SEMNELE PREZENŢEI REGELUI

„Cine va putea însă să sufere Ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului şi ca leşia înălbitorului?” Maleahi 3:2 .

W.T. 1 Iulie 1916 (pag. 195-197)

Cuvintele profetului, date în textul nostru, se referă la încheierea prezentei vârste Evanghelice. Este aceeaşi Zi despre care a profeţit Apostolul Pavel când a spus: „Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă, Ziua o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc, şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia” (1 Cor. 3:13). Este Ziua despre care Apostolul Petru a scris atât de grăitor când a spus că în Ziua cea mare a Domnului, cerurile vor fi în foc şi elementele se vor topi de marea căldură, şi că pământul cu toate lucrările de pe el vor fi arse (2 Petru 3:10). Este Ziua despre care a vorbit Profetul Ţefania când a zis că în Ziua cea mare a Domnului tot pământul va fi mistuit de focul geloziei lui Dumnezeu (Ţef. 3:8). Isaia, Ieremia şi mulţi dintre profeţii credincioşi ai lui Dumnezeu au profeţit despre această zi. Profetul Daniel a fost informat de către îngerul Domnului că în Ziua aceea va fi „un timp de strâmtorare cum n-a fost de când sunt popoare” (Dan. 12:1). Domnul nostru Isus însuşi a adeverit această profeţie şi a adăugat că după aceea nu va mai fi niciodată un astfel de timp. Mat. 24:21, 22.

Scripturile numesc această Zi „Ziua Domnului”, „Ziua lui Iehova”, „Ziua lui Dumnezeu”, „Ziua lui Cristos”, „Ziua răzbunării”, „Ziua cea mare şi însemnată” etc. Este Ziua în care ordinea cea veche trebuie să piară şi ordinea cea nouă trebuie să fie introdusă. Prezicând această Zi, atât profeţii cât şi apostolii vorbesc despre clasa care va sta în această Zi, în timp ce toţi ceilalţi vor cădea. Sf. Pavel spune că tot ce se poate clătina va fi clătinat; şi că numai Împărăţia care va fi atunci stabilită, şi care nu se poate clătina, va rămâne (Ev. 12:25-29). Ordinea societăţii prezente — sistemele bisericii nominale, instituţiile financiare, instituţiile politice — toate — se vor dărâma.

În timpul vârstei Evanghelice mulţi care n-au fost creştini s-au asociat cu Biserica. Oamenii din lumea civilizată de astăzi se numesc pe sine „creştini”, spre a se deosebi de popoarele pe care ei le numesc „păgâne”, cu toate că din punct de vedere scriptural toţi sunt păgâni — neamuri. Printre toate aceste diferite popoare găsim multe religii, ai căror adepţi devotaţi pretind că s-au consacrat lui Dumnezeu. Dar piatra de încercare prin care pot fi probate aceste pretenţii este Cuvântul lui Dumnezeu. Vezi Galateni 1:6-9. Numai adevăratei Biserici a lui Cristos îi va da Dumnezeu Împărăţia Mesianică. Unii care într-adevăr Îl au pe Cristos şi lucrarea Sa de sacrificiu ca temelie vor fi salvaţi, dar cu preţul tuturor faptelor lor, structurii caracterului lor, pe care „focul” din această Zi le va consuma. Clasa neghină din bisericile nominale va fi legată şi arsă, nu ca indivizi, ci ca creştini pretinşi; adică se va vedea că pretenţiile lor sunt fără temei. Ei vor ajunge să vadă în ce mare eroare au fost — cât de departe au fost de adevăr.

„MÂNTUIŢI CA PRIN FOC”

