A DOUA EPISTOLĂ A SFÂNTULUI PETRU

„Ziua Domnului va veni însă ca un hoţ; în ziua aceea cerurile vor trece cu un zgomot şuierător, iar elementele aprinse de mare căldură se vor topi şi pământul cu toate lucrările de pe el vor fi arse.” 2 Petru 3:10.

W. T. 1 martie 1916 (pag. 71-72)

Deşi aceia dintre noi care de câtva timp suntem familiari cu Adevărul prezent cunoaştem bine prezentarea pe care o face Sf. Petru în această scrisoare generală către Biserică, este bine totuşi ca adesea să ne trezim mintea sănătoasă prin amintirea acestor lucruri importante, „ca nu cumva să ne depărtăm de ele”. 2 Petru 3:1, 2; Evrei 2:1.

În această Epistolă, apostolul recomandă întregii Biserici importanţa dezvoltării roadelor Spiritului Sfânt. Apoi le aminteşte despre viziunea Împărăţiei viitoare pe care el însuşi, Sf. Iacov şi Sf. Ioan au văzut-o pe muntele sfânt. El arată necesitatea de a se acorda o atenţie mare studiului profeţiei. El le atrage atenţia asupra învăţătorilor falşi care se vor manifesta printre ei. El le aminteşte despre condamnarea şi respingerea care a urmat pentru îngerii care s-au întors de la ascultarea faţă de Dumnezeu, despre catastrofa care a căzut peste Sodoma şi Gomora din cauza stricăciunii lor, despre distrugerea celor nelegiuiţi în marele potop, despre cursul stricat şi rău al profetului Balaam şi despre consecinţele lui. Apoi el face acuzaţia că unii dintre ei îi urmau cursul, iar apoi spune că nu totdeauna lucrurile vor continua aşa cum au fost; că nu totdeauna răul va triumfa; ci o mare schimbare este iminentă, care va fi întroducerea unui nou aspect al planului divin; anume, stabilirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ.

Sf. Petru arată că această schimbare mare va veni foarte neaşteptat — o schimbare radicală, asemenea celei care a venit în zilele lui Noe, o catastrofă foarte neaşteptată, despre a cărei venire vor vorbi batjocoritor cei care au o formă de evlavie fără putere (2 Petru 3:3, 4). El ilustrează această catastrofă ca un mare incendiu. „Cerurile” se vor aprinde şi se vor consuma. Apoi „pământul” va lua foc şi va arde. Toate „elementele” se vor dizolva de violenţa căldurii.

FOCUL, O PREGĂTIRE NECESARĂ PENTRU ÎMPĂRĂŢIE

Citind această profeţie, majoritatea creştinilor par să creadă că va fi o ardere literală a cerurilor şi pământului material. Dar, după cum de mult am subliniat, noi credem că există o explicaţie mai logică a acestei profeţii, şi că ((281)) împlinirea ei a început deja. Acest Timp mare de Strâmtorare, care urmează celei de-a Doua Veniri a lui Cristos, va fi o experienţă cum n-a mai fost de când sunt popoare (Daniel 12:1). Într-o ilustraţie Scripturile îl aseamănă cu un mare val de flux, care duce munţii în mijlocul mării (Psalm 46). Aceasta reprezintă nimicirea guvernelor lumii, înghiţirea lor de marea mugindă a patimilor omeneşti, când masele se ridică cu totul. Într-o altă ilustraţie este înfăţişat ca o „furtună” mare care mătură tot ce-i stă în cale. Într-o a treia ilustraţie este comparat cu dezlegarea celor „patru vânturi ale pământului”, a „celor patru vânturi ale cerurilor”; iar în altă ilustraţie este un „foc” mare (Isaia 66:15; Ieremia 4:13; 23:19, 20; 30:23, 24; 1 Împăraţi 19:11, 12; Apocalipsa 7:1-3; Daniel 7:2; Ţefania 3:8, etc. ). Întreg pământul va fi nimicit de focul geloziei lui Dumnezeu, focul mâniei drepte a lui Dumnezeu. Focul mâniei lui Dumnezeu nu înseamnă un foc literal, după cum nici expresia „cal de foc” nu înseamnă cal literal. Focul mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului este cel care se manifestă în acest timp şi va continua.

