„ÎNCEPUTUL DURERILOR”

„Fiindcă toate aceste lucruri se vor desface, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă.” 2 Petru 3:11.

R5735 W. T. 1 august 1915 (pag. 227-228)

În trecut mulţi au înţeles greşit profeţia Sfântului Petru cu privire la distrugerea cerurilor şi a pământului prezent. Ei au dedus că el se referea la arderea pământului şi a cerurilor literale într-un incendiu de proporţii. Acest gând pare a fi întrupat în toate crezurile, protestante şi catolic. Evident că aici a fost o greşeală gravă. Apostolul foloseşte aceste cuvinte într-un sens figurativ, întocmai cum am spune noi că un om ar muta din loc cerul şi pământul pentru a-şi realiza scopurile. Peste tot în profeţiile Bibliei cerurile înseamnă puterile eclesiastice, iar pământul înseamnă societatea organizată, inclusiv puterile financiare şi politice.

Lucrurile Ordinii Prezente trebuie să treacă în curând — instituţiile bancare, marile afaceri monetare, acţiunile şi obligaţiunile, politica, marile sisteme religioase, de fapt toată structura socială. Întregul aranjament este acum pe punctul de a se topi. O Ordine cu totul Nouă este pe punctul de a intra. Această topire va începe prin răsturnarea instituţiilor religioase. Pentru întreaga lume aceasta va fi o catastrofă neaşteptată şi copleşitoare; dar pentru Biserica adevărată, care veghează aşa cum le-a cerut Domnul, nu va fi o surpriză, pentru că aceştia sunt „copii ai luminii” şi această Zi a Domnului nu-i va surprinde ca un hoţ.

Credincioşii Domnului, poporul veghetor, conduşi de Cuvântul Adevărului, vor înţelege afacerile pământeşti. După cum ne-a asigurat Sf. Pavel, cu toate că această zi va veni ca un hoţ şi ca un laţ peste întreaga lume, ea nu va veni astfel peste copiii lui Dumnezeu care trăiesc conform privilegiilor lor. „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie”; „când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri ... să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape” (Luca 21:28,31). Învăţătorul nu spune, când veţi vedea toate aceste lucruri, ci spune, când veţi vedea începutul lor, atunci să ne ridicăm capetele şi să ne bucurăm — nu să ne bucurăm de necaz, nici de suferinţele altora, ci de faptul că aceste lucruri sunt semnele prezise că Ordinea Prezentă este gata să fie urmată de o Ordine Nouă, care va fi cu mult mai bună, mai avantajoasă şi mai de dorit pentru toţi.

Biserica însăşi va fi „cerul nou” şi va intra în mare glorie, putere şi privilegiu. În Biserica timpurie ideea era în mod evident că aceste schimbări dispensaţionale se vor întâmpla foarte repede. Ei trăiau în aşteptarea continuă a venirii Domnului, a stabilirii Împărăţiei Lui şi a glorificării Bisericii. Unii dintre ei se simţeau chiar prea încrezători în privinţa acestei chestiuni. Apostolul Pavel scrie către Biserica din Tesalonic, spunând că unii dintre ei făcuseră o greşeală când au gândit că Ziua Domnului putea să fi venit deja. El le spune că Ziua aceea nu putea veni până când va fi descoperit Omul Păcatului. Astfel în zilele apostolilor Biserica era mereu în alertă; şi de-a lungul întregii acestei vârste poporul Domnului a fost lăsat în incertitudine cu privire la timpul celei de-a Doua Veniri a Învăţătorului, veghind, pregătindu-se pentru lucrurile Împărăţiei, ştiind că Ziua lui Cristos va veni „ca un hoţ noaptea” la timpul stabilit. 1 Tes. 5:3.

