Vol. 8 Iulie-August 2001 Nr. 5

FURTUNA CARE VINE ŞI REZULTATUL EI GLORIOS

„A oprit furtuna, a adus liniştea şi valurile s-au potolit. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit; şi El i-a adus la limanul dorit. . . . Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri şi să înţeleagă bunătăţile DOMNULUI.” Psalmul 107:29, 30, 43 .

R5695 W. T. 1 iunie 1915 (pag. 163-166)

Psalmul 107 pare să fie profetic, urmărind într-o măsură considerabilă experienţele Bisericii lui Cristos de-a lungul acestui Veac Evanghelic. El poate fi aplicat în mod individual şi de asemenea la scară mondială, internaţională. Cauza tuturor necazurilor din lume este păcatul. Ar putea exista diferite căi de a încerca să se înlăture necazul, dar Dumnezeu în Înţelepciunea Sa a aranjat acest Plan. El va permite ca păcatul să aducă furtuni şi greutăţi ale vieţii aşa încât omenirea să fie clătinată şi astfel să înveţe să-L aprecieze pe marele nostru Mântuitor, pe care Dumnezeu L-a pregătit să fie Marele Eliberator al Bisericii şi al lumii. Întreaga chestiune a fost plănuită într-un mod judicios, şi la timpul cuvenit Cristos va avea dreptul deplin de a cere tuturor furtunilor să înceteze şi de a scoate ordine din confuzie. Totuşi, aceasta trebuie să aştepte hotărârea divină. În veacul prezent este aleasă clasa Bisericii, şi furtunile şi greutăţile vieţii au fost valoroase pentru ea în dezvoltarea credinţei, speranţei, răbdării şi în pregătirea lor pentru onorurile, privilegiile şi ocaziile Împărăţiei.

Furtunile lumii, potrivit Scripturilor, au fost diferite şi au avut loc în timpuri diferite, conform condiţiilor omenirii — păcatul şi egoismul stârnind furtună cu orice ocazie posibilă. Au existat multe furtuni în trecut — războaie, invazii, agitaţie etc., — toate începute din invidie, din motive egoiste, sau din cauza marii nedreptăţi din partea altora. Naţiuni mari şi-au invidiat reciproc creşterea bogăţiei şi au prădat pe cele slabe. Mânia, răutatea, ura, cearta, lucrurile cărnii şi ale diavolului au fost cultivate. Acum, după ce au semănat astfel pentru egoism, omenirea trăieşte experienţa unei furtuni puternice pe marea socială. Această furtună mare nu a ajuns încă la punctul ei culminant. Gândul nostru este că aceasta va fi mult mai mare înainte ca Domnul să intervină şi să spună: „Taci! Fii liniştită!” El a permis această furtună îngrozitoare, pentru că El ştie cum să o facă să lucreze spre binele omenirii.

În calitate de popor al lui Dumnezeu, este de datoria noastră să favorizăm pacea şi dreptatea şi să trăim în armonie cu aceste condiţii. Dar trebuie de asemenea să ştim ce vine peste lume — mai mult, este de datoria noastră să ştim rezultatul, să ştim ceva din Adevărul lui Dumnezeu. Domnul ne-a dat deja o pace interioară pe care nici o furtună din afară nu o poate tulbura. Noi ne încredem în promisiunile pe care El ni le-a dat. Noi înţelegem care este situaţia prezentă şi ne bucurăm că Biserica va fi în curând glorificată. Ce pace şi bucurie durabilă vom avea dincolo de văl! Această înţelegere ne aduce în inimi chiar şi acum o mare odihnă a sufletului, o mare pace! Ne amintim că Dumnezeu este în stare să facă toate lucrurile să lucreze împreună pentru binele nostru, şi El a promis că aşa va face; de aceea, din aceste vremuri zbuciumate şi din încercările vieţii putem avea experienţe binecuvântate.

