Armonia cu Dumnezeu a Noului Legământ

R4570 W. T. 15 februarie 1910 (pag. 76-78)

Dragă frate Russell,

Secretul Domnului (Planul Divin) este (deja înţeles de) cei care se tem de (au respect pentru) El, şi (în plus faţă de această favoare) El va (timpul viitor — la timpul potrivit, prin „servul acela”) arăta legământul Său (pe care, atunci când va fi înţeles, va pune în ordine şi va clasifica toate aspectele acelui plan).

Mă gândesc de ceva timp să-ţi scriu cu privire la Noul Legământ, şi cerându-mi-se de câţiva fraţi s-o fac, mă gândesc că probabil este voia Domnului. Dar mai întâi vreau să-mi exprim mulţumirea faţă de Domnul şi faţă de tine ca serv al Său, pentru tot adevărul care străluceşte pentru noi tot mai clar cu fiecare zi, prin articolele din Turnul de Veghere. Fac referire specială la articolul din Turnul din 15 noiembrie, cu titlul, „Puncte despre Răscumpărare pe care să ni le amintim”. Pentru mintea mea, esenţa, filosofia şi logica doctrinei Jertfei pentru Păcat sunt toate afirmate acolo în câteva cuvinte, un argument categoric. Lăudat să fie Domnul!

Când a fost publicat Volumul 5, l-am citit şi am înţeles unele din frumuseţile lui. Cam cu trei ani în urmă mi-ai cerut părerea cu privire la traducerea suedeză a Vol. 5. De aceea am citit părţi din el în mod critic, comparându‑l cu originalul. La pagina 27 am citit ceva ce mi‑a atras atenţia, ceva ce mi‑a scăpat în citirile anterioare. Era aceasta: „Când tatăl Adam era perfect, în deplină armonie cu Creatorul său şi ascultător de toate poruncile Lui, între ei era implicat un legământ, chiar dacă n‑a fost exprimat; faptul că tatălui Adam i s-a dat viaţă în prefecţiunea ei ... şi pe lângă aceasta ... dacă prin neascultare îşi va încălca credincioşia faţă de Marele Împărat, Iehova, el îşi va pierde viaţa … aceasta a implicat, zicem noi, un legământ sau un acord din partea lui Dumnezeu cu creatura Sa, că viaţa lui era veşnică, dacă nu schimba situaţia prin neascultare şi nu aducea asupra lui o sentinţă de moarte”. Astfel situaţia lui Adam înainte de cădere a fost una de legământ. Cu aceasta este de acord Osea 6:7 (Versiunea Revizuită şi nota marginală) (în l. engleză, n.t.): „Ca Adam, ei au călcat legământul”. Acest gând este cheia.

(1) Adam a fost în relaţie de legământ cu Iehova, Studii în Scripturi, Vol. 5, pag. 27. Acesta n-a fost un legământ sau înţelegere în cuvinte, ci o înţelegere a întregii fiinţe a lui Adam cu legea lui Dumnezeu, o unitate care rezulta din împlinirea obligaţiilor reciproce — Dumnezeu asigurând viaţa şi binecuvântările ei, Adam dând ascultare.

(2) Adam a călcat această stare de legământ (Osea 6:7, Versiunea Revizuită).

(3) Planul lui Dumnezeu este să restabilească rasa la această unitate, această stare de legământ, pe care a pierdut-o Adam.

(4) Această uniune perfectă (viitoare) sau stare de legământ a fost preumbrită în şi printr‑o unire imperfectă (tipică) sau unitate între Dumnezeu şi Israel. Legea a fost „umbra bunurilor viitoare”.

(5) Legământul Legii a fost făcut în (sau în timpul celei de) „a treia zi” — două zile fiind pregătitoare. Exod 19:10, 11.

(6) Noul Legământ (al Legii) va fi făcut în timpul „zilei” Milenare — „ziua” evreiască — „ziua” Evangheliei fiind pregătitoare.

(7) Moise a fost Mijlocitorul sau „intermediarul” Legământului Legii. El a circulat între Dumnezeu şi popor, făcând cunoscuţi termenii lui Dumnezeu şi aducând înapoi răspunsul lor.

(8) Cristosul va fi Mijlocitorul sau „intermediarul” Noului Legământ (al Legii). El va aduce la cunoştinţa lumii termenii lui Dumnezeu pentru calitatea de fii umani şi pentru relaţia de legământ, şi va aduce înapoi răspunsul lor.

