Putere asupra Adversarului

Matei 8:23-34

„Ce fel de om este Acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?” Vers. 27.

R4577 W. T. 1 martie 1910 (pag. 90-91)

Câţiva dintre apostoli au fost pescari pe Lacul Galileii. Se pare că Învăţătorul mergea ocazional cu ei pentru a avea parte de odihnă şi linişte; pentru că, în timp ce era pe ţărm, era în mod constant activ în lucrarea Sa, învăţând poporul, vindecând bolnavii etc. Lecţia de astăzi include o relatare despre o astfel de retragere deoparte de la nenumăratele Sale activităţi. Extenuat fiind, dormea în partea din spate a bărcii de pescuit. Deodată s-a pornit o mare furtună, după cum este frecvent cazul pe acel lac. Valurile puternice ameninţau să distrugă barca. Violenţa furtunii poate fi judecată din faptul că până şi apostolii, care aveau experienţă, s-au alarmat. Relatarea ne spune foarte pe scurt că atunci când ucenicii L-au trezit pe Învăţătorul zicând, „Doamne, scapă‑ne, pierim”, El S-a ridicat şi a certat vântul şi marea şi a urmat o linişte mare. Şi i-a mustrat pe apostoli prin cuvintele: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Mulţi de atunci încoace au citit aceste cuvinte cu mare mângâiere şi folos; nu că mulţi au fost în pericole pe mare, ci că toţi suntem supuşi furtunilor vieţii, în care valurile puternice ne ameninţă cu nimicirea. Puterea manifestată pentru a elibera de valurile literale ne dă încredere că acelaşi Puternic este în stare să ne elibereze din orice necaz. Mustrarea apostolilor pentru lipsa de credinţă a pătruns în inimile multora din poporul Domnului, dojenindu‑i şi încurajându-i să fie mai credincioşi, mai curajoşi, mai încrezători în grija providenţială a Prietenului nostru Atotputernic.

Pe bune motive s-au putut minuna apostolii: „Ce fel de om este Acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?” Numai după ce au învăţat această lecţie au fost pregătiţi să se încreadă în El în toate probele, dificultăţile şi interesele lor. Şi tot aşa este şi cu noi, numai după ce am învăţat aceeaşi lecţie mare, că Isus este Mesia şi că la învierea Sa I S-a dat „toată autoritatea ... în cer şi pe pământ”, ne putem încrede pe deplin în El şi să ne odihnim prin credinţă în grija Sa iubitoare.

Evident, toţi apostolii au înţeles că Satan este o fiinţă spirituală, invizibilă şi puternică, şi că, într-o anumită măsură, are putere asupra afacerilor oamenilor în anumite limite şi sub reglementări divine. Astfel sf. Pavel îl numeşte „domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării”. Efes. 2:2.

Ne amintim de cazul prorocului Iov şi de mărturia Bibliei că Dumnezeu a permis o încercare a credinţei lui, şi a lăsat pe Adversar să aibă mare putere asupra situaţiei lui. Ne amintim că o parte din acea putere a fost execitată printr-un ciclon care a distrus casa în care erau adunaţi copiii lui Iov.

Probabil că Adversarului i s-a permis să producă furtuna pe Lacul Galileii tocmai în scopul lecţiei date apostolilor. „Domnul puterii văzduhului” poate că s-a gândit ca în acest fel să distrugă pe Mântuitorul, după cum mai târziu a avut de-a face cu răstignirea Lui între doi tâlhari. Într-un caz efortul lui a fost zădărnicit de cuvântul lui Isus. În celălalt caz i s-a permis să aibă succes — pentru că „a sosit ceasul”. Ne putem aminti de asemenea declaraţia că Satan, care lucrase cu Iuda înainte, a intrat pe deplin în el, conform relatării, în noaptea trădării Mântuitorului. Luca 22:3; Ioan 13:27.

Acest studiu ne spune despre întâlnirea Domnului nostru cu unii dintre îngerii inferiori, căzuţi, despre care citim că Satan este „căpetenia demonilor”. Nu trebuie să uităm că Scripturile neagă că aceşti demoni sunt oameni fără trup, ci ele învaţă foarte clar că sunt îngeri căzuţi. 2 Pet. 2:4; Iuda 6.