CE VĂD ACUM VEGHETORII

Acum noi care trăim în această Zi vedem începutul evenimentelor prezise. Vedem preludiul marii Bătălii a Armaghedonului. Gândul nostru este că Armaghedonul în sine va fi puternicul „cutremur” despre care se vorbeşte în Apocalipsa (Apoc. 16:16-18). În această mare revoluţie şi în anarhia care va urma, toate instituţiile pământeşti vor fi măturate. Rezultatul mâniei, al urii şi al conflictului, dacă s-ar permite să continue la nesfârşit, ar fi atât de îngrozitor că ar produce nimicirea rasei; dar pentru cei Aleşi, pentru ca ei să-şi poată începe domnia glorioasă, Dumnezeu va opri măcelul şi Îşi va stabili propria Sa Împărăţie sub Cristos şi sub Biserica Lui aleasă. Cristos şi Mireasa Lui vor prelua împărăţiile acestei lumi şi astfel vor împiedica conflictul oamenilor să ajungă la extrema la care altfel ar ajunge. Dar acesta nu va fi oprit până când Ordinea Prezentă nu va fi fost cu totul desfiinţată.

((496))

O descriere vie a acestui groaznic Timp de Necaz este dată de profeţi. Spre beneficiul noilor noştri cititori, dăm câteva citate din astfel de profeţii, care merită investigarea (Isa. 24:17-22; 28:21, 22; 33:7-14; 34:1-8; Ps. 18:7-19). Vezi STUDII ÎN SCRIPTURI, Vol. 4, pag. 15-20 (ediţia prezentă pag. 29-30 — n. e.). În aceeaşi direcţie, citiţi de asemenea Isaia 13:1-13; Ieremia 25:8-38; Apocalipsa 18; 16:12-21. Credem că actualul conflict din Europa este foarte convingător descris în unele din profeţiile citate mai sus şi că acesta este doar începutul marelui necaz şi a marii răsturnări, sfărâmarea în bucăţi a naţiunilor ca vasul unui olar. În propria noastră ţară vedem semnele prevestitoare ale necazului care vine, în greve, revolte muncitoreşti, demonstraţii ale Organizaţiei mondiale a muncitorilor industriali etc. Scripturile citate mai sus declară într-un limbaj clar că întreaga Ordine Prezentă va trece într-o puternică conflagraţie. Necazurile recente de la minele din Colorado, grevele mai recente din Londra, Chicago, Bridgeport şi Bayonne, sunt doar huruituri prevestitoare care, împreună cu multe alte tulburări de natură asemănătoare, prevestesc furtuna care vine.

Egoismul este marea putere care motivează lumea — fie că se face un lucru fie că se face altul, va rezulta ceva foarte avantajos pentru ei înşişi. Pentru că oamenii vor ca numele lor să fie mari, ei îşi încordează fiecare fibră pentru a realiza acel rezultat. Ei fac aceasta şi pe linie politică — încercând să-şi „facă un culcuş moale” pentru viitor. În Europa fac acelaşi lucru pe linie monarhică. Diferitele case la putere caută să aibă şi să deţină onoarea poporului. Întreaga lume şi-a îndreptat inima şi mintea spre lucruri care în final nu vor aduce nici o satisfacţie reală, şi nu spre lucrurile Domnului.

Apostolul arată că toate aceste lucruri care ocupă minţile oamenilor şi le absorb energia vor trece. Nici unul dintre ele nu va fi permanent. Noi ne dăm seama că aşa este. Vedem că trecerea lor este chiar sosită, în această zi a noastră. Alţii n-o văd, cu toate că multe minţi cugetătoare văd că aceste condiţii actuale sunt fără precedent, că o mare schimbare este iminentă; şi îşi dau sufletul de groază.

