Fuga și viziunea lui Ilie
Izabela nepocăită — Ahab o susține — Viața lui Ilie amenințată — El fuge descurajat — Dumnezeu i-a dat o viziune a viitorului — Vântul, cutremurul, focul, susurul blând și subțire — Ce semnifică acum aceste lucruri pentru clasa Ilie antitipică.
R 5752a W. T. 15 august 1915 (pag. 254-255)
Ilie s-a așteptat ca după trei ani și jumătate de pedeapsă divină, urmați de o manifestare de putere divină împotriva reprezentanților lui Baal, adevăratul Dumnezeu și adevărata religie să aibă o prosperitate în popor. A fost surprins să găsească pe regina Izabela rea și ucigașă ca întotdeauna, iar pe regele Ahab dominat de ea pe deplin. El a fugit grozav de descurajat. După un somn lung, ușurându-i tensiunea nervoasă, Domnul i-a dat, printr-un înger, un mesaj special de mângâiere și hrană care a ținut patruzeci de zile, până a ajuns la muntele lui Dumnezeu — Horeb.
Acolo Ilie a trecut printr-o serie de experiențe (dacă literal sau în viziune, nu putem fi prea siguri), în care Domnul urma să Se descopere. Mai întâi au venit vânturile, despicând stâncile; dar Dumnezeu nu era în vânturi. Apoi a venit cutremurul, cu putere distrugătoare; dar Dumnezeu nu era în cutremur. Apoi a urmat focul nimicitor; dar Dumnezeu nu era în foc. În final a venit Susurul blând și subțire, ceea ce traducerea lui Luther redă prin „vocea din Eden”. Dumnezeu era în Voce — cu adevărat Îl reprezenta pe El. Pentru studenții Bibliei, acestei relatări îi sporește forța când ei înțeleg că toate aceste lucruri care i s-au întâmplat lui Ilie au preumbrit experiențele de care este intim legată Biserica lui Cristos în trup.
Izabela încă mai reprezintă o formă de evlavie mare și lăudăroasă, și sprijinită de puterea pământească reprezentată prin regele Ahab. Imaginea ne sugerează faptul că marea mișcare socială și religioasă de acum un secol n-a afectat profund sau n-a schimbat mult atitudinea exterioară a bisericii nominale și a lumii față de Biserica adevărată a lui Cristos în trup, reprezentată tipic prin profetul Ilie. Reforma a fost numai parțială. Marile instituții mai susțin încă multe din erorile grave ale trecutului. Clasa Ilie a ieșit iarăși din atenția publică, dar nu și din comuniune și părtășie cu Dumnezeu, supravegherea divină îngrijindu-se de toate nevoile lor de odihnă și împrospătare spirituală.
Muntele Horeb, altfel numit „Muntele lui Dumnezeu”, în mod potrivit a reprezentat în această imagine Împărăția lui Mesia. Venirea lui Ilie la munte înfățișează faptul că Biserica va fi în și sub administrația Împărăției în timp ce este încă în trup, cu toate că ultimii membri ai Bisericii nu vor participa pe deplin la onorurile și binecuvântările Împărăției până când vor avea măreața „schimbare” a învierii remarcată de către Sf. Pavel în cuvintele, „Nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați” deoarece „carnea și sângele nu pot moșteni împărăția lui Dumnezeu”. 1 Cor. 15:50-52.
Ce vede antitipicul Ilie
Mulți studenți ai Bibliei înțeleg că din punct de vedere cronologic Împărăția lui Mesia și-a început lucrarea în lume în anul 1878, în timp ce ultimii membri ai clasei Ilie sunt încă în trup. Cât de curând va trece toată clasa Ilie dincolo de văl și Împărăția va fi inaugurată cu putere și glorie mare nu este clar declarat în Biblie.
Fiind în această condiție, studenții Bibliei din întreaga lume au primit de la Domnul o viziune specială despre viitor. Aceasta înseamnă că prin studiul Bibliei ei au aflat că Împărăția lui Mesia trebuie să fie inaugurată într-un Timp de Necaz cum n-a mai fost de când sunt popoarele — nu, și nici nu va mai fi după aceea (Dan. 12:1; Mat. 24:21). Ei au aflat că vânturile luptei, războiul actual, au fost reținute ani de zile prin Putere divină, în timpul când poporul lui Dumnezeu a fost ajutat în studiul biblic, despre care se vorbește simbolic ca fiind pecetluirea sfinților pe frunte (Apoc. 7:1-4). Aceștia văd cele patru părți ale marelui Program divin care va introduce Împărăția lui Dumnezeu, pentru care sfinții s-au rugat de atâta timp, „Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ”. Ei văd că vânturile reprezintă războiul, că cutremurul din viziunea lui Ilie reprezintă o mare revoluție socială, care va urma marelui război, suprapunându-se probabil cu acesta. Ei văd că după revoluție trebuie să se aștepte anarhia, simbolizată prin foc, consumând, distrugând prezenta ordine de lucruri — simbolic reprezentată de către Sf. Petru ca mistuind cerurile eclesiastice și pământul social, financiar și politic, făcând loc cerurilor noi, Împărăției lui Mesia și pământului nou, societatea pe o temelie nouă, aprobată de Împărăție. 2 Pet. 3:10-13.
