Împărăţia cerurilor s-a apropiat

Matei 10:1-15

„Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” Matei 10:8.

R4593a W. T. 1 aprilie 1910 (pag. 120-121)

Isus predica de mai bine de un an când a numit doisprezece dintre urmaşii Săi pentru a fi trimişi ca reprezentanţi speciali — apostoli. I‑a trimis doi câte doi în toată Iudea. Ei nu aveau numirea Tatălui. Încă nu primiseră Spirit sfânt de sus şi n-au primit până la Cincizecime, cam cu doi ani mai târziu. Spiritul sfânt încă nu era dat, pentru că Isus încă nu fusese slăvit (Ioan 7:39). Dar în virtutea Spiritul sfânt dat lui Isus fără măsură la botezul Său, El le-a acordat acestor apostoli puterea Sa specială ca să poată vindeca bolnavii, să scoată afară demoni etc. Dar misiunea lor specială, ca şi a Lui, nu a fost aceea de a vindeca doar bolile fizice, în principal. Ei trebuiau să vestească pe Domnul Isus ca viitor Împărat, mult aşteptatul Mesia, şi să le spună oamenilor că se apropiase timpul pentru stabilirea Împărăţiei Sale Mijlocitoare, în cooperare cu naţiunea lor. Acest mesaj era în armonie cu aşteptările tuturor evreilor. Ei aşteptau de secole împlinirea promisiunii lui Dumnezeu făcută lui Avraam, că prin ei se vor binecuvânta toate familiile pământului. Miracolele lui Isus şi ale apostolilor erau pentru a atrage atenţia asupra anunţului „Împărăţia cerurilor s-a apropiat” (Mat. 3:2). Acest mesaj, în armonie cu cel al lui Ioan Botezătorul, era aşteptat să ridice pe toţi „israeliţii adevăraţi” şi să le atragă atenţia asupra lui Isus ca Împărat. Ei au fost avertizaţi în mod special că mesajul lor nu era pentru neamuri, nici chiar pentru vecinii lor, poporul amestecat numiţi samariteni. Adevăraţii evrei, şi doar aceştia, au fost chemaţi să-şi pregătească inima şi mintea ca să poată participa la Împărăţie şi la gloriile ei. Mesajul lor a fost doar pentru „oile pierdute ale casei lui Israel”. Vers. 6.

Nu trebuiau să-şi ia merinde pentru călătorie — nici bani, nici haine în plus. Trebuiau să înveţe o lecţie de absolută dependenţă de Învăţătorul care i-a trimis. Nu trebuiau să cerşească din casă în casă. Din contră, trebuiau să recunoscă demnitatea misiunii şi serviciului lor pentru Dumnezeu, şi ca ambasadori ai lui Mesia, şi să se intereseze în fiecare sat de cei mai vrednici, cei mai evlavioşi, cei mai sfinţi oameni, pentru că aceştia ar fi cei mai interesaţi de mesajul lor — fie ei bogaţi sau săraci. Şi aceia care au primit mesajul lor vor fi într-adevăr bucuroşi să-i trateze ca reprezentanţi ai Împăratului, a cărui Împărăţie ei o anunţau. Rămânerea lor în fiecare loc trebuia să fie ca oaspeţi până când erau gata să plece spre locul următor. Când intrau într-o casă trebuiau să salute pe stăpân în mod respectuos, spunându-i despre scopul chemării lor. Dacă erau primiţi cu pace, cordial, binecuvântarea lor va fi asupra acelei case. Altfel să nu-şi piardă încrederea şi liniştea, ci să treacă mai departe şi să caute pe unul mai vrednic de mesaj şi de ei ca reprezentanţii acestuia. Cei care-i primeau vor căpăta o binecuvântare. Cei care-i respingeau pe ei şi mesajul lor vor pierde un mare privilegiu.

EVANGHELIA ÎMPĂRĂŢIEI

Mulţi se întreabă de ce a fost potrivit ca Domnul nostru şi apostolii să anunţe că Împărăţia Cerurilor s-a apropiat, când de fapt încă nu a venit şi, conform îndrumării Domnului, urmaşii Lui încă se roagă „Vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ”. Înţelegerea acestui lucru ne dă cheia pentru a aprecia mult din Biblie care acum se înţelege greşit. De aceea, trebuie să prezentăm acest lucru în unele detalii.

De mai mult de şaisprezece secole, Israel aştepta împlinirea promisiunii lui Dumnezeu că ei vor deveni atât de importanţi încât prin ei se va extinde binecuvântarea divină la orice popor. Domnul nostru prin apostoli a indicat că venise timpul lui Dumnezeu ca să-Şi împlinească toate promisiunile făcute naţiunii evreieşti dacă ei erau pregătiţi pentru ele. Pentru a fi pregătiţi trebuiau să fie un popor sfânt. Şi pentru a-i instrui şi a-i pregăti le fusese prezentat cu secole în urmă prin Moise Legământul Legii lor. Şi acum, chiar înainte de Isus, Ioan Botezătorul le predicase reformarea, pocăinţa, venirea în armonie cu Legea, ca să poată fi gata să-L primească pe Mesia. În timp ce ca popor ei erau pe vremea aceea cel mai religios popor din lume, totuşi doar puţini dintre ei erau „israeliţi cu adevărat” — consacraţi pe deplin din inimă lui Dumnezeu, pe deplin în acord cu principiile sfinţeniei. Ca o consecinţă, în loc ca întreaga naţiune să fie gata pentru lucrarea lui Dumnezeu, numai o mică rămăşiţă dintre ei au fost evlavioşi şi au primit mesajul. La încheierea serviciului lui Isus numai cam cinci sute au fost găsiţi vrednici, iar mulţimile au strigat „Răstigneşte-L!” în timp ce păgânul Pilat a întrebat: „Dar ce rău a făcut?” Foarte evident, prin urmare, că Israel n-a fost gata pentru a fi folosit de Dumnezeu în binecuvântarea altor popoare.

