Cel mai mic în Împărăţie
Matei 11:1-11
„Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, lucrările pe care le fac Eu mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.” Ioan 5:36.
R4594a W. T. 1 aprilie 1910 (pag. 122-123)
Ioan Botezătorul a fost un profet, a declarat Învăţătorul; da, chiar mai mult decât un profet, căci despre el este scris: „Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta” (v. 10). Acest personaj nobil a fost servitorul ales al lui Dumnezeu pentru a-L vesti pe Mesia lui Israel. Mesajul său către popor a fost: „Pocăiţi-vă căci Împărăţia cerurilor s-a apropiat, credeţi veştile bune”. Mulţi au răspuns şi au fost botezaţi, spălându-se simbolic de păcat şi aderând din nou la Lege şi străduindu-se să o respecte. Ioan a declarat profetic că pe popor îl aşteptau timpuri agitate; că Mesia era pe cale să facă o separare între grâul adevărat şi clasa pleavă; că va aduna grâul în grânar şi va arde pleava într-un foc care nu se stinge. Grâul din această profeţie îi semnifica pe „cei sfinţi”, „cei drepţi”, care, ca rezultat al urmării lui Mesia, vor fi înălţaţi sau glorificaţi. Această profeţie s-a împlinit la Cincizecime şi mai târziu, când „israeliţii cu adevărat” au fost acceptaţi de Dumnezeu ca fii pe plan spiritual — concepuţi de Spirit sfânt — ca membri ai Corpului lui Cristos, membri ai clasei Împărăţiei — atunci în embrion, dar mai târziu, prin puterea învierii, introduşi în gloria şi domnia cerească. Cei rămaşi din acea naţiune, poporul lui Dumnezeu doar nominal, aveau numai o formă exterioară, ca pleava. Pentru aceştia, profetul Ioan a declarat că venea curând un timp de strâmtorare, reprezentat simbolic printr-un cuptor de foc, care îi va nimici ca popor. După cum prima parte a acestei profeţii s-a împlinit la Cincizecime, ea a ajuns la împlinire finală cu treizeci şi şapte de ani mai târziu, când întreaga naţiune a căzut, încetându-şi existenţa naţională, şi care n-a mai fost recâştigată de atunci încoace.
IOAN A AVUT ÎNDOIELI ÎN ÎNCHISOARE
Dar în loc ca Isus să devină un mare împărat potrivit aşteptării lui Ioan, pentru a răsplăti pe credincioşii Săi şi a distruge pe cei nesfinţi, ce a văzut Ioan? — A fost aruncat în închisoare, iar Isus, înconjurat de câţiva neînsemnaţi — a fost oprit de a se apropia de Ierusalim pentru că evreii căutau să-L omoare, şi predicând cel mai mult în „Galileea neamurilor”, printre cei care erau mai puţin religioşi şi printre care erau puţini cărturari şi farisei, sau Învăţători ai Legii. Mai mult, Isus n-a încercat deloc să elibereze din închisoare pe înainte-mergătorul Lui, deşi în mod continuu arăta mare putere prin vindecarea bolilor şi scoaterea afară a demonilor. Ce puteau însemna toate acestea? se întreba Ioan. Să fi greşit el?
Desigur că nu greşise crezând că are mărturia lui Dumnezeu în privinţa lui Isus la vremea botezului Său; după cum declarase el, „El este acela”. Dar care acela? Era El doar un alt profet mai mare decât el însuşi, care era înaintea marelui şi adevăratului Mesia? Având astfel de întrebări, a trimis mesageri să-L întrebe pe Isus, zicând: „Tu eşti Acela care vine [Mesia] sau să aşteptăm pe altul?” — Să aşteptăm după Tine pe altul şi mai mare prin care Dumnezeu să-Şi împlinească profeţia?
DOVEZILE SLUJIRII LUI ISUS
Răspunzând la întrebare, Domnul nostru i-a trimis vorbă lui Ioan în special despre lucrarea pe care o făcea — vindecând bolnavii, scoţând afară diavoli şi predicând săracilor veştile bune ale harului lui Dumnezeu. Şi a adăugat: Spuneţi‑i lui Ioan să nu se simtă ofensat, să nu lase ca credinţa lui cu privire la Mine să se poticnească. Altfel va pierde o mare binecuvântare.
Învăţătorul S-a folosit de această ocazie pentru a discuta cu mulţimile despre cazul lui Ioan, cine a fost el etc. Pentru că faima predicării lui Ioan se răspândise în toată ţara şi mulţi din toate părţile veneau să-l asculte. Cum l-au găsit? Doar o trestie clătinată de vânt, care se apleca înaintea celor care ar fi vrut să-l influenţeze? O, nu! Au găsit un caracter solid, puternic, indepedent, în susţinerea Adevărului, în vestirea mesajului său. L-au găsit oare îmbrăcat în haine moi şi dând dovadă că avea legături cu cei mari, bogaţi şi nobili ai acelui timp? Nu, era îmbrăcat simplu, trăia în izolare şi era plin de credinţă şi zel în vestirea mesajului său la toţi cei care îl ascultau. Dar dacă ei au mers aşteptându-se să asculte pe un profet, atunci n-au fost dezamăgiţi, pentru că Ioan era mai mult decât un profet. După cum redă o altă relatare acest lucru: „Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el”. Luca 7:28.
CEL MAI MIC ÎN ÎMPĂRĂŢIE ESTE MAI MARE DECÂT IOAN BOTEZĂTORUL
Aceste cuvinte ale Domnului nostru au produs multă nedumerire printre creştini, care n-au reuşit să discearnă necesitatea de a „împărţi drept Cuvântul Adevărului” (2 Tim. 2:15). Chestiunea este destul de simplă când ne amintim că Ioan a fost ultimul dintre credincioşii din dispensaţia iudaică. El n-a fost invitat să devină unul dintre ucenicii lui Cristos, nici unul dintre apostoli, nici n-a trăit până la Cincizecime pentru a se împărtăşi de binecuvântările revărsate atunci peste credincioşi. El aparţine unei clase descrise de sf. Pavel în Evrei 11:38-40. A fost în aceeaşi clasă cu Avraam, Isaac şi Iacov şi toţi profeţii, despre care apostolul zice, „ca să nu ajungă ei la desăvârşire fără noi” — „pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi” — Biserica Evanghelică, Trupul lui Cristos, clasa Miresei — decât pentru ei. Evr. 11:40.
Marele Învăţător S-a referit continuu la Împărăţie în toate discursurile Sale şi în exemplele de rugăciune pe care le-a dat. Această Împărăţie trebuie să vină în putere la încheierea acestui Veac, şi sub ea, ca Împărăţie Milenară, întreaga lume va fi supusă Legii divine pentru eliberare din păcat şi moarte, dacă vor vrea, la neprihănirea vieţii. Despre clasa care va compune acea Împărăţie se spune că în prezent este o Preoţime Împărătească în sens de perspectivă. Ei sunt în Şcoala lui Cristos pentru pregătire în vederea Împărăţiei. Cei credincioşi îşi vor întări chemarea şi alegerea pentru un loc în acea Împărăţie şi vor sta cu Învăţătorul pe Tronul Său, judecând, binecuvântând şi ridicând omenirea. Ce binecuvântare minunată avem! Nu putem fi atât de mari ca Domnul nostru, Capul, şi ca apostolii Săi, membrii cei mai onoraţi ai Săi, dar dacă suntem credincioşi în cele mai mici lucruri, răsplata noastră glorioasă va fi extrem de mare — „mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere ... şi de orice nume care se poate numi”. Efes. 1:21.