Întrebări despre legăminte

R4548b W. T. 1 ianuarie 1910 (pag. 13-14)

(Din Cartea de Întrebări pag. 442)

Dragă fr. Russell,

(1) Te rog explică Evrei 9:15, şi anume, Versiunea Revizuită: „Şi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui Legământ Nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub Legământul dintâi, cei care sunt chemaţi să capete făgăduinţa moştenirii veşnice”.

(2) Eu înţeleg că Omul Isus Cristos, prin sacrificiul vieţii Sale umane, a plătit preţul de răscumpărare pentru întreaga lume.

(3) Atunci El a putut oferi „celor care merg în urmele” Sale o parte în acea jertfă.

(4) Dacă la moartea Sa n-a pecetluit Noul Legământ cu sângele Său şi n-a devenit mijlocitorul acelui Nou Legământ, a putut oferi Bisericii o parte în lucrarea Sa mijlocitoare?

(5) Înţeleg că Noul Legământ este legea iubirii; am dreptate?

(6) Te rog explică Ioan 13:34: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unul pe altul.” A fost aceasta un premergător al Noului Legământ pe care El tocmai urma să-l pecetluiască pentru ei?

Pentru comoditate am numerotat punctele de mai sus şi acum vom numerota răspunsurile ca să corespundă.

(1) Acest text arată un contrast între vechiul Legământ al Legii şi Noul Legământ (al Legii). Legământul originar sau avraamic, sub care se dezvoltă Cristos şi Corpul Său ca Sămânţa Spirituală a lui Avraam nu este în discuţie. Apostolul a scris celor care încă se încredeau în Legământul Legii şi declarau că era necesar nu numai să creadă în Cristos, ci şi să ţină Legea şi să fie circumcişi pentru a avea vreo favoare divină. Acestea sunt contrazise de apostol ca neadevărate. El arată că Legământul Legii mijlocit de Moise a fost tipic pentru un Nou Legământ, superior, al cărui Mijlocitor este Mesia.

Legământul lui Moise era deja mort, având în vedere că premiul pe care el îl oferea fusese câştigat de Isus. Totuşi, este încă viu, pentru toţi evreii ca o robie din care pot scăpa numai în unul din aceste două moduri: fie murind faţă de Legământul Legii şi faţă de toate speranţele şi perspectivele lui, şi renunţând la toate drepturile pământeşti ale restabilirii şi astfel devenind comoştenitor cu Cristos, ca membru al Corpului lui Mesia în timpul acestui Veac Evanghelic, fie acceptând cealaltă alternativă, eliberându-se de vechiul Legământ al Legii prin transfer, când Noul Legământ (al Legii) va intra în vigoare ca înlocuitorul lui la începutul Mileniului. Atunci toţi evreii şi ceea ce le aparţine vor fi transferaţi din Moise, mijlocitorul incompetent, în Mesia Cel glorios, Mijlocitorul capabil al Legământului mai bun, ale cărui prevederi vor binecuvânta pe Israel şi toate familiile pământului care vor vrea să intre sub prevederile lui binevoitoare.

Acest text nu se referă decât la evrei, care au fost sub vechiul Legământ al Legii. Nu se referă deloc la Neamuri. El arată că prevederea lui Dumnezeu este ca Mesia să fie Mijlocitorul Noului Legământ al lui Israel, şi că moartea Sa, când astfel se va aplica, va fi suficientă să şteargă încălcările lui Israel de sub vechiul lor Legământ al Legii. Aceasta va face posibil pentru ei ca naţiune să obţină partea pământească a prevederii Legământului Avraamic pentru sămânţa pământească a lui Avraam, ca nisipul de pe ţărmul mării. Astfel, în cele din urmă, Israel ca poporul „chemat” al lui Dumnezeu va primi tot ce au aşteptat ei vreodată — şi mai mult. Promisiunile lui Israel n-au fost cereşti sau spirituale, ci pământeşti: „căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie [Avraam] şi seminţei tale” (Gen. 13:15); şi ca naţiune de frunte a pământului ei urmau să înveţe toate naţiunile, pe „fiecare … sub viţa lui şi sub smochinul lui”.