Cei care sunt pe Stânca Isus Cristos, singura Temelie adevărată, sunt aceia care L-au acceptat pe Isus ca jertfa de răscumpărare a lor, şi prin El s-au consacrat în întregime lui Dumnezeu. Toţi aceştia au fost „chemaţi într-o speranţă a chemării lor” (Ef. 4:4). Mulţi dintre aceştia nu vor reuşi să-şi facă chemarea şi alegerea sigură şi ((161)) vor suferi mare pierdere. Ei n-au zidit cum se cuvine pe această Temelie, Cristos, o structură de aur, argint şi pietre scumpe de Adevăr şi loialitate din toată inima faţă de Domnul. Ei vor suferi pierderea Împărăţiei, şi prin multă strâmtorare vor ocupa un loc mai jos, în faţa Tronului — nu conducători, ci servi vrednici de cinste ai clasei conducătoare. Toţi care au fost concepuţi de Spiritul sfânt trebuie, după cum am arătat în altă parte, fie să se nască pe plan spiritual, fie să-şi piardă cu totul viaţa. Cei care se vor dovedi cu totul credincioşi se vor naşte ca fiinţe spirituale. Cei care nu vor fi cu totul credincioşi, şi care vor pierde marele „premiu”, dar care nu-L vor nega pe Domnul care i-a cumpărat, se vor naşte fiinţe spirituale de un ordin mai jos.

Strâmtorările care caracterizează sfârşitul acestei vârste îi vor trezi cu totul pe aceştia neglijenţi. Noi înţelegem că anumite strâmtorări deosebite au venit peste cei din această clasă de-a lungul întregii vârste. Dar se pare că un număr mare dintre aceştia trăiesc acum, la încheierea vârstei; şi aceştia trebuie să treacă prin „strâmtorare mare” şi trebuie să-şi spele hainele murdare şi să le albească în sângele Mielului ( Apoc. 7:9-17). După purificarea lor, ei vor avea o parte binecuvântată, dar mult mai puţin glorioasă decât aceea la care au fost chemaţi.

În scrierile sale Apostolul Pavel pune accent deosebit pe importanţa fundamentală a învăţării corecte a doctrinei. N-avea importanţă dacă Pavel sau Apolo sau chiar un înger din cer învăţa ceva, aceasta trebuia să fie în armonie cu doctrinele-temelie care le fuseseră date lor de Domnul (Gal. 1:6-12). El a asigurat Biserica de faptul că ceea ce el învăţase era de la Dumnezeu, şi chiar dacă un înger le-ar aduce o altă Evanghelie, aceasta ar fi o dovadă că un asemenea înger s-a abătut de la loialitatea faţă de Domnul. Faptul că Isus Cristos a murit pentru a asigura preţul de răscumpărare pentru Adam şi pentru rasa lui este doctrina temelie a Bisericii, care a fost primită de la Isus însuşi şi de la credinciosul Său purtător de cuvânt, şi care a fost arătată în tipurile Legii date divin. Oricine a învăţat cu credincioşie acest adevăr fundamental, a fost de un ajutor real pentru poporul lui Dumnezeu. Dar chiar şi un asemenea învăţător i-ar putea ajuta să zidească, chiar pe această temelie cuvenită, o structură de credinţă şi caracter care să nu reziste la probele marii Zile a Domnului; pentru că focul acestei Zile în mod sigur va dovedi natura acestei structuri. În consecinţă, atât profesorul cât şi elevul vor suferi pierdere şi vor fi mântuiţi numai „ca prin foc”.

INVULNERABILITATEA ADEVĂRULUI

Această profeţie din textul nostru este încă în proces de împlinire. „Focul topitorului” îşi face acum lucrarea, şi mii şi zeci de mii cad peste tot în jurul nostru. Întrebarea Profetului este foarte potrivită pentru acest timp. Vedem că învăţăturile false, care au venit de-a lungul acestor multe secole de când au adormit apostolii, au făcut omenirea incapabilă să judece corect asupra subiectelor religioase. În trecut şi noi am avut propriile noastre experienţe în această privinţă. Ori de câte ori se menţiona ceva religios, se părea că ne pierdem judecata sănătoasă. Acum ne-a dispărut teama că suntem pedepsiţi dacă ne folosim raţiunea. Ne-am întors la învăţăturile lui Isus şi ale apostolilor, şi le găsim măreţe şi frumoase.