(9) Titlul de Mijlocitor s-a aplicat lui Moise doar când a fost făcut Legământul. Doar „atunci” a stat el „între” Dumnezeu şi Israel ca Mijlocitor (Deut. 5:5). Proeminenţa lui după aceea în afacerile Israelului a fost în mare măsură datorită legământului imperfect stabilit de el, care a necesitat repetarea aspectelor proeminente ale lui, reînnoind legământul anual, în ziua ispăşirii. În aceste repetări Aaron îl reprezintă pe Mijlocitorul în sacrificarea Sa şi ulterior în binecuvântarea poporului, în timp ce Moise reprezintă Legea — Dreptatea — pe care Mijlocitorul o mulţumeşte — un tip diferit de cel din „a treia zi” (Lev. 9:23). Umbrele Cortulului Întâlnirii, [paragr. 186 şi 187 în română; şi pag. 82 ultimul par. şi pag. 83 primul par. în engleză, n. t.]

(10) Cristosul va fi Mijlocitor numai când va stabili (treptat) Noul Legământ, dar proeminenţa Lui (ca a lui Moise) va continua după ce lucrarea de mijlocire se va sfârşi. El va fi, de exemplu, agentul lui Iehova în distrugerea celor nevrednici la încheierea Veacului Milenar, şi va fi mult apreciat în toate veşniciile de către lumea restabilită.

(11) Evreii au fost binecuvântaţi cu un Legământ al Legii în „a treia zi” şi au fost binecuvântaţi prin el un veac întreg (în măsura credincioşiei lor faţă de el). Rom. 3:1, 2.

(12) Lumea va fi binecuvântată cu un Nou Legământ care va fi făcut treptat în timpul Zilei Milenare, şi va fi binecuvântată prin el pentru veşnicie, o stare de perfecţiune şi unire cu Dumnezeu de „durată veşnică”.

(13) Ieremia (31:31-33) declară că facerea Noului Legământ constă în scrierea legii lui Dumnezeu în inimile oamenilor. Când legea va fi fost complet scrisă, unirea cu Dumnezeu, nu doar a voinţei lor ci a întregii fiinţe, va fi fost împlinită — fiind atinsă pe deplin starea de legământ.

(14) Înainte ca acest Nou Legământ sau unire perfectă între Dumnezeu şi oameni să se poată împlini, trebuie făcută o lucrare dublă. (1) Trebuie stropită „cartea” — trebuie satisfăcută Dreptatea, şi (2) trebuie stropit poporul (curăţit, restabilit — vezi Turnul de Veghere, 1909, pag. 110, col. 2, par. 2-4). Evrei 9:19-20.

(15) Astfel Noul Legământ va fi mijlocit timp de o mie de ani, şi ca urmare nu va fi în vigoare ca un lucru terminat până la sfârşitul acelui timp. Turnul de Veghere, 1909, pag. 110, prima coloană, par. 2, exprimă acest gând astfel: „Şi după Veacul Evanghelic, când vor fi iertaţi fără plată pentru Cristos şi restabiliţi la starea de perfecţiune umană fără păcat, atunci Noul Legământ va intra în vigoare”.

(16) Dumnezeu n-a intrat niciodată în relaţie de legământ cu nimeni care să nu fi fost mai întâi îndreptăţit şi consacrat.

(17) Avraam trebuia să fie îndreptăţit (prin credinţă) şi consacrat (prin circumcizie) pentru a putea fi în relaţie de legământ cu Iehova. Gen. 7:9-14.

(18) Israel trebuia să părăsească Egiptul (tip al lumii) şi eliberat de sub domnia lui Faraon (tip al lui Satan şi al păcatului), şi ei trebuiau să fie consacraţi (tipic) — „botezaţi în Moise” (Studii în Scripturi, Vol. 1, pag. 279, par. 2) înainte de a putea intra într-un legământ (tipic) de relaţie cu Dumnezeu.

(19) Deoarece îndreptăţirea socotită încetează odată cu sfârşitul acestui Veac Evanghelic (Vol. 6, pag. 112, par. 1), lumea trebuie să fie îndreptăţită în realitate şi consacrată pentru a putea intra în relaţie de legământ cu Iehova. Consacrarea lor este circumcizia antitipică din a opta zi antitipică. Ei îşi vor dovedi deplina consacrare prin trecerea probei care va veni în „puţina vreme” care este începutul zilei a opta de o mie de ani. (Acest gând a fost exprimat de fratele Peregrin Paul Johnson).

