CLASA CARE VA FI CINSTITĂ DE DOMNUL

„Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte.” 1 Samuel 2:30.

R5703 W. T. 1 iunie 1915 (pag. 173-174)

Cuvintele din textul nostru se găsesc în legătură cu povestea lui Eli şi a familiei sale. Eli a fost reprezentantul lui Dumnezeu într-un sens foarte deosebit — un preot şi un judecător al lui Israel. Fiii lui Eli au fost şi ei preoţi; totuşi se pare că ei greşiseră extrem de mult în modul lor de a se comporta, trăind în imoralitate, favorizând nedreptatea, profitând de poziţia lor şi de cea a tatălui lor ca să încalce principiile dreptăţii. Eli a fost mustrat de Domnul pentru că n-a menţinut un control cuvenit asupra fiilor săi şi nu i-a împiedicat să facă lucruri nedrepte, nedemne, contrare voinţei lui Dumnezeu şi o ocară atât pentru cauza Sa cât şi pentru slujba lor preoţească. Aceste cuvinte de mustrare i-au fost spuse lui Eli prin copilul Samuel, ca un indiciu în privinţa gândului lui Dumnezeu şi ca să-i arate de ce cinstea dată lui şi familiei sale avea să fie luată. Felul în care vedea Domnul chestiunea este arătat în cuvintele textului nostru: „Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte”.

SE ÎMPOTRIVEŞTE CELOR MÂNDRI, DĂ HAR CELOR SMERIŢI

Credem că acesta este un principiu care va rămânea în vigoare totdeauna. Cei care caută să-L cinstească pe Dumnezeu acum, cu siguranţă El îi va cinsti. Cei care caută numai propria cinste, pot obţine o parte din acea cinste, se pot slăvi pe ei înşişi până la un anumit grad, dar Domnul nu-i va slăvi. În serviciul cauzei Sale, a adevărului Său, ei nu vor fi cinstiţi de El. „Domnul stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har (favoare).” Modul de a cinsti pe Dumnezeu este prin a căuta să cunoaştem voinţa Sa şi a o face dintr-o inimă sinceră, a-L avea pe Dumnezeu înaintea tuturor celorlalte preocupări, a-I vesti virtuţile. Nu trebuie să ne preocupăm niciodată de noi înşine, de propria noastră cinste. Trebuie să slujim în armonie cu principiile pe care le promovează Domnul. A căuta slava lui Dumnezeu este calea potrivită pentru noi care suntem copiii Lui şi pe care El ne-a binecuvântat.

Ar putea părea că textul nostru este într-un anumit sens în conflict cu cuvintele Domnului nostru, „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri”. Când ajungem să analizăm textul cu atenţie, înţelegem că deşi Domnul spune că-i va cinsti pe cei care Îl cinstesc şi declară: „Cei care Mă caută cu tot dinadinsul, Mă vor găsi”, totuşi, El nu spune că va face rău celor care nu-L iubesc şi nu-L cinstesc. Dimpotrivă, pregătirea Domnului este atât de cuprinzătoare, încât include „toate familiile pământului”. Astfel iubeşte Dumnezeu pe cei care îi sunt vrăjmaşi — îi iubeşte până acolo încât a pregătit o jertfă pentru ei şi o împăcare cu El. Dar El nu-Şi cinsteşte vrăjmaşii.

A URÎ PĂCATUL, A IUBI PE PĂCĂTOS

Putem crede pe bună dreptate că Dumnezeu iubeşte pe aceia care caută în mod special să-I facă voia. Ni se porunceşte să ne iubim vrăjmaşii, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să-i iubim în acelaşi fel în care iubim pe membrii Corpului lui Cristos. Diferenţa este că ne vom iubi vrăjmaşii cu o iubire compătimitoare, în timp ce ne vom iubi fraţii în Cristos cu o iubire sfântă, o iubire ca pentru rude, ca pentru tovarăşi. Păcatul nu-I este plăcut lui Dumnezeu şi nimănui care este în relaţie cu Dumnezeu şi este stăpânit de Spiritul Său. Păcatul este o deformare, o enormitate, neplăcut minţii, Spiritului lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu are o iubire compătimitoare pentru păcătos; şi El vrea ca noi să avem la fel, să fim gata să facem bine celor care ne fac rău, care ne tratează rău, care ne persecută. Astfel trebuie să-L imităm pe Dumnezeu.

Lui Dumnezeu I-a plăcut să aleagă anumite persoane din familia umană ca să-I fie ambasadori. În loc să vorbească omenirii în mod direct, Domnul vorbeşte prin aceşti reprezentanţi, copiii Săi. Aceştia sunt cei pe care Lui Îi va plăcea să-i cinstească, să-i facă reprezentanţii Săi — cei care caută să facă voia Lui, care sunt loiali cuvântului Său. Ar alege Dumnezeu ambasadori care nu L-ar reprezenta cum se cuvine? Cu siguranţă nu! Noi, copiii Săi, putem intra aici în spiritul mărturiei Sale; şi, prin urmare, nouă ne revine să căutăm să-L cinstim, vestind virtuţile Sale altora, atât prin proclamarea Mesajului curat al Adevărului, cât şi prin vieţile noastre exemplare, ca să putem avea binecuvântările Sale acum şi să putem primi marea onoare pe care a promis-o credincioşilor în Împărăţie, care este atât de aproape.