bisericii — instantaneu — ci mai curând treptat. În loc ca Israel să fie îndreptăţit instantaneu la părtăşie cu Dumnezeu, ei vor fi sub grija şi controlul marelui Mijlocitor dintre Dumnezeu şi oameni. Şi acest mare Mijlocitor, Profet, Preot şi Împărat va fi angajat timp de o mie de ani în lucrarea de înlăturare a păcatelor, în conformitate cu acest Legământ pe care Dumnezeu l-a menţionat prin profetul Ieremia. Şi, la încheierea acelei mii de ani, El îi va prezenta perfecţi, fără pată, fără vină Tatălui. După ce vor fi împlinite scopurile lucrării Împărăţiei Sale Mijlocitoare, El va preda stăpânirea lui Dumnezeu Tatăl, şi de atunci încolo Israel va fi cu adevărat în relaţie de Legământ cu Dumnezeu.

După cum am văzut până aici, programul Divin este să permită tuturor naţiunilor, popoarelor şi neamurilor familiei umane să vină sub acest Nou Legământ cu Israel; să vină sub binecuvântarea Mijlocitorului şi a Împărăţiei Milenare; să aibă o parte ca israeliţi adevăraţi în toate ocaziile binecuvântate de înlăturare a păcatelor. Şi toţi cei care nu vor vrea, fie evrei fie neamuri, vor muri în Moartea a Doua; după cum este scris: „Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela, va fi nimicit din mijlocul poporului”. Fapt. 3:23.

Acest gând este mai departe confirmat de prorocul Ieremia (31:31-34), că Domnul va lua inima de piatră din trupul lor şi le va da o inimă de carne, şi-i va reînnoi cu un spirit corect. Nu ne gândim că aceasta va fi o lucrare instantanee. Este o lucrare de restabilire. Adevărat, păcatul a avut un mic început prin neascultare; dar prin dezvoltarea lui a produs încăpăţânare, lipsă de iubire în inimă, degradare şi egoism în caracterul întregii omeniri. Eradicarea acestei stări împietrite a inimii şi restabilirea omenirii la o stare potrivită a inimii de carne va fi o lucrare a întregului Veac Milenar.