„Vinde tot ce are şi cumpără”

R4535b W. T. 15 decembrie 1909 (pag. 379)

Două dintre pildele Domnului nostru sunt de mare ajutor pentru o înţelegere potrivită a diferenţei dintre Preţul de Răscumpărare şi Jertfa pentru Păcat. „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu o comoară ascunsă într-un ogor. Omul care o găseşte, o ascunde; şi de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Şi când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce şi vinde tot ce are şi-l cumpără” (Mat. 13:44-46). Împărăţia Cerurilor, Împărăţia Milenară, gloriile, onorurile şi privilegiile ei în legătură cu restabilirea lumii, constituie marele premiu special al acestui Veac Evanghelic. Acest premiu n-a fost niciodată înainte posibil de obţinut, şi ocazia de a-l obţine se va termina cu acest veac, atunci când Împărăţia se va stabili în putere şi mare slavă la a Doua Venire a Domnului nostru — când „ne vom arăta împreună cu El în slavă”. Acest premiu a fost prezentat mai întâi Domnului nostru Isus; după cum citim: „Care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu”. Este acelaşi premiu sau chemare de sus care de atunci a fost pus înaintea noastră.

Cele două pilde în discuţie ilustrează procesul prin care se poate obţine această Împărăţie. Domnul nostru a părăsit gloria care o avea la Tatăl şi S-a umilit ca să devină „omul Isus Cristos”. Dar această umilire n-a fost parte din Răscumpărare şi nici din Jertfa pentru Păcat. A fost o lucrare pregătitoare. Un om perfect a păcătuit şi a implicat întreaga rasă în condamnarea lui la moarte, şi numai un om perfect putea plăti preţul pentru unul sau pentru mai mulţi, sau pentru toţi păcătoşii. Când Domnul nostru a ajuns la vârsta de treizeci de ani, vârsta bărbăţiei după Lege, era pregătit să fie pus la probă pentru propria viaţă, pentru ca prin loialitate în probe să-Şi poată dovedi vrednicia de viaţă veşnică pe plan uman. Numai un astfel de om perfect, probat, verificat, putea fi preţul de răscumpărare al lumii.

Ţinerea Legii divine de către Domnul nostru n‑a fost preţul de răscumpărare pentru păcătoşi. Aceasta a demonstrat doar că Domnul nostru putea fi un preţ de răscumpărare acceptabil pentru toţi. Predarea vieţii Lui în consacrare la vârsta de treizeci de ani a fost sfârşită la Calvar. Prin acea consacrare, prin lucrurile pe care le-a suferit, prin depunerea vieţii, El a depus preţul de răscumpărare pentru lume. Nu a contat faptul că probarea loialităţii personale şi consacrarea la moarte erau simultane. A fost la fel de potrivit să fie aşa, ca şi cum ar fi fost ca mai întâi să fie probat şi încercat, şi după aceea să-şi predea viaţa de bună voie ca preţ de răscumpărare pentru om.

Acest aspect al lucrării — depunerea vieţii Sale — este ilustrat în pildele pe care le avem în discuţie prin declaraţia, „Vinde tot ce are”. După cum în pildă vânzarea a tot ce a avut negustorul n-a cumpărat ogorul sau mărgăritarul, ci doar a asigurat preţul care după aceea a fost suficient pentru cumpărare, tot aşa, predarea vieţii Domnului şi a tuturor drepturilor şi intereselor ei în jertfă pentru lume nu a cumpărat lumea — nu a plătit preţul — ci doar a asigurat preţul de răscumpărare pentru păcatele lumii, pentru a fi aplicat după aceea aşa cum Îi va plăcea.

Aşa cum în pildă preţul a fost folosit după aceea pentru cumpărarea comorii, tot aşa în realitate, când Domnul a plătit Dreptăţii preţul, aceasta a corespuns cumpărării comorii, cumpărării mărgăritarului. Cu alte cuvinte, preţul de răscumpărare pentru lume a fost asigurat de Domnul nostru prin jertfirea vieţii Sale umane, dar folosirea acelui preţ pentru cumpărarea comorii a fost o tranzacţie ulterioară şi total diferită. Numai după învierea Domnului din morţi şi după ce a stat cu apostolii Săi patruzeci de zile şi apoi S-a înălţat la cer, „am fost cumpăraţi” „cu sângele scump al lui Cristos”. „Ca să se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu” şi acolo să aplice pentru noi meritul preţului de răscumpărare care anterior L-a costat viaţa.