Cei care au învăţat erori se vor ruşina în curând (Is. 66:5), deoarece focul acestei Zile va manifesta tuturor numai Adevărul. Nici o putere, nici o limbă, nici o pană nu poate avea succes în contrazicerea Adevărului, a marelui plan al vârstelor. El este puternic în faţa vrăjmaşilor şi în faţa tuturor celor care-l atacă, şi în curând nechibzuinţa duşmanilor lui va fi arătată întregii lumi. „Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

SEMNIFICAŢIA PREZENŢEI REGELUI

Venirea regelui să-Şi ia Împărăţia va însemna o examinare, judecare şi tratament atât personal şi naţional, cât şi al bisericii. Când Împărăţia va fi pe deplin inaugurată, va însemna curmarea viciului într-o manieră şi într-un grad cum n-a fost încercat de nici un reformator pământesc. Nu va fi nici o îngăduinţă de a face rău în nici o formă. Singura libertate acordată va fi libertatea de a face bine. Nu este de mirare că atât de puţini se bucură la vestirea întoarcerii Regelui de drept al pământului pentru a domni. Pentru mulţi aceasta va însemna pierderea avantajelor lor prezente asupra semenilor. Pentru mulţi va însemna interzicerea şi îndepărtarea păcatelor pe care acuma şi le îngăduie şi de care se bucură.

Dar nu numai că Regele şi Împărăţia vin, ci sunt aici; iar prezentele tulburări şi clătinări din biserică şi stat, şi trezirea generală a poporului, sunt rezultatele influenţelor care emană de la Rege şi de la Împărăţie. Deşi oamenii nu ştiu, lovirea produsă de Împărăţia lui Dumnezeu este cea care pregăteşte chiar acum eşuarea tuturor împărăţiilor pământului, pentru a se deschide calea stabilirii dreptăţii în lume, pentru ca inimile oamenilor să poată fi umilite şi pregătite pentru Guvernul cel drept care trebuie să preia controlul pământului. Oamenii din lume nu-şi pot da seama de aceasta; pentru că această Împărăţie nu vine aşa încât să se observe pe dinafară — cu prezentare şi manifestare exterioară. De aceea ei nu pot zice: „Uite-o aici” sau „Uite-o acolo”.

În ciuda războiului îngrozitor care vuieşte acum, devenind tot mai grozav şi mai ucigător cu fiecare zi, aceştia continuă să spere la pace, încercând să se convingă pe sine şi pe alţii că în curând necazul trebuie să înceteze, şi că apoi lucrurile vor continua ca şi înainte. Ei se orbesc pe sine faţă de adevăratele condiţii şi refuză să creadă că Dumnezeu a hotărât să permită ca acest necaz să se întindă şi să cuprindă întreaga lume, şi să producă răsturnarea completă a ordinii prezente de lucruri. Egoismul, mândria şi iubirea de bani le-a închis ochii. Dăm aici un extras dintr-un poem scris cu câţiva ani în urmă de un pastor creştin, care descrie convingător condiţiile prezente şi judecata lui Dumnezeu care trebuie să vină acum asupra lumii pentru binele lor durabil:

((162))

„Vai este Veacului acesta când auru-i zeu, şi legea-i doar glumă solemnă,

Care pe infamii-ndrăzneţi a zdrobi pe cei nobili şi buni îi ajută!
Când Mamona-şi aruncă peste milioane cu forţă hamu-i aurit,
Cu biciu-i îmblânzeşte şi-i mână pe căile largi de păcat;
În timp ce sub cer trâmbiţa Adevărului răsună slab peste toată această debandadă,
Iar praful şi fumul pământului, precum şi păcatul acoperă a cerului lumină binecuvântată.
Aşteaptă apoi fulgerul! Fulgerele de foc ale lui Dumnezeu trebuie să despice-ntunericul ce sufocă,
În dreaptă mânie să purifice lumea în a Sodomei teribilă soartă.”

Dar noi suntem recunoscători că în timp ce judecăţile unui Dumnezeu drept împotriva păcatului trebuie să vină acum, totuşi rezultatele finale vor fi glorioase, când lumea va veni pedepsită, supusă, purificată prin grozavul botez de foc şi sânge; când vor ajunge să vadă că păcatul, egoismul şi corupţia au produs rezultatul lor legitim. Atunci omenirea va fi gata să strige către Domnul şi să tânjească după eliberarea Lui, şi ei Îl vor implora, iar El se va ridica şi-i va binecuvânta.