În nici una dintre aceste mari experiențe care vin peste lume nu se va manifesta Dumnezeu. Ele vor fi doar experiențe pregătitoare, îngrozitoare, pentru a-l pregăti pe om și a-l face potrivit pentru Vocea din Eden, care se va auzi după aceea, aducând mesajul care va fi „dorința tuturor popoarelor”. Aceeași Voce din Eden este menționată de Domnul prin profetul Țefania, care spune că mai întâi focul geloziei lui Dumnezeu va mistui prezenta ordine de lucruri și că apoi, după foc, Dumnezeu va „da popoarelor buze curate, ca toți să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând”. Țef. 3:8, 9.
((463))
Îndeplinirea viziunii a început
Studenții Bibliei înțeleg că aceste patru mari aspecte ale planului lui Dumnezeu înfățișate lui Ilie și-au început deja îndeplinirea — că războiul european actual este dezlegarea celor „patru vânturi ale cerului” — vânturi ale conflictului. Nu este necesar să spunem că un astfel de război n-a mai fost înainte. Rapoarte oficiale arată că mai mult de douăsprezece milioane de bărbați din armată au fost deja fie uciși, fie răniți sau luați prizonieri. Lumea s-a pregătit pentru acest război timp de patruzeci de ani și se mira de ce n-a venit mai repede. Ziarele au declarat an după an că sigur va veni înainte de toamnă sau înainte de primăvară. Acum vedem de ce a fost reținut — că Domnul le-a poruncit îngerilor să nu dezlege vânturile până când slujitorii lui Dumnezeu vor fi „pecetluiți pe frunte”.
Această apreciere intelectuală a planului lui Dumnezeu a fost clar prezisă de Domnul, când a spus poporului Său acum în viață, „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie”. Studenții Bibliei văd aceste lucruri începând în războiul actual. Ei știu ce să aștepte în viitorul apropiat. Faptul că Ilie a văzut aceste lucruri înainte de a fi luat în carul de foc nu trebuie să fie înțeles a înseamna că toate aceste experiențe vor fi trecute înainte ca Biserica să fie transformată „schimbată într-o clipă, într-o clipeală de ochi”, ci mai degrabă că toate aceste lucruri i-au fost arătate lui Ilie pe Muntele lui Dumnezeu ca fiind identificate cu inaugurarea Împărăției. Apoi el a avut alte experiențe înainte de a pleca.
Unii se întreabă de ce permite Dumnezeu un război atât de mare. Răspunsul Bibliei este că acest război și toate celelalte experiențe cu moartea ale rasei noastre sunt părți dintr-o mare lecție divină despre păcătoșenia peste măsură a păcatului. În cer nu există nici un război — nici boală, nici moarte, nici necaz, nici durere, nici aziluri de alienați mintal, nici sanatorii, nici doctori — pentru că acolo nu există păcat. Dar noi avem toate condițiile acestea groaznice pe pământ pentru că păcatul a intrat în lume, după cum ne spune Biblia, acum șase mii de ani și pentru că moartea este plata păcatului — nu chinul veșnic, cum am fost odată învățați. „Plata păcatului este moartea”; „sufletul care păcătuiește, acela va muri” (Rom. 6:23; Ezec. 18:4). Învierea morților este speranța lumii și este clădită pe marea jertfă pe care Isus a dat-o când a murit pentru păcatele noastre.
Antitipicul Ilie încurajat
Sf. Pavel, precum și Isus, ne spune despre ziua noastră. El nu numai că o descrie ca fiind o zi de foc simbolic, dar și ne asigură că tuturor celor care sunt cu adevărat poporul Domnului li se va acorda o deschidere a ochilor înțelegerii ca să aprecieze unde ne aflăm. „Lucrarea fiecăruia va fi dată pe față, ziua o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.” El ne spune că toți cei care își clădesc credința și caracterul cu aurul, argintul și pietrele scumpe ale Adevărului divin vor trece în siguranță prin încercarea înfocată din acest timp — „păstrați prin puterea lui Dumnezeu”. Alții, care și-au clădit credința și speranța cu lemnul, fânul și trestia tradiției omenești, vor suferi pierdere, cu toate că ei înșiși vor putea fi scăpați prin acel foc (1 Cor. 3:11-15). El ne spune că ziua aceea va veni peste întreaga lume ca un hoț și ca un laț. „Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă surprindă ca un hoț. Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai Zilei.” De aceea să umblăm în lumină, ca fii ai luminii. 1 Tes. 5:1-6.
După cum Ilie a fost descurajat până când Domnul i-a dat viziunea arătându-i cum se va descoperi în cele din urmă prin vânturi, cutremur, foc și Susurul blând și liniștit, la fel a fost și cu Biserica. A fost o perioadă în care s-a simțit multă descurajare, până când Domnul a început să clarifice Planul divin prin care va fi inaugurată Împărăția lui Mesia. Văzând acest plan, studenții Bibliei își ridică sus capetele și se bucură, așa cum i-a învățat Isus, știind că eliberarea lor va fi inaugurată prin marele Timp de Strâmtorare, din care ei văd doar începutul.