Cei ai căror ochi ai înţelegerii sunt deschişi pentru a discerne „taina lui Dumnezeu”, vor vedea cu uşurinţă aplicarea mai departe a pildei la noi, membrii şi urmaşii Domnului. Prin harul lui Dumnezeu, Domnul nostru a plătit preţul şi ne-a cumpărat pe noi, pentru care S-a înfăţişat. El n-a cumpărat lumea, ci „Biserica”. El „ne-a iubit” „şi am fost cumpăraţi” „cu sângele scump” al Său. „Nu cu lucruri pieritoare ... aţi fost răscumpăraţi (cumpăraţi) ... ci cu sângele scump al lui Cristos” (1 Pet. 1:18, 19). Dar această aplicare a preţului de răscumpărare pentru noi este temporară, condiţionată. Pentru a fi din clasa inclusă în această cumpărare se cere nu doar să fugim de păcat şi să credem în Domnul Isus Cristos pentru îndreptăţire, ci, în plus, trebuie să avem asemănarea de caracter cu Domnul nostru, şi trebuie, ca şi El, să vindem tot ce avem, ca să putem avea parte cu El în marea Sa lucrare, şi astfel să dăm mai departe meritul Său pentru cumpărarea lumii — pentru anularea păcatelor întregii lumi, la încheierea acestui veac.

Oricine nu are Spiritul lui Cristos în această jertfire, nu este dintre ai Lui. Şi oricine, după ce astfel îşi consacră viaţa, se retrage, face aceasta spre pierzare, nimicire (Evr. 10:39). Oricine caută să-şi păstreze viaţa — viaţa restabilirii atribuită lui prin meritul lui Cristos — îşi va pierde viaţa veşnică (Marcu 8:35). (Acest principiu este aplicabil doar la Biserică în timpul acestui veac. Regula va fi inversă pentru lume în timpul Mileniului. În timp ce noi primim drepturile restabilirii de la Cristos pentru a le jertfi ca membri ai Săi şi a câştiga noua natură împreună cu El, lumea va primi drepturile restabilirii ca să le păstreze veşnic şi să nu le jertfească niciodată.)

În această tranzacţie, să observăm, tot meritul, toată valoarea vine de la un singur om — omul Isus Cristos. N-a fost nevoie de mai mult. Nu s-a cerut mai mult din partea Dreptăţii pentru păcatele întregii lumi. Ca să zicem aşa, Domnul nostru Isus a împrumutat „aleşilor” meritul dreptăţii Sale, atribuindu‑ni-l prin credinţă ca o haină de nuntă. Prin aceasta El ne califică drept membri ai Săi şi în numele Său, pentru a avea parte în lucrarea Sa de jertfire, pentru a ni se permite să avem parte cu El în gloria Împărăţiei Sale Milenare şi în marea ei lucrare de ridicare a omenirii.

Acest merit al lui Isus, care acum este împru­mutat temporar Bisericii pentru îndreptăţirea prin credinţă şi care trebuie jertfit iarăşi de către noi ca „membri” ai Săi — va constitui în cele din urmă preţul de răscumpărare a întregii lumi, care va fi binecuvântată în timpul Mileniului.

Condiţia pe baza căreia putem avea parte în Împărăţia Milenară cu Domnul nostru este să umblăm în urmele Sale; să suferim cu El; să bem din paharul Său; să fim părtaşi la sângele Noului Legământ, care, la sfârşitul acestui veac, va fi pecetluit pentru Israel şi pentru lume. Astfel vom fi părtaşi în suferinţele lui Cristos, prin scufundare în moartea Lui, pentru ca, la timpul potrivit, să avem parte şi de „învierea Lui”.

Cine nu poate vedea forţa acestor pilde? Cine nu poate observa că Domnul nostru drag a socotit bine preţul şi apoi Şi-a dat viaţa — a vândut tot ce a avut? Şi cine nu-şi aminteşte că El ne cheamă şi pe noi să stăm şi să socotim preţul uceniciei Lui? Ţarina va fi cumpărată. Mărgăritarul de preţ va fi achiziţionat de Domnul nostru, în armonie cu aranjamentul Tatălui. Şi mai mult de atât, Biserica credincioasă aleasă îşi va asigura o parte ca membri ai Corpului Glorificat. Cât de important este deci să socotim costul mai întâi şi să nu ne socotim dragă viaţa, ca să putem câştiga premiul, mărgăritarul, comoara!