Să nu uităm că a doua venire a Domnului nostru trebuie să aducă un timp de înviorare şi restabilire a omenirii (Fapte 3:19, 21); şi noi trebuie să interpretăm aceste simboluri care arată strâmtorare în armonie cu această declaraţie scripturală. Cuvântul „ceruri” este un termen figurativ pentru instituţiile religioase prezente — eclesiasticismul. Focul se va extinde asupra structurilor sociale, ordinea socială de lucruri. Sistemele sociale, politice, financiare şi eclesiastice formează împreună ordinea noastră prezentă. Sistemele eclesiastice, credem noi, vor fi nimicite întâi, conform Bibliei. Focul va afecta apoi organizarea socială şi industrială — mărfurile, capitalul şi munca, societatea etc. Va nimici elementele capitaliste, elementele bancare, elementele politice, elementele religioase, elementele industriale. Toate acestea se vor „topi”, se vor „dizolva” — se vor separa, se vor despărţi, nu vor putea sta împreună şi vor fi măturate.

Dacă acest mare cataclism al strâmtorării ar fi tot ceea ce avem de aşteptat, am crede că înţelept ar fi să nu spunem nimic despre el. Am spune, să nu ne gândim la el sau să nu vorbim despre el; căci este destul că va fi rău când va veni. Dar când Biblia ne spune că marele timp de strâmtorare este menit numai pentru a mătura aceste sisteme religioase, sociale, politice etc. vechi, şi pe ruinele tuturor acestor lucruri Dumnezeu va stabili Împărăţia lui Mesia pentru binecuvântarea lumii, atunci ne bucurăm de strâmtorare şi vedem că este un lucru necesar. Această cunoştinţă ar fi o mare mângâiere şi uşurare a minţii pentru mulţi dezorientaţi care văd strâmtorarea înaintând cu avânt crescut, dar care nu pot vedea binele final care va rezulta, care văd că întreaga lume se confruntă cu revoluţie şi anarhie, dar nu văd razele soarelui din spatele norilor negri ai strâmtorării.

Principiul dezintegrării şi reconstrucţiei operează constant în natură. Stâncile se dezintegrează; şi acest proces îmbogăţeşte solul şi ajută la creşterea vegetaţiei. Organismele animale şi vegetale se dezintegrează în mod continuu, furnizând elemente pentru noi formaţiuni, noi organisme. Va trebui să fie o zdrobire completă a terenului înţelenit al inimii oamenilor şi o dezintegrare completă a aranjamentelor prezente înainte de a putea fi semănată sămânţa Adevărului, care va produce roadele Noii Dispensaţii. În timpul acestei Vârste Evanghelice Dumnezeu i-a îndrumat pe aceia care deja au fost dezintegraţi şi care se supun la procesul Său de reconstrucţie. Lumea va avea nevoie de acest mare Timp de Strâmtorare. Ei nu sunt în atitudinea clasei care caută acum pe Dumnezeu şi se străduiesc să-I facă voia. Dacă am avea puterea să protejăm de această strâmtorare pe prietenii noştri din lume, noi credem că protejându-i le-am aduce o adevărată daună în loc de a le face bine.

ATITUDINEA CUVENITĂ A SFINŢILOR

Procedurile lui Dumnezeu cu lumea în acest timp vor fi ca lucrarea unui chirurg, care răneşte pentru a vindeca, al cărui bisturiu trebuie să intre adânc în abcesul care altfel i-ar lua viaţa pacientului. Domnul dă de înţeles că în acest Timp de Strâmtorare, celor care caută dreptatea şi smerenia li se poate acorda cel puţin o măsură de protecţie (Ţefania 2:2, 3). Dar cât priveşte pe aceia care nu caută dreptatea şi smerenia, pentru ei ar fi mai bine să treacă prin strâmtorare pentru a-i pregăti pentru marea binecuvântare care va veni mai târziu. Argumentul apostolului este că ordinea prezentă de lucruri nu este satisfăcătoare pentru nici unul care este într-o atitudine corectă de inimă.