Domnul are un mod special de a aduce pace poporului Său — de obicei nu prin amestecul cu oamenii din lume. Furtunile vieţii pot continua la fel ca întotdeauna; calea noastră poate fi la fel de spinoasă ca întotdeauna. Dar Domnul ne spune: Pace! Îi auzim Vocea, Cuvântul lui Dumnezeu! Prin cunoştinţa pe care ne-o dă, prin promisiunile Sale preţioase, El ne asigură de Înţelepciunea, Iubirea, Puterea Sa, şi de scopurile Sale iubitoare pentru poporul Său. Aceste lucruri ne dau pace şi odihnă a inimii în mijlocul încercărilor şi necazului din afară. El de asemenea ne face cunoscut marele Său Plan pentru lume în general. El ne informează acum despre semnificaţia condiţiilor prezente şi despre rezultatul glorios al marelui necaz gata să se dezlănţuie asupra întregii lumi.

ULTIMA ZI MARE

Ne aflăm în „zilele din urmă” menţionate de apostolul Pavel. El spune: „Dar să ştii că în zilele din urmă vor fi timpuri grele, căci oamenii vor fi . . . iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi . . . trădători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu . . . Depărtează-te şi de aceştia!” (2 Timotei 3:1-5). Domnul nostru Isus a menţionat în repetate rânduri „ziua de la urmă” şi a spus că anumite lucruri se vor întâmpla în zilele din urmă. Înţelegem că El astfel se referă la marea zi a şaptea, ziua de o mie de ani a Împărăţiei Sale. De exemplu, El a spus, vorbind despre ucenicii Săi individual: „Şi eu îl voi învia în ziua de la urmă”.

((562))

Scripturile vorbesc despre Ziua de la urmă ca fiind sfârşitul prezentei Dispensaţii, sfârşitul domniei prezente a răului. Domnul nostru S-a referit la zilele de încheiere ale acestui veac atunci când a zis: „Cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi şi în zilele Fiului Omului”. Toate scripturile care se referă la această Zi par să indice spre marea zguduire care vine în acest timp. Profetul Daniel pare să vorbească despre Dispensaţia prezentă ca despre „un timp de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt popoarele”. Aceasta trebuia să se întâmple, a spus El, la „timpul sfârşitului”. Domnul nostru vorbeşte despre acesta: „Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din cauza celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate” (Matei 24:21-25). Sf. Pavel ne spune că focul din Ziua aceea va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Apostolul Petru îi face o descriere vie în a doua sa epistolă. Ziua de necaz şi de glorie care urmează este tema tuturor sfinţilor profeţi.

Necazurile acestei zile nu sunt toate de aceeaşi natură. Isus ne spune că unii dintre urmaşii Săi vor fi socotiţi vrednici să scape de nenorocirile care vin asupra lumii, despre care Sf. Petru ne spune că vor cuprinde tot pământul. În focul acelei zile unii care sunt copii ai lui Dumnezeu vor fi găsiţi că şi-au clădit casa cu lemn, fân şi trestie, chiar dacă au clădit pe Temelia adevărată, Cristos. Toată suprastructura lor va fi arsă, iar ei înşişi vor fi mântuiţi „ca prin foc”, după cum ne spune apostolul Pavel. Alţii dintre copiii Domnului vor fi găsiţi că au clădit pe Temelia adevărată cu „aur, argint şi pietre scumpe” şi astfel lucrările lor vor rezista. Ei vor avea o suprastructură de adevăr şi de loialitate faţă de Domnul construită pe Temelie, iar aceasta nu va fi arsă. Construcţia lor va rezista „focului” din această Zi mare.

După cum s-a adresat apostolul Pavel în toate epistolele sale către sfinţii în Cristos Isus, noi înţelegem că aceste cuvinte (1 Corinteni 3:11-15) se referă numai la cei care pretind o consacrare deplină Domnului, adică la Biserica lui Cristos. Adevăraţii