Însă venirea Regelui înseamnă multă strâmtorare şi răsturnarea generală a împărăţiilor acestei lumi care, în timp ce pretind a fi împărăţiile lui Dumnezeu, de fapt sunt sub controlul „prinţului acestei lumi”, Satan, a „domnului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” (Ioan 14:30; 16:11; Ef. 2:2). Înseamnă clătinarea societăţii într-o manieră şi într-o măsură cum niciodată n-a fost înainte, şi atât de complet încât nu va mai fi necesară niciodată o altă clătinare (Ev. 12:26, 27). Înseamnă sfărâmarea în bucăţi a imperiilor şi guvernelor lumii ca vasele unui olar. Înseamnă trecerea „cerurilor” eclesiastice prezente şi căderea multora din „stelele” lui strălucitoare. În prezent lumina soarelui adevăratei Evanghelii, şi lumina lunii Legii cu tipurile şi umbrele ei, sunt ascunse de norii groşi ai înţelepciunii lumeşti. „Soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge.” Ioel 2:30, 31.

În timp ce mulţi s-ar bucura să vadă societatea eliberată de multe din ulcerele ei egoiste, care-i storc viaţa, se pare că ei îşi dau seama că un Judecător atât de just şi imparţial cum este Domnul ar putea să îndepărteze anumite păcate de mult îndrăgite de care ei doresc să se agaţe; ei se tem să nu le fie atins egoismul personal. Şi temerile lor sunt bine întemeiate. El va aduce la lumină toate lucrurile ascunse ale întunericului, şi va corecta şi suprima păcatul şi egoismul, atât personal cât şi public. El va expune adâncimile corupţiei de care niciodată înainte nu şi-au dat seama. El va „face din judecată o linie şi din dreptate un fir cu plumb; şi grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului şi apele vor îneca adăpostul ascuns”. El va „răsturna pe cei ce locuiau pe înălţimi...cetatea îngâmfată (Babilonul) a doborât-o la pământ, . . . în ţărână”. El va răsturna pe cei care au „făcut din minciună locul lor de scăpare”. Is. 28:15, 17, 18; 26:5, 6.

RIDICAŢI STEAGUL GLORIOS AL ADEVĂRULUI

Este scris că Ziua Domnului va veni ca un hoţ şi ca un laţ peste întreaga lume, şi că numai Biserica lui Dumnezeu deplin consacrată va fi în lumină şi nu va fi luată prin surprindere. Mulţi dintre consacraţi au fost înşelaţi aşteptând pe Regele ceresc să vină iarăşi în trup. Ei au uitat că singurul motiv pentru care a venit în trup la prima venire a fost „pentru suferinţa morţii” ca preţul corespunzător al omului; şi că acum El este mult înălţat, o Fiinţă glorioasă spirituală. „Fiind omorât în trup, dar făcut viu în duh” (1 Pet. 3:18). Ei uită că Apostolul Pavel de asemenea a spus: „Chiar dacă am cunoscut pe Hristos după starea firească, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta” (2 Cor. 5:16). Adevăraţii copii ai lui Dumnezeu ajung tot mai mult să vadă cum vine Învăţătorul la a doua Sa venire, şi nu se aşteaptă să-L vadă în trup şi cu ochii naturali.

Noi care ştim că Regele Gloriei şi Împărăţia Sa binecuvântată sunt singurul remediu pentru nedreptăţile şi suferinţele omului, trebuie să-i indicăm creaţiei care suspină, mai degrabă spre Împărăţie decât spre oblojelile propriilor lor metode care nu pot face nici un bine adevărat. Să le spunem care este sensul condiţiilor prezente din lume, şi cum, dincolo de tulburarea care se întinde acum peste lume, vor veni timpurile glorioase ale restabilirii prezise de toţi sfinţii proroci de la începutul lumii. Să le spunem că moartea lui Isus a fost preţul de răscumpărare pentru întreaga rasa lui Adam, şi că întoarcerea Lui este nu numai pentru scopul de a elibera Biserica Sa, ci şi de a lega pe Satan şi a elibera pe toţi prizonierii lui, inclusiv pe aceia care sunt în morminte, dând tuturor celor care voiesc o posibilitate de a veni la libertatea fiilor lui Dumnezeu, sub termenii Noului Legământ care va fi stabilit în curând.