Timpul de Strâmtorare de mult prezis, cum n-a fost de când sunt popoare şi nici nu va mai fi (Daniel 12:1; Matei 24:21, 22), a început. Căldura patimilor omeneşti devine zilnic tot mai intensă. Având în vedere această dezintegrare, ce acum este chiar la uşă, care trebuie să fie atitudinea inimii noastre? Care trebuie să fie cursul celor care sunt cetăţeni de perspectivă ai marelui Guvern gata acum să fie stabilit, care va controla afacerile pământului sub conducerea lui Isus Cristos, Regele de drept al pământului? Să nu uităm că pentru a ajunge în clasa Împărăţiei care va avea conducerea pământului timp de o mie de ani, noi trebuie să fim separaţi de scopurile, ambiţiile şi metodele ordinii prezente. Unul dintre lucrurile esenţiale este că noi recunoaştem vasta diferenţă între ordinea prezentă de lucruri şi Ordinea cea Nouă gata să înceapă, şi că noi luăm poziţie în consecinţă. Între timp, noi să facem bine tuturor după cum avem ocazia, în special Casei Credinţei, fraţilor noştri în Cristos.

Ca şi copii loiali ai marelui Rege al universului care acum este gata să-Şi inaugureze Împărăţia în mâinile Fiului Său, noi ne rugăm, „Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ”. Noi ne bucurăm de dovezile pe care le vedem peste tot în jurul nostru, că acum se va răspunde la rugăciunile noastre pentru această Împărăţie. Între timp noi trebuie să trăim în armonie cu această rugăciune. Aşa cum ne aminteşte Sf. Petru, „Ce fel de oameni ar trebui să fim”, în toată sfinţenia vieţii, în separare de lume! Apostolul ne pune această întrebare solemnă direct. Ea se aplică acum mai mult ca oricând.

((282))

Să luăm aceste cuvinte în inimă; căci noi stăm chiar în prezenţa Marelui Judecător al întregului pământ. Aceste îndemnuri şi încurajări, care au fost adresate în primul rând Bisericii care a trăit acum peste o mie opt sute de ani, şi care au servit unui scop bun de-a lungul întregii vârste Evanghelice, sunt în mod special intenţionate de Spirit pentru aceia din Biserică ce trăiesc chiar în această Zi a lui Dumnezeu. Cât de favorizaţi sunt aceştia, mai presus de toţi oamenii din lume şi mai presus de masele de pretinşi urmaşi ai lui Cristos, care nu au această cunoştinţă!

Cuvintele Apostolului spre sfârşitul Epistolei trebuie să fie o mângâiere şi o încurajare pentru noi acum, în acest timp de aşteptare scurt de la încheierea Timpurilor Neamurilor. El spune, „Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnul nostru este mântuire” (2 Petru 3:15). Cât de bucuroşi sunt de acest timp prelungit unii dintre cei dragi ai Domnului, care au ajuns la cunoştinţa Adevărului prezent şi s-au consacrat lui Dumnezeu, din octombrie 1914 încoace! Şi cât de bucuroşi sunt mulţi dintre urmaşii lui Cristos care cunosc aceste adevăruri scumpe de mai mult timp, că Domnul cu îndurare le-a acordat puţin mai mult timp ca să-şi facă chemarea şi alegerea sigură! Poate că unii dintre aceştia nu erau gata când timpul Neamurilor s-a încheiat.

„De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri (răsturnarea ordinii existente şi stabilirea Împărăţiei glorioase a iubitului Fiu al lui Dumnezeu), căutaţi cu stăruinţă să fiţi găsiţi de El în pace, fără pată şi fără vină”; căci Domnul nostru „poate să vă păzească de orice cădere şi să vă aşeze fără vină şi plini de bucurie înaintea slavei Sale...Amin.” 2 Petru 3:14; Iuda 24, 25.