A Ieşi afară din tabără

„Să ieşim deci afară din tabără, la El, purtând batjocorirea Lui.” Evrei 13:13.

R4607 W. T. 1 mai 1910 (pag. 150-151)

Israel a devenit poporul lui Dumnezeu într‑un sens special şi şi-au arătat dorinţa de a fi poporul Lui înainte de a intra în această stare de „Tabără”; iar „Tabăra” şi toate aranjamentele seminţiilor şi ale relaţiei lor cu Tabernacolul erau semnificative pentru acest fapt. Totuşi, ei nu erau în acord cu Dumnezeu din cauza imperfecţiunii lor. De aceea, pentru a rămâne în relaţie de Legământ cu Dumnezeu a fost necesar ca preoţii să ofere jertfele din Ziua Ispăşirii.

Tabăra a simbolizat în parte ceea ce acum este un fapt, şi în parte o stare care se va căştiga în timpul Veacului Milenar. Atunci mulţi din omenire vor dori să fie în acord cu Dumnezeu — adică, în inimile lor vor prefera să fie corecţi mai degrabă decât să fie incorecţi; vor prefera să fie în acord mai degrabă decât să fie în dezacord; şi această ilustraţie a „Taberei”, înţelegem că reprezintă pe toţi cei care în cele din urmă vor veni în acord, toţi cei care în cele din urmă vor dori dreptatea şi vor dori să facă voia lui Dumnezeu.

Starea „Taberei” în prezent însă nu ne putem gândi că reprezintă lumea în sens larg, ci mai curând biserica lumească. Ar reprezenta pe cei care, cu mai multă sau mai puţină dorinţă, vor să fie în acord cu Dumnezeu, şi care Îi pretind numele, dar care, prin ignoranţă sau superstiţie sau iubirea lumii, nu sunt în atitudinea inimii potrivite pentru a primi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, lucrurile spirituale, în timpul când această lucrare spirituală, lucrarea Ispăşirii, este în desfăşurare. Noi nu înţelegem că aceştia au fost vreodată concepuţi de Spirit. Ei sunt doar creştini morali, sau pe din afară — lumea creştină — Creştinătate. Aceştia, înţelegem noi, sunt reprezentaţi acum în starea de Tabără. În zilele Domnului nostru starea de Tabără nu a reprezentat creştinătatea ci naţiunea evreiască. Aceasta n-a inclus deloc neamurile — lumea, în acest sens al cuvântului — ci doar poporul evreu, care a reprezentat în mod tipic pe toţi cei care vor dori să vină în acord cu Dumnezeu.

De aceea în zilele Lui, Domnul nostru n-a mers în afară la neamuri, şi când a vorbit de lume nu S-a referit la neamuri. Când a spus, „Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe mine M-a urât înaintea voastră”, El vorbea despre lume din punctul de vedere al Israelului natural. Păgânii nu erau luaţi în considerare, neavând suficientă cunoştinţă să determine dacă ar fi sau nu ar fi poporul lui Dumnezeu.

Dar în timpul acestui Veac Evanghelic, Tabăra nu este compusă din poporul evreu pentru că lucrurile s-au schimbat. Tabăra reprezintă astăzi creştinătatea. Pentru Domnul, în zilele Lui, să iasă afară din Tabără ar fi însemnat să iasă afară din sistemul nominal bisericesc din timpul Lui şi să facă voia Tatălui indiferent de sprijinul lor; iar acum pentru noi, a‑L urma pe El afară din Tabără ar însemna să ieşim din anturajele prezente, adică, afară din creştinătate, în sensul de a ignora vederile şi învăţăturile, aprobarea şi capcanele creştinătăţii. Ar însemna să ieşim din favoarea lor, de sub influenţa lor şi a poziţiei sociale. Aici starea Taberei nu-i reprezintă pe oamenii care sunt străini, în sensul că sunt rău intenţionaţi sau resping voit pe Dumnezeu, ci pe cei care etalează ceva pe dinafară şi pretind că sunt poporul lui Dumnezeu.

Privite astfel lucrurile, unii ar putea să întrebe de ce se poate înţelege că jertfele Zilei Ispăşirii, jertfele acestui Veac Evanghelic, sunt „pentru tot poporul”, întreaga omenire?