Acele promisiuni sunt la fel de sigure cum este cuvântul lui Dumnezeu. Ei aşteaptă doar până când „Taina” unui Mijlocitor format din mulţi se va sfârşi (în sacrificiu şi în gloria învierii). Atunci Mijlocitorul „Taină” va fi pecetluit Noul Legământ al lui Israel prin moartea Sa ca Testator al lui. Atunci poporul „chemat” al lui Israel va „primi moştenirea veşnică” pe care a aşteptat-o mai bine de 35 de secole. Sf. Pavel explică aceasta mai departe în Romani 11:17-29, 31.

(2) După cum se arată în altă parte, sacrificiul Domnului nostru n-a plătit pentru păcatele lumii, dar a asigurat preţul de răscumpărare pe care îl va prezenta mai târziu Dreptăţii pentru păcatele lumii.

(3) Argumentul tău nu este logic. Dacă Domnul nostru Şi-ar fi sfârşit lucrarea de sacrificiu, n-ar fi putut da urmaşilor Săi o parte în ea.

(4) Scripturile nu spun nicăieri că Domnul nostru a pecetluit Noul Legământ cu sângele Său. Nici nu era necesar să pecetluiască Noul Legământ înainte de a fi Mijlocitorul lui. El a fost Mijlocitorul Noului Legământ în scopul şi în făgăduinţa divină cu secole înainte ca El să devină omul Isus Cristos. El a fost Mijlocitorul Noului Legământ când S-a născut în Betleem exact în acelaşi sens în care atunci a fost şi Mântuitorul lumii: nu pentru că pecetluise Noul Legământ, nici pentru că mântuise lumea, ci pentru că era Cel prin care mântuirea lumii şi Noul Legământ pentru binecuvântarea ei trebuiau în cele din urmă să fie împlinite.

Domnul nostru încă n-a mântuit lumea, nici n‑a acţionat ca Mijlocitorul Noului Legământ, dar va împlini ambele aceste scopuri în timpul Veacului Milenar; şi la sfârşitul lui se va împlini profeţia: „Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi va fi mulţumit”. Domnul nostru a avut privilegiul să ofere Bisericii Sale o parte cu El în Împărăţia Sa Mijlocitoare, cu condiţia ca ea să se împărtăşească din paharul Său de suferinţă şi sacrificiu de sine — să partiticipe în botezul Său, în moartea Sa. Făcând aşa, ea va avea parte de răsplata Lui de glorie, onoare şi nemurire în „învierea Lui” (Fil. 3:10). Şi împărtăşindu-se de gloria şi tronul Lui ca împreună-jertfitori cu El şi împreună-moştenitori ai promisiunii, ea va fi împreună cu El Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni — lume — în timpul Veacului Milenar — opera de împăcare a lumii, sau a tuturor celor care se vor dovedi dispuşi să primească binecuvântarea regenerării.

(5) Nu ai dreptate. Există o deosebire între un legământ şi legea unui legământ. Legea lui Dumnezeu dată lui Israel în rezumat era: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată cugetarea ta; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Această Lege este perfectă şi va fi baza sau Legea Noului Legământ. Moise ca Mijlocitor sub Legământul lui Israel a intenţionat să-l ajute să ţină acea Lege, iar Dumnezeu S-a angajat să le dea viaţă veşnică dacă vor face aşa. Dar ei n‑au fost în stare să ţină acea Lege în mod perfect în faptă, gând şi cuvânt, şi de aceea au secerat condamnarea la moarte şi nu binecuvântarea vieţii oferită. Sub acel Legământ, Moise a fost privilegiat să aranjeze sacrificiile şi jertfele pentru păcat, şi astfel, an de an, să cureţe poporul o dată pe an de condamnarea lor originară. Dar el n-a avut mijloace de a le şterge în mod real păcatele şi n-a avut nicio putere sau drept să-i readucă în realitate la perfecţiune şi capacitate să ţină acea Lege.