În mod sigur cunoaşterea acestor lucruri, a caracterului lor trecător, a valorii neînsemnate a celor mai atrăgătoare dintre darurile pământeşti, ar trebui să ne facă să ne întoarcem de la ele şi să ne îndreptăm afecţiunea şi speranţele spre lucrurile cereşti, care sunt infinite în valoare şi care nu vor trece niciodată. Ar trebui să adunăm comoară în cer, unde instituţiile vor fi permanente şi unde armatele şi revoluţiile nu vor distruge guvernul. Toţi aceia care cred în marea schimbare care este chiar în faţa noastră ar trebui să trăiască pentru viitor şi nu pentru prezent. Cu cât, aşadar, discernem mai mult învăţăturile Bibliei, cu cât asimilăm mai mult spiritul ei, cu atât vom trăi şi ne vom pregăti mai mult pentru marile binecuvântări promise, pentru viitorul acelora care Îl iubesc pe Dumnezeu. „Fiţi sfinţi, căci şi Eu sunt sfânt”, este porunca Tatălui nostru din cer.

PENTRU NOILE CREATURI ATMOSFERĂ SFÂNTĂ, NU MIASMĂ

Aceste îndrumări nu sunt pentru lume şi nu sunt nici pentru carnea copiilor lui Dumnezeu, ci sunt pentru noi în calitate de Noi Creaturi în Cristos. Vechea creatură fiind imperfectă nu are o poziţie stabilă în faţa lui Dumnezeu; dar în Noua Creatură nu este nimic nesfânt, iar imperfecţiunile cărnii sale fiind acoperite cu Haina dreptăţii lui Cristos, ea are o poziţie stabilă în faţa lui Dumnezeu. Dificultatea pe care Noua Creatură o întâmpină este slăbiciunea cărnii, în care aceasta trebuie să locuiască în prezent, şi pericolul de a fi indus în eroare, amăgit spre a se depărta de lucrurile care sunt sfinte. Zi de zi ea caută să stăpânească carnea şi s-o aducă în întregime în supunere.

Noua Creatură concepută de sus doreşte să fie sfântă şi să-şi păstreze sfânt cortul său. Ea respiră prin natură un aer sfânt; orice este contrar este otrăvitor pentru acest germen ceresc care trebuie să fie îngrijit şi hrănit cu cea mai mare atenţie. Pentru ca el să se poată dezvolta cum se cuvine este necesar să fie hrănit cu „cel mai bun grâu”; este necesar, de asemenea, ca până şi gândurile minţii şi meditaţiile inimii să fie conformate cât de mult posibil după standardul perfect al lui Dumnezeu pentru aceste Noi Creaturi. În acest scop sunt furnizate provizii bogate de către Tatăl Ceresc, care ne-a conceput la această nouă natură.

Copilul lui Dumnezeu care este neglijent sau nepăsător în conducerea corpului său pământesc nu trăieşte în acord cu adevărata sfinţenie, nu dezvoltă potrivit această „sămânţă” cerească concepută în el. Aceste Noi Creaturi, atât cât este posibil, ar trebui să aibă părtăşie unul cu altul. Ei trebuie să caute să se zidească unul pe altul în credinţa preasfântă. Trebuie să-şi amintească faptul că ei nu trebuie să se doboare unul pe altul, ci să se străduiască să se ajute unul pe altul cât sunt în stare. Oricine gândeşte în sine, „Odată va veni Împărăţia; odată Timpul de Necaz va veni peste Ordinea Prezentă de lucruri, dar între timp noi ne vom bucura de lucrurile lumii acesteia”, acesta nu trăieşte la înălţimea privilegiilor sale şi este foarte probabil ca el să fie luat prin surprindere ca de „un hoţ noaptea”, pentru că el nu trăieşte în relaţie potrivită cu Domnul, şi este posibil să afle prea târziu că a pierdut „premiul”.

„Deci, fiindcă toate aceste lucruri se vor desface, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă!”

„Tatăl meu! Tatăl meu! Fie a Ta inima mea
Păzeşte-o, Doamne, de rătăciri!
O, caută-ţi şi hrăneşte-ţi viţa pustiei
Chiar din izvoare amare de-ar fi!
Până ce vremea-ncercării şi curăţirii-i sfârşită
Şi-n siguranţă pe ţărmul veşniciei copilul Tău va fi.”