Răspundem că ele sunt pentru tot poporul în sensul că tot poporul va avea ocazia de a se folosi de privilegiile acestor jertfe, de beneficiile care derivă din ele; dar, strict vorbind, ele nu vor fi pentru tot poporul, pentru că se vor aplica doar pentru cei care în Veacul Milenar vor deveni israeliţi adevăraţi. Dacă cineva va refuza ocazia de a deveni „Sămânţa lui Avraam”, acesta nu va primi niciun beneficiu din Ispăşire; el va refuza astfel partea sa în răscumpărare prin refuzul de a veni sub aranjamentul care va exista atunci — care va fi atunci deschis de marele Mijlocitor. Întocmai ca pe timpul lui Israel, dacă erau unii dintre neamuri care doreau să devină prozeliţi evrei şi se conformau termenilor şi condiţiilor aparţinătoare aderării la poporul evreu, ei puteau deveni israeliţi cu toate privilegiile unui israelit; dar dacă cineva respingea acei termeni şi acele condiţii, atunci nu deveneau israeliţi, nu primeau nicio binecuvântare prevăzută în Legea Mozaică. Şi în mod asemănător în timpul Veacului Milenar: Oricine va refuza să intre sub termenii şi condiţiile Noului Legământ şi în relaţie cu Mijlocitorul, nu va primi binecuvântările, nu va primi restabilirea şi toate privilegiile care vor veni prin restabilire, şi ca urmare, nu va obţine viaţă veşnică.

Având în vedere acest răspuns, se poate ridica întrebarea: În ce sens sistemul nominal bisericesc de astăzi şi sistemul bisericesc nominal din zilele Domnului nostru constituie o ilustraţie a clasei cu care se va lucra sub aranjamentele Noului Legământ din viitor, ca popor al lui Dumnezeu, Israelul lui Dumnezeu, clasa Taberei?

Răspundem că, datorită faptului că aceşti oameni, evreii din zilele lor şi creştinii nominali de astăzi, pretind o dorinţă de a fi în acord cu Dumnezeu, pretind a fi poporul Lui, pretind că vor să facă voia Lui, ei sunt în mod potrivit reprezentanţi ai acestei clase care în timpul Veacului Milenar vor dori să facă voia lui Dumnezeu. Oamenii astăzi sunt greşit învăţaţi, prin diferite teologii false şi prin înşelările marelui Adversar, doctrinele diavolilor în locul Adevărului; tradiţia Bătrânilor în locul Cuvântului lui Dumnezeu. Oamenii astăzi sunt dezinformaţi, dar atunci vor auzi mesajul Domnului şi nu va fi nicio neînţelegere. Domnul va „da popoarelor buze curate”, un mesaj curat — atât de diferit de învăţătura din prezent — fără corupere, fără întinare, fără întreţeserea erorilor Babilonului cu Adevărul.

Presupunerea noastră este că astăzi oricine, în afara unui ipocrit care pretinde că este din Biserica lui Cristos, ar dori într-adevăr să slujească intereselor Adevărului dacă ar cunoaşte Adevărul. În mod asemănător evreii din zilele Domnului nostru: Dacă n-ar fi fost orbiţi de erori şi superstiţii, majoritatea, credem, ar fi preferat să fie corecţi mai degrabă decât incorecţi. Lucrul acesta este confirmat de declaraţia sf. Petru când, în Ziua Cincizecimii, înţelegând că ei şi alţii din naţiune L-au răstignit pe Mesia, a spus: „Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai-marii voştri”. Majoritatea nu erau împotrivitori, ci erau ignoranţi, şi adevărata lumină încă nu strălucise peste ei. Când această clasă va fi adusă în viitor sub influenţa adevăratei lumini, ne putem aştepta să nu fie în opoziţie, ci, sub iluminarea dată atunci, să devină subiecţi ai harului lui Dumnezeu şi să ajungă la perfecţiune; şi toţi cei care vor rezista la proba de la sfârşitul Veacului Milenar, când Satan va fi dezlegat pentru puţină vreme ca să încerce neamurile, vor veni la viaţă veşnică, sub termenii pe care Dumnezeu i-a stabilit.