Aproape de pericol

R4582a W. T. 15 martie 1910 (pag. 101-102)

Cele ce urmează din Censor arată cum gândesc oamenii, reprezentaţi de purtătorii lor de cuvânt. Sfatul către cititorii noştri este „Căutaţi mai întâi Împărăţia!”. „Mulţumiţi-vă cu ce aveţi”! Când vedeţi vrajba şi strâmtorarea care vine peste lume să nu luaţi parte la ea. „De aceea aşteptaţi numai, zice Domnul”! La timpul Său şi în modul Său, Dumnezeul nostru va îndrepta orice rău şi Împărăţia lui Mesia va binecuvânta toate popoarele de pe pământ. Cităm:

„În timp ce este o mărturie jalnică a propriei lor slăbiciuni mizerabile, când oamenii stau fără hrană ca singurul mijloc de a se proteja de monopolurile jefuitoare, totuşi poate să rezulte mult bine din greva actuală pentru hrană. În timp ce a se descurca fără carne poate să nu fie altceva decât un avantaj temporar, după cum zice un ziar, căci Trustul Cărnii, poate păstra până în luna viitoare carnea pe care tu refuzi s-o mănânci în luna aceasta, când poate repune preţurile vechi cu puţin adaos ca dobândă, mişcarea, ca o agitaţie de mare forţă, trebuie să aibă ceva rezultate, deşi putem fi siguri că „mişcările” făcute acum de politicienii în funcţie nu vor avea mari rezultate.

Desigur că această răscoală orbească generală a oamenilor ar trebui să avertizeze pe Pierpont Morgan şi pe cei subordonaţi lui de la Washington şi din alte părţi. Greva este un semn de pericol mediu dar clar, şi dacă Dl. Morgan a avut vreodată timp să citească un pic de istorie ar vedea aceasta. Preţul exorbitant al hranei nu înseamnă Foame, dar este la limita Foamei. Stăpânii noştri ar trebui să ştie că este periculos să se joace cu stomacul poporului. Omul obişnuit este atât de nedezvoltat încât stomacul este încă domnul vieţii. A obţine hrană este încă principala preocupare a existenţei. Stăpânii noştri, dacă sunt înţelepţi, ar şti că este posibil să asuprească poporul în măsura în care vreau ei, dar să aibă simţul să se oprească înainte de foame. Americanul de rând poate fi înşelat, abuzat şi jefuit într-o măsură uimitoare atâta timp cât cei ce-l jefuiesc îi lasă destulă mâncare ca să nu ajungă la înfometare. El nu are ambiţii despre care să vorbească, dincolo de umplerea stomacului său, şi va tolera condiţii care‑i dau şi mai puţin de atât. Lasă-i destulă mâncare ca să-l oprească de la o înfometare reală şi nu va face mai mult decât să murmure. Dar nu trece de acel punct. Faptul că peste această limită au trecut ocazional tiranii, opresorii şi tâlharii, a cauzat rezultate care au făcut istorie. Ţi se va spune că Revoluţia Franceză a fost un mare protest împotriva feudalismului şi o mare răscoală pentru democraţie. Vorbe! Revoluţia Franceză a fost pur şi simplu o grevă de foame.

Cât de mult persistă condiţiile actuale în această ţară depinde de cât de repede stăpânii noştri ne împing spre punctul foamei. Revoluţiile şi reformele nu sunt rezultatul gândirii creierului poporului, ci al simţirii stomacului poporului. Masele populare au puţină putere de gândire şi niciodată n-au avut multă. Gradul progresului nostru este măsura sensibilităţii nervoase crescute a stomacului uman. Până nu se ajunge la punctul foamei nu vor exista reforme în această ţară. Jefuitorii privilegiilor vor continua să calce pe gâtul nostru până când strigătul insistent al stomacului nostru ne va forţa să ne susţinem bărbăţia amorţită.

Greva pentru hrană este un lucru pe care Censor l-a prevăzut cu ani în urmă. Cine ştie dacă acesta nu este decât începutul acelei revoluţii pe care trebuie s-o avem pentru a ni se restabili libertăţile? Pentru că este o chestiune de istorie faptul că toţi asupritorii sunt orbiţi de propriul succes şi se tot duc până ajung prea departe — dincolo de punctul periculos al foamei. Astfel sunt sigur că în timp ce pot fi pauze în sistemul de prădare a poporului, perioade de relaxare temporară, acest lucru poate fi considerat doar începutul lui. Discrepanţa prezentă dintre salarii şi preţuri nu este un lucru nou; nu este de azi, de ieri sau de anul trecut. Această conspiraţie este de aproape cincizeci de ani. Chiar de la Războiul Civil conspiratorii au trudit să-şi asigure controlul guvernului şi să-şi organizeze micul lor joc. Numai în ultimii cinci ani au perfecţionat vasta schemă de jefuire a poporului prin monopolul tuturor surselor de distribuţie. Se vor opri sau vor fi mulţumiţi acum? Nu este de aşteptat.”