Biblia ne spune că aceşti îngeri căzuţi au fost cândva sfinţi, dar că în perioada dinaintea potopului ei s-au contaminat cu păcatul prin asociere cu omenirea. De la potop încoace, opriţi de la asociere cu îngerii sfinţi şi de la libertatea de a se materializa şi a apărea ca oameni, ei au căutat totuşi să rupă barierele. Nefiindu‑le permis să se materializeze, au căutat să controleze, să obsedeze şi să posedeze omenirea — folosind corpul uman ca mediu al lor, ca trup al lor, în măsura în care au reuşit să rupă bariera voinţei umane. Scripturile ne previn neîncetat împotriva oricăror legături cu necromaţii, cu vrăjitorii, cu vrăjitoarele, cu mediile, sau cu alţii care pretind că reprezintă şi vorbesc pentru morţi. Biblia ne asigură că „cei morţi nu ştiu nimic”, şi că singura speranţă pentru ei este la înviere, şi că nu omenirea moartă ci îngerii căzuţi se străduiesc să comunice cu noi şi prin noi. Prin aceasta nu învinuim mediile spiritiste că sunt în colaborare cu bună ştiinţă cu îngerii căzuţi. Credem că ei sunt înşelaţi, cum sunt şi alţii. De fapt, numai Biblia aruncă lumină asupra acestui subiect, aşa cum am putut să arătăm multor medii pe care i-am scăpat de amăgirile lor.

Cei doi maniaci din versetul 28 erau nebuni, pentru că mulţi demoni îi posedau şi încercau să-i controleze în diferite moduri. Medicii inteligenţi recunosc că probabil jumătate dintre pacienţii azilurilor de nebuni suferă de această problemă teribilă, posesie demonică.

O altă relatare ne spune cum Domnul i-a întrebat pe cei obsedaţi şi cum spiritele rele au răspuns prin ei că erau o legiune — adică, erau posedaţi de o mulţime de demoni. Spiritele rele L-au rugat pe Domnul ca, dacă nu puteau rămâne, măcar să le dea voie să posedeze o turmă de porci. Li s-a dat permisiunea. Rezultatul a fost că întreaga turmă, probabil sute, a fost cuprinsă de panică şi s-a repezit în jos pe coasta dealului şi s-a înecat în mare. Când ne gândim la natura porcului, se pare că au fost destui demoni ca să intre câte unul în fiecare porc, pentru că, spre deosebire de oi, un porc rămâne liniştit chiar dacă ceilalţi porci din turmă devin agitaţi. Fiecare porc este independent în acţiunile sale. Numărul demonilor a fost într-adevăr o legiune. Nefiind în stare să frângă bariera voinţei umane în mod general, ei se înghesuie în sărmanele fiinţe umane ale căror bariere ale voinţei au fost rupte.

Avertizăm continuu pe oameni, în armonie cu Scripturile, împotriva spiritismului şi a orice este ocult, ca fiind de la Adversar. Îi avertizăm de asemenea că hipnotismul şi orice ar frânge voinţa umană este vătămător şi lasă persoana mult mai vulnerabilă invaziei acestor îngeri căzuţi în mintea sa, în afacerile sale, care, dacă i se dă curs, îi pune în primejdie sănătatea mintală prin obsesie.

Rezultatul acestei minuni arată puterea egoismului. Mulţimea a venit să vadă minunea — doi oameni care fuseseră nebuni, îmbrăcaţi şi sănătoşi la minte. „Dar”, au zis ei în mod josnic, „cu ce preţ! Uitaţi‑vă la porci cum plutesc în mare!” Şi i-au cerut Domnului să plece din ţinutul lor, ceea ce, cu promptitudine, El a şi făcut. Acelaşi principiu al egoismului se poate remarca astăzi peste tot. Mulţimile sunt mânate în special de interesele lor naturale, în timp ce trec pe lângă marile binecuvântări ale Domnului comparativ fără să le remarce. Fie ca cei care suntem ucenici ai Prorocului din Galilea să avem o vedere diferită despre aceste lucruri şi să avem inimile în armonie cu această lucrare glorioasă, de eliberare a omenirii şi de distrugere a oricărui lucru pe care voinţa divină îl respinge — aşa cum porcii erau interzişi de Legea Evreiască.