Totuşi, Dumnezeu a văzut aceasta dinainte, şi prin profeţi a declarat că numai o rămăşiţă va fi găsită vrednică. Pentru naţiune ca întreg Domnul nostru a declarat: „Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui popor care va aduce roadele cuvenite” (Mat. 21:43). În acest sens Domnul nostru le-a spus cu cinci zile înainte de răstignirea Sa: „Iată, vi se lasă casa pustie, căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: Binecuvântat este Cel care vine în numele Domnului!” Mat. 23:38, 39.

Privilegiile sau ocaziile Împărăţiei care au fost mai întâi oferite Israelului natural au fost transferate Israelului Spiritual, a cărui existenţă a început la Cincizecime. Toţi „israeliţii cu adevărat” din casa trupească au avut privilegiul să devină membri ai casei spirituale — să primească conceperea cu Spirit sfânt şi înfierea în Corpul lui Cristos, care este Biserica. Despre această Biserică sf. Petru zice: „Voi însă sunteţi ... o Preoţie Împărătească, un Neam Sfânt”, un popor deosebit. 1 Pet. 2:9.

După ce a ales atâţia evrei câţi erau vrednici de un loc în Israelul Spiritual, Israelul nominal a fost îndepărtat din favoarea divină până la completarea Israelului Spiritual, când Dumnezeu promite că favoarea Lui se va întoarce la ei (Rom. 11:25, 26). Între timp invitaţia a mers prin membrii credincioşi ai Domnului la fiecare naţiune, căutând pe cei care au spiritul loialităţii faţă de Dumnezeu, spiritul „israeliţilor cu adevărat”. Toţi aceştia sunt acceptaţi cu evreii ca membri ai aceleiaşi Împărăţii. În jurul acestor Israeliţi Spirituali s-au strâns oameni de toate felurile, aşa încât există un corp sau Biserică, nominală sau formală, care numără milioane, cât şi un corp sau Biserică adevărată, împrăştiaţi printre ei.

După cum la sfârşitul Veacului Iudeu Isus a venit să-i inspecteze şi să stabilească Împărăţia dacă ar fi găsit destui vrednici, tot aşa va face şi la sfârşitul acestui Veac Evanghelic; El va veni la Israelul Spiritual ca să-i găsească pe cei evlavioşi. Scripturile ne asigură că, de la început până la sfârşit, de la Cincizecime până la sfârşitul acestui veac, se va găsi un număr suficient de sfinţi care să constituie Biserica aleasă a lui Cristos, desemnată de Dumnezeu să fie Regina Lui şi împreună Moştenitoare în Împărăţia Milenară, care va fi stabilită atunci şi va începe lucrarea de binecuvântare a lumii. După ce Împărăţia spirituală a lui Dumnezeu va fi fost înălţată, ne asigură Biblia în Romani 11:25-32, favoarea lui Dumnezeu se va întoarce la Israelul natural şi acesta vor fi prima naţiune care va fi binecuvântată sub noua ordine de lucruri care va predomina atunci, şi prin aceia din acel popor care vor fi în armonie cu Dumnezeu, binecuvântarea se va extinde la fiecare popor.

„MAI UŞOR PENTRU SODOMA”

Sodomiţiii au fost înrăiţi în imoralitate; totuşi, în estimarea Învăţătorului, mai puţin răi decât aceia care, după ce au auzit Evanghelia, au respins-o. Acest principiu se aplică la mulţi oameni şi la multe oraşe din zilele noastre, cât şi la Capernaum. Învăţătorul ne asigură că atunci când marele Veac Milenar, altfel numit Ziua Judecăţii, va da întregii lumi ocazia de probare pentru viaţă veşnică sau moarte veşnică, va fi mai uşor pentru sodomiţi decât pentru mulţi alţii. În măsura în care cineva a ajuns la o cunoaştere a lui Cristos, acela a ajuns să fie răspunzător. Moartea lui Cristos asigură pentru Adam şi pentru întreaga lui rasă o singură ocazie deplină de mântuire, nu mai multe. Majoritatea au murit în întunericul păgânismului fără nicio ocazie; şi mulţi din ţările creştine şi-au neglijat ocaziile, cum au făcut oamenii din Capernaum. Toţi trebuie să fie aduşi la o deplină cunoştinţă a privilegiilor lor în Cristos şi apoi toţi cei care le vor respinge vor fi distruşi. Fapt. 3:23; 1 Tim. 2:4; Mat. 20:28.

Noi trebuie să fim urmaşi ai lui Isus şi ai apostolilor — să umblăm în urmele lor de devotare şi astfel să ne întărim chemarea şi alegerea pentru o parte cu Mesia în Împărăţia Lui, care, în timpul Mileniului, va binecuvânta pe Israel şi toate familiile pământului, sub un sistem de răsplăţi şi pedepse numit judecăţi. Scripturile ne spun în mod clar că israeliţii şi sodomiţii vor avea parte de acea lucrare de restaurare — restabilire. Ezec. 16:50-55; Fapt. 3:19-21.