A bea paharul Domnului

„Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu?” Mat. 20:22.

„Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau? Ioan 18:11.

„Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este el o părtăşie [koinonia, parteneriat sau participare — Concordanţa Strong] a sângelui lui Cristos?” 1 Cor. 10:16.

R4547a 1 ianuarie 1910 (pag. 12)

Sf. Pavel a ştiut doar despre două pahare — paharul Domnului şi paharul demonilor. 1 Cor. 10:21.

A băut Domnul din propriul Său pahar? Şi nu este acesta paharul Său pe care l-a dat ucenicilor Săi? Şi nu este acesta paharul la care trebuie să „participăm” dacă vrem să stăm cu El pe tronul Său şi să ne împărtăşim şi de paharul Său de bucurie în Împărăţie?

Dacă Domnul nostru nu S-a împărtăşit din propriul Său pahar, ci ni l-a dat tot nouă (Biserica Sa) să-l bem, în ce sens ar fi paharul Său pe care Tatăl l-a turnat pentru El şi la care ne permite să participăm?

Nimeni să nu vă înşele ca să pierdeţi premiul, supunându-vă voluntar (fără motiv) şi cinstind ca mesageri (ai Adevărului pe cei care până acum n-au dat dovezi de capacitate de a învăţa, prin aceea că Dumnezeu nu v-a trimis nici un mesaj prin ei). Ei doar se amestecă în ceea ce recunosc că n-au văzut. Mintea lor carnală fiind umflată de deşertăciune, ei nu reuşesc să păstreze Conducerea Domnului şi poziţia de membri în Biserică în calitate de Trup al Său. Ei nu reuşesc să recunoască faptul că „Dumnezeu a pus mădularele” în Trupul lui Cristos. De aceea ei nu văd că „Trupul”, având hrană, mâncând din pâinea vie şi bând din pahar, este strâns unit şi „îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu”. Col. 2:18, 19.

Unii fraţi dragi cred că noi punem prea mult accent pe importanţa de a bea din paharul din care a băut Domnul nostru. Citatul de mai sus arată că Domnul nostru a pus accent similar pe pahar. Nici Iacov nici Ioan nici altcineva nu poate sta pe tronul Său decât dacă bea din paharul lui Cristos. Împotrivitorii noştri greşesc grav gândind că „paharul” Domnului simbolizează îndreptăţirea. Dimpotrivă, doar cei îndreptăţiţi prin credinţă sunt privilegiaţi să bea din paharul Său. Paharul simbolizează mijloacele sfinţirii noastre, prin care schimbăm drepturile noastre pământeşti îndreptăţite cu moştenirea cerească şi comoştenire.

Apostolii, când au fost invitaţi să bea din pahar erau deja îndreptăţiţi prin credinţă — socotiţi, asemenea lui Avraam şi a altora din trecut, vrednici de restabilire reală sub Noul Legământ al lui Israel când va veni timpul potrivit. Dar ei nu au putut bea în mod real din paharul Răscumpărătorului şi să fie „botezaţi cu botezul” Său „în moartea Lui [de jertfă]” până când El, ca Avocat al lor, Se va înfăţişa înaintea lui Dumnezeu pentru ei. Atunci a venit deodată peste ei Spiritul sfânt, recunoscându‑i ca „membri” ai lui Cristos — „fraţii” Lui, tovarăşi sau împreună jertfitori, care au parte sau participare la paharul Său.

Toate suferinţele lui Cristos sunt jertfitoare. „Aşa cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta” (1 Ioan 4:17). Suferinţele Capului sunt suferinţele Corpului şi suferinţele Corpului sunt suferinţele Cristosului în ansamblu. „Dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună cu el.” Împotrivitorii noştri care nu pot vedea acest subiect spun că suferinţele noastre nu sunt ca ale Domnului nostru pentru că ale Lui au fost jertfitoare, pe când ale noastre sunt ispăşitoare sau datorită păcatelor şi slăbiciunilor noastre. Noi răspundem, nu. Sf. Petru spune că unii într-adevăr suferă ca amestecători în treburile altora sau ca răufăcători; dar el declară: „Dacă suferă pentru că este creştin ... să preamărească pe Dumnezeu în numele acesta”. Un creştin suferă cum a suferit Cristos, nu pentru păcatele sale, ci pentru că a făcut ceea ce este drept. Isus a fost drept, noi suntem îndreptăţiţi prin credinţă. El Şi-a consacrat fiinţa Sa dreaptă la moarte în ascultare de invitaţia lui Dumnezeu. Noi, în ascultare de aceeaşi invitaţie, ne consacrăm fiinţa îndreptăţită pentru a fi morţi cu El, pentru a fi botezaţi cu botezul morţii Sale, pentru a bea din paharul Său al jertfei, şi prin participare la el să devenim „membrii” Săi în glorie şi participanţi în lucrarea Împărăţiei Sale Mijlocitoare.