SĂ SUSŢINEM PACEA LUMII

(Din editorialul lui New York American, 11 august 1915)

R 5762 1 septembrie 1915 (pag. 270)

Oamenii aceastei naţiuni sunt fie în favoarea păcii, fie nu. Dacă sunt în favoarea păcii, ar trebui să fie împotriva războiului şi împotriva aprovizionării cu arme a naţiunilor angajate în război, când ştiu că acele arme vor fi folosite să crească uciderile şi distrugerile războiului. Dacă oamenii acestei ţări nu sunt în favoarea păcii, atunci ei trebuie să continue să aprovizioneze cu arme naţiunile ucigaşe şi să scoată toţi banii pe care-i pot scoate din ucideri. Dar în cazul acela ei ar trebui să înceteze a mai purta discuţii goale pentru pace. Dacă nu putem fi conştiincioşi, să fim cel puţin constanţi. Ar trebui să încetăm a ne asuma o virtute pe care n-o posedăm şi a ieşi cu sânge rece şi cu îndrăzneală ca să obţinem orice bani de sânge care „ne-ar ieşi în cale”.

Avem acest drept sub legea internaţională, dar oare avem acest drept sub legea morală?

Avem acest drept sub legea naţiunilor, dar oare avem acest drept sub legea lui Dumnezeu?

Domnul Dumnezeu a spus, „Să nu ucizi”. Înseamnă aceasta oare şi „Să nu ajuţi să se ucidă”?

Dacă este o nelegiuire să fii ucigaş, nu este tot o nelegiuire să ajuţi înainte de a se întâmpla faptul? În cazul a doi complici la crimă, este cel care ucide din cauza urii mai rău decât cel care ucide pentru profit?

Oamenii noştri sunt sincer devotaţi „principiului” şi nu le pasă dacă operarea acestui principiu stânjeneşte Germania şi este de folos Angliei, sau dacă stânjeneşte Anglia şi este de folos Germaniei, atâta vreme cât este un principiu drept şi just. Noi nu suntem partizani în „principiul” nostru, preşedinte Wilson. Noi nu ((446)) suntem pro-germani sau pro-englezi, domnule preşedinte. Noi apărăm principiul abstract şi aplicarea lui concretă într-o manieră neutră, imparţială şi absolut justă.

Vorbim astfel în mod direct cu dumneavoastră, domnule preşedinte, fiindcă avem plăcuta mărturie din propriile dumneavoastră cuvinte, că dumneavoastră vedeţi această chestiune aşa cum o vede acest ziar. Găsim aceste cuvinte în mesajul dumneavoastră despre subiectul Mexicului, pe care l-aţi ţinut în faţa Congresului în august 1913:

„Consider că este de datoria mea să exercit autoritatea care îmi este conferită prin legea din 14 martie 1912, să caut ca nici una dintre părţile care sunt în lupta ce se desfăşoară acum în Mexic să nu primească nici un ajutor din partea aceasta a frontierei. Voi urma cea mai bună practică a naţiunilor în chestiunea neutralităţii, interzicând exportul de arme şi muniţii de război de orice fel din Statele Unite — o politică sugerată de câteva precedente interesante şi cu siguranţă dictată de multe considerente evidente de eficienţă practică. În aceste circumstanţe, noi nu putem fi partizani ai nici uneia dintre părţile aflate în disputa care acum tulbură Mexicul, sau să ne constituim într-un arbitru virtual între ele.”

Ni se pare, domnule preşedinte, că atunci n-aţi fi putut declara mai bine şi nici acum n-aţi putea declara mai bine obligaţia înaltă şi solemnă a acestei ţări de a „urma cea mai bună practică în chestiunea neutralităţii, prin interzicerea exportului de arme şi muniţii de război de orice fel din Statele Unite”, nu numai către Republica Mexic, dar şi către oricare altă republică, regat şi imperiu angajat în acest război groaznic şi înspăimântător de distructiv de peste Atlantic.

Domnule, există vreun „considerent evident de eficienţă practică”, sau alt considerent de datorie sau de umanism care se aplică la conflictul mexican şi care nu se aplică cu încă mai mare greutate la acest conflict european, mult mai mare, mai ucigător şi mai distructiv?

Pretextul mizerabil că unii americani fac bani din acest trafic nu poate avea mai mare greutate pentru dumneavoastră, domnule preşedinte, decât pentru milioanele de cetăţeni care urăsc banii de sânge. Sugestia că noi trebuie să vindem arme şi muniţii de război pentru a compensa pierderile enorme pricinuite de către Marea Britanie comerţului nostru paşnic, legitim, fără îndoială că este întâmpinată cu aceeaşi dezaprobare de către dumneavoastră, domnule preşedinte, cum este întâmpinată de către toţi americanii care se respectă, bărbaţi şi femei. Nu gândim, domnule preşedinte, nici aceea că dumneavoastră ataşaţi vreo importanţă argumentului ridicol că n-ar fi natural ca noi să întrerupem vinderea de arme naţiunilor în război, deoarece o parte n-ar putea probabil duce războiul mai multe luni fără o aprovizionare continuă cu arme şi muniţii din această ţară.

NEUTRALITATEA, după cum desigur bine ştiţi, domnule preşedinte, NU AJUTĂ ÎN MOD ACTIV nici unui beligerant să-l învingă pe celălalt, în nici un război.