Scăpată de păsărar

R4561b W. T. 1 februarie 1910 (pag. 61)



Dragă frate Russell:

Dă-mi voie te rog să adaug şi mărturia mea la multe altele trimise ţie în această perioadă. Cuvintele mele slabe nu pot să exprime bucuria inimii pentru marea lumină care mi-a venit prin cunoaşterea „Adevărului Prezent”.

Micuţul pliant scris de tine, care întâmplător mi-a căzut în mână cu mulţi ani în urmă, şi-a împlinit bine misiunea. Sub puterea Spiritului, Dumnezeu a folosit acel mic mesager ca un deget arătător, să-mi arate dovada cu privire la ciudatele şi noile afirmaţii cu privire la înţelesul multor lucruri din Biblie. Tu ai spus: Dovediţi totul prin Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa am făcut, am găsit cuvintele tale ca fiind adevărate atunci, şi ochii înţelegerii mele au fost deschişi.

Cheia de la marele hambar al Adevărului lui Dumnezeu era în mâna mea şi treptat, pas cu pas, am fost îndrumată de peniţa ta inspirată de Spirit, care încontinuu arăta spre Cuvântul lui Dumnezeu ca singura dovadă pentru afirmaţiile lui, până când inima mea a devenit stabilită în Adevăr, şi cu fiecare zi devin tot mai liberă. Lumina străluceşte tot mai mult, şi cu o anticipare voioasă, credinţa arată un pas mai departe spre ziua deplină.

Fie ca Tatăl nostru să te păstreze ca instrumentul Său binecuvântat pentru a arăta mai departe lumina Sa asupra Adevărului care se descoperă repede, şi să-ţi foloseşti buzele ca purtătorul Său de cuvânt pentru a îndruma pe cei care altfel n-ar putea înţelege. Şi fie ca cerneala din călimara de la brâu să nu înceteze a alimenta peniţa care va trimite mesajul iubirii şi luminii la miile care nu pot să-ţi audă glasul şi nici să-ţi privească chipul iluminat de Spirit. Dar nu este lucrarea ta. Lăudat fie Dumnezeu pentru minunata Sa lucrare pe care El a adus-o prin servitorul şi străjerul Său ales, şi să poţi fi, ca şi în trecut, susţinut şi mângâiat de Cel care niciodată nu părăseşte, nici nu uită. Iov 8:19, 20; Psa. 84, 19; Evr. 12:27.

Şi să fii între cei care nu pot fi clătinaţi, dar unul căruia i se poate aplica cel mai mult versetul din Psa. 37:6, este rugăciunea mea fierbinte.

Pe 17 noiembrie am avut aniversarea a 70 de ani, şi ce adevăr binecuvântat este textul din Mana Cerească de la acea dată. Păstori şi învăţători credincioşi, care au vegheat asupra sufletului meu ca unii care au să dea socoteală. În mod sigur am fost scăpată de plasa subtilă a Păsărarului. Laudă Domnului pentru bunătatea Lui iubitoare, nemeritată, faţă de mine.

Cu stimă în speranţa că voi ancora în port,

D-na M.A. Smith.


Dragă soră Smith:

Mă bucur de scrisoarea ta amabilă din data de 22, apreciind adânc interesul iubitor, simpatia şi părtăşia exprimată în ea.

Cu adevărat, în minunatul Corp Tainic al lui Cristos, în care prin harul lui Dumnezeu suntem membri individual, dacă un membru suferă toţi suferă. Apoi, de asemenea, fiecare suntem zidiţi prin puterea pe care o dă fiecare mână, încheietură şi ligament, până ce vom ajunge toţi la statura de bărbaţi în Cristos. Mângâierea noastră este că Domnul cunoaşte pe cei care sunt ai Săi, şi că toate lucrurile lucrează împreună pentru binele aleşilor Săi. În încercările noastre prezente să luăm seama la noi înşine ca să rămânem totdeauna în credinţă, ştiind că Cel care ne-a chemat este credincios şi va şi face aceasta.

Foarte sincer,

fratele tău şi conlucrător în Împărăţie,

C.T. Russell.