Referitor la studiile Biblice Bereene

R4589b W. T. 15 martie 1910 (pag. 110)

Dragă frate Russell: Scrisoarea interesantă a fratelui Bohnet din Turnul din 1 februarie, referitoare la Studiile Bereene, sugerează pentru mintea mea că ţi-ar plăcea să-ţi povestesc experienţa noastră în Biserica din Los Angeles, unde cred că au început Studiile Biblice Bereene, sub formă de „Schiţe”, cum le‑am numit noi atunci. Am avut nişte experienţe foarte nesatisfăcătoare în studiul biblic pe cărţi, capitole şi versete, pe care l-am încercat timp de aproape un an, dacă bine îmi aduc aminte. Dar în mod continuu „dădeam peste” versete care nu erau explicate în Volume sau Turnuri, şi a căror interpretare potrivită puteam doar „s-o ghicim”, iar rezultatul era că unele spirite combative din adunare insistau ca expunerea lor privată şi personală să fie acceptată de adunare, până acolo încât adunarea era perturbată. Am găsit lucrul acesta atât de needificator, atât de nefolositor, încât am fost conduşi, cred că de Domnul, spre aranjarea Studiilor Biblice Tematice, pe diferite subiecte, cu întrebări şi referinţe care să fie examinate de membrii adunării înainte de a veni la adunare.

Nu cred că vreo altă Biserică a avut folosul de care s-a bucurat adunarea din Los Angeles în aceste studii. Şi pot să explic aceasta doar în felul următor:

Întâi: adunarea a studiat întrebările acasă, a studiat ca şi cum fiecare trebuia să conducă discuţiile, a studiat ca şi cum fiecare membru avea responsabilitatea să aibă grijă ca Adevărul şi numai acesta să fie prezentat în fiecare declaraţie făcută în adunare. (Noi eram atât de departe de sediul central, încât n-am fost favorizaţi cu vizite mai frecvente de către Peregrini în perioada aceea, decât o dată la trei sau patru ani, şi nu aveam între noi fraţi care să aibă talent pentru vorbire publică, şi astfel am rămas la propriile noastre resurse şi forţaţi să depindem de Domnul şi unii de alţii pentru „zidirea în credinţa preasfântă”!)

În al doilea rând, conducătorul a numit persoanele care să răspundă la întrebări. Faptul că noi suntem doar „copii mai mari”, cred că simţământul că am putea fi puşi personal să răspundem la o întrebare ne-a provocat să studiem mai mult decât dacă am fi gândit, „O, eu nu voi fi pus, nu contează dacă studiez sau nu”. Există în noi toţi puţină mândrie la care trebuie apelat uneori.

Iarăşi, scopul nostru a fost să nu lăsăm nici măcar o întrebare până când fiecare membru din adunare avea o înţelegere perfect clară a chestiunii, chiar dacă adesea am fost obligaţi să petrecem două, trei sau patru întâlniri pentru o singură întrebare. Fiecare membru a fost încurajat să pună întrebări, să nu-i fie ruşine de ignoranţa lui, ci să înţeleagă că toţi suntem elevi în Şcoala lui Cristos, toţi învăţăcei la picioarele Marelui Învăţător!

Apoi am studiat ca să dăm citatele scripturale care să întărească, sau care par să contrazică poziţia noastră acceptată asupra oricărei doctrine, şi astfel am fost făcuţi în stare să ne „îmbrăcăm cu toată armătura lui Dumnezeu” în aşa măsură încât diferiţii fraţi Peregrini care ne-au vizitat după aceea au menţionat în mod special cunoştinţa arătată în Biserica din Los Angeles, cât şi creşterea lor în roadele Spiritului, datorită aplicării acestei cunoştinţe. (Iartă-mă pentru ceea ce ar părea să fie o laudă nepotrivită; o menţionez doar ca dovadă a binelui primit de noi prin metoda Bereeană de Studiu Biblic.)

Pentru că unii fraţi par să creadă că tu, dragă frate, „ai născocit” această metodă şi că „o forţezi asupra Bisericii”, probabil cele de mai sus îi va ajuta să înţeleagă mai bine chestiunea. Eşti liber să foloseşti această scrisoare cum ţi se pare mai bine. Rugându‑mă pentru binecuvântare continuă peste tine,

a ta (soră, n.t.) în serviciul Domnului şi Răscumpărătorului nostru binecuvântat,

G.W. Seibert.