(20) În tip femeile erau ignorate. Doar bărbaţii au fost primiţi în Legământul Legii, prin circumcizie în ziua a opta. În antitip, la sfârşitul zilei a şaptea de o mie de ani, începutul zilei a opta de o mie de ani, doar bărbaţii vor fi primiţi în Noul Legământ — restabilirea ridicându-i la starea lui Adam înainte de a fi împărţit în sexe. Vezi Cortul Întâlnirii, pag. 91.

(21) Legea a fost un lucru, iar Legământul bazat pe acea Lege a fost alt lucru. Vezi Turnul de Veghere, 1894, numărul dublu (oct.) care tratează Sabatul. Legea erau termenii, în timp ce Legământul era starea care a urmat, o stare de unitate şi armonie. În timp ce evreii erau „sub” Lege, sub obligaţiile de-a o ţine, ei nu erau „sub” Legământ, ci în el. Scripturile nu vorbesc despre nimeni că ar fi sub vreun legământ, nici nu dau această idee, ci întotdeauna într-un legământ — sub obligaţiile legii pentru a putea fi într-o stare de legământ binecuvântată.

(22) Folosirea în limba engleză a cuvântului mijlocitor interzice ideea de mijlocire a unui legământ după ce acesta a fost făcut. Să ilustrăm: Rusia şi Japonia erau în război una cu cealaltă. După un timp au fost dispuse să intre în negocieri de pace, dar după obiceiul şi regulile internaţionale nu se puteau consulta direct una cu alta ci doar printr-o a treia parte, printr-un mijlocitor. Fostul preşedinte Roosevelt s-a oferit să facă acest serviciu şi în cele din urmă s-a încheiat pacea. Apoi preşedintele s‑a retras, lucrarea lui de mediere încheindu-se. El a efectuat un legământ între cele două părţi. Ar fi neadevărat să spunem că el continuă să medieze acest legământ sau înţelegere tot timpul cât ţine acesta. Tot aşa şi cu Cristos: El nu va stabili Noul Legământ la începutul Veacului Milenar şi apoi să-l mijlocească, ci Noul Legământ va fi rezultatul lucrării Sale.

(23) Legământul Legii a dat greş în ceea ce priveşte dăruirea vieţii, pentru că Moise a prezentat poporul aşa cum era, imperfect, în starea de legământ cu Iehova, şi, fiind incapabili să ţină Legea, baza stării lor de legământ, au fost condamnaţi la moarte.

(24) Noul Legământ (al Legii) va avea succes pentru că Cristosul va face omenirea perfectă înainte de-a o prezinta lui Iehova, în stare de legământ cu El, când vor putea să ţină pe deplin acea Lege pe care se va baza Noul Legământ. Dacă Noul Legământ (al Legii) ar fi făcut cu omenirea la începutul Veacului Milenar, sau cândva în timpul acelui veac, Legea lui, fiindu-i aplicată când ar intra în Legământ, ar condamna-o aşa cum au fost condamnaţi evreii. Şi din moment ce lumea nu va avea atunci dreptate atribuită, oameni vor fi mai mult sau mai puţin într-o stare de păcat sau imperfecţi. Turnul de Veghere, 1909, pag. 314, col. 2, par. 2, arată acelaşi gând, că Dumnezeu nu poate intra în niciun legământ cu păcătoşii, ceea ce confirmă cele de mai sus.

(25) De la timpul când Moise a junghiat animalele al căror sânge a fost folosit la facerea Legământului Legii — de la acel timp încolo el a fost mijlocitorul până la împlinirea lui — de fapt lucra la primul aspect al lui.

(26) Împotrivitorii Adevărului ne indică spre timpul prezent în Evr. 9:15 şi 12:21 etc., şi cred că ei au un argument imbatabil pentru vederea lor. Dar acceptând timpul prezent, cum şi trebuie s-o facă, nu este acesta chiar cel mai puternic argument împotriva teoriei lor? Să ilustrăm: Dl. A. construieşte o casă. Din momentul în care cazmaua a fost înfiptă în pământ ca să se sape pentru fundaţie, începând propriu-zis lucrarea, se poate spune fără a minţi că Dl. A. îşi construieşte (timpul prezent) casa, şi se poate spune despre el că este constructorul casei, deşi încă nu se vede nicio construcţie. Tot aşa Cristos, de la timpul când a făcut primul pas spre a face Noul Legământ, este angajat în lucrare la acesta — la primul aspect al lui, mulţumirea Dreptăţii — punând fundaţia casei, ca să zicem aşa. Şi din moment ce tipul trebuia să înceteze când prima lucrare reală pentru Noul Legământ a început, înseamnă că nu e nicio dificultate să spui că semnificaţia tipică a Legii (nu Legea însăşi) a încetat când Cristos Şi-a prezentat jertfa la Iordan, împlinind astfel Evrei 10:9. Vezi comentariile din Biblia de la Turnul de Veghere la acest verset. Şi după cum Dl. A. nu are casă ca să locuiască în ea până nu o termină de construit, tot aşa nu există Noul Legământ ca oamenii să fie aduşi în el atâta timp cât Mijlocitorul nu este gata cu lucrarea facerii lui. Cu alte cuvinte: Acolo unde este un mijlocitor, este şi un legământ în progres, dar încă neterminat, şi acolo unde s-a terminat un legământ nu mai există mijlocitor, lucrul lui fiind terminat.

(27) După cum în construirea unei case sunt trei etape: (1) turnarea fundaţiei, (2) construirea efectivă a casei, şi (3) locuirea în casa terminată, tot aşa şi cu Noul Legământ. (1) Un veac se consumă pentru a mulţumi Dreptatea; (2) Un alt veac este pentru facerea legământului [aducerea oamenilor în armonie cu prevederile lui — Editorul], şi (3) Omenirea va fi în el [în relaţie de legământ cu Dumnezeu — Editorul] pentru veşnicie. Ce legământ minunat trebuie să fie acesta când este nevoie de două veacuri pentru a-l face!

(28) În timp ce semnificaţia tipică a Legământului Legii a încetat când a venit Mijlocitorul antitipic şi a început să lucreze la Noul Legământ, Legământul Legii în sine nu a încetat, şi nu va înceta atâta timp cât urmaşii lui Avraam continuă să fie legaţi de el prin circumcizia din ziua a opta. Aspectul condamnării rămâne astfel încă asupra lor.

(29) Împotrivitorii ne acuză de lepădarea hainei de nuntă. Dar dimpotrivă, ei fac chiar acest lucru, teoretic. Dacă un om, după ce a ajuns la perfecţiune la încheierea Veacului Milenar, ar spune, „Am nevoie de un mijlocitor”, nu ar ignora şi nega el perfecţiunea lui? Desigur că aşa ar face. Dar perfecţiunea la care va ajunge lumea în realitate atunci, nouă acum ne este socotită. Dacă noi, după ce am fost îndreptăţiţi, socotiţi perfecţi, am spune, „Am nevoie de un mijlocitor”, nu am ignora şi nega perfecţiunea noastră socotită? Desigur că aşa pare să fie.

Cu multă iubire creştină,

fratele tău şi împreună slujitor în Cristos,

D. Kihlgren.

Răspuns

Dragă frate:

Scrisoarea ta este mult apreciată. Sunt foarte de acord cu ea. Cu această ocazie aş spune că deşi Noul Legământ nu va ajunge la o deplină operabilitate decât la încheirea Mileniului, totuşi binecuvântările Noului Legământ vor începe să intre în vigoare imediat ce marele Mijlocitor va fi fost aplicat meritul sacrificiului Său „pentru tot poporul”. Această binecuvântare va începe cu Vrednicii din Vechime, pentru că ei deja sunt acceptabili Tatălui. Sub prevederile Noului Legământ ei vor primi imediat binecuvântările restabilirii la perfecţiune umană. Ei vor reprezenta pe Israel şi astfel binecuvântările vor merge prin Israel la toată omenirea.

Mijlocirea Noului Legământ cu omenirea în timpul domniei mijlocitoare a lui Cristos de o mie de ani va însemna aducerea treptată a celor dispuşi şi ascultători tot mai aproape de standardul perfecţiunii umane — prin răsplăţile şi pedepsele acelei „zile de judecată”. Lumea va fi sub prevederile şi experienţele binecuvântate mijlocite pentru ei de către Cristosul, dar nu vor fi prezentaţi personal Tatălui — nu vor fi aduşi în relaţie de legământ cu Dumnezeu. La încheierea Mileniului, lumea perfectă (toţi împotrivitorii fiind distruşi în Moartea a Doua) va fi prezentată Tatălui pe baza termenilor legământului de completă regenerare atât a minţii cât şi a trupului prin Mijlocitorul. Astfel este scris: „Eu, Domnul, ... te voi pune ca legământ al poporului” (Isa. 42:6). Cu alte cuvinte, în timp ce Legământul nu va fi într-o stare completă sau terminată decât la sfârşitul Mileniului, prevederile lui binecuvântate pentru ridicarea lumii vor opera de când va începe domnia Milenară.

Fratele şi servitorul tău în Domnul, C.T.R.