Noul Legământ va avea exact aceeaşi Lege, dar Mijlocitorul plătind până atunci Dreptăţii preţul de răscumpărare pentru lume, asigurat prin propria Sa moarte de jertfă, va avea atunci deplin control asupra lumii şi va fi pe deplin îmbrăcat cu putere să procedeze milostiv cu imperfecţiunile lor şi să-i ajute pas cu pas să iasă din starea de păcat şi moarte înapoi la perfecţiune, şi să-i îndepărteze pe rebeli în Moartea a Doua. La sfârşitul Mileniului îi va prezenta Tatălui pe cei voitori şi ascultători în realitate perfecţi.

Astfel se va vedea că procedurile lui Dumnezeu cu omenirea sub Legământul Legii tipic, şi sub antitipul lui, Noul Legământ, sunt în privinţa ascultării reale de Legea divină şi nu în privinţa unei ascultări socotite prin credinţă. După cum ascultarea de vechiul Legământ al Legii avea ca răsplată perfecţiunea umană şi viaţa, tot aşa răsplăţile Noului Legământ (al Legii) vor fi asemănătoare — viaţă veşnică sau moarte veşnică.

Exact contrar acestor două aranjamente, Biserica este chemată acum la o „chemare cerească” sub Legământul Avraamic — să fie membri ai Corpului lui Cristos, care, cu Isus Capul ei, vor constitui Mijlocitorul Noului Legământ. Biserica nu este „sub Lege, ci sub har”, nu este judecată după trup şi după restabilirea pământească, ci este judecată după inimă şi intenţie; şi i se cere să sacrifice drepturile restabilirii pentru a ajunge la viaţa şi gloria „chemării de sus” pe plan spiritual ca membri ai Mijlocitorului Noului Legământ.

(6) Nu, acea „Nouă Poruncă” reprezintă o lege mai înaltă decât cea dată evreilor sub Legământul Legii, şi de aceea mai înaltă şi decât cea care va fi dată lui Israel şi omenirii sub Noul Legământ. Porunca Nouă menţionată de Domnul nostru nu este deloc porunca Tatălui, ci a Capului nostru, a Învăţătorului nostru, dată tuturor celor care au intrat în Şcoala lui Cristos şi care speră să devină „membri” ai Celui Uns — membri ai Mijlocitorului, Profetului, Preotului şi Împăratului noii dispensaţii. Dreptatea nu putea da această nouă poruncă: tot ce putea porunci Dreptatea este cuprins în Legea dată lui Israel, şi anume, iubire supremă pentru Dumnezeu şi iubire pentru aproapele ca pentru sine. Această nouă poruncă pe care a dat-o Domnul se aplică numai Bisericii din acest Veac Evanghelic. În esenţă aceasta este: Dacă vreţi să fiţi ucenicii Mei, dacă vreţi să fiţi părtaşi la tronul, gloria şi nemurirea Mea trebuie să aveţi spiritul Meu. Trebuie să faceţi mai mult decât să ţineţi Legea. Trebuie să fiţi mai mult decât drepţi. Trebuie să fiţi sacrificatori de sine. Dacă vreţi să aveţi parte de gloria Mea vă poruncesc şi vă îndrum să vă iubiţi unul pe altul cum v-am iubit Eu (Ioan 15:12). Eu v-am iubit până acolo încât Mi-am dat viaţa ca jertfă pentru voi. Voi trebuie să aveţi acelaşi spirit şi să vă aruncaţi sorţii cu Mine în sacrificiu de sine, altfel nu puteţi fi ucenicii Mei, nici să vă împărtăşiţi de gloria Mea şi să vă asociaţi în lucrarea Mea de Mijlocitor pentru binecuvântarea lui Israel şi a omenirii. Oricine vrea să fie ucenicul Meu trebuie să-şi ia crucea şi să Mă urmeze, ca acolo unde sunt Eu, să fie şi ucenicul Meu. Desigur, nimeni nu se poate îndoi de ceea ce a vrut să spună Mântuitorul — ucenicii Mei trebuie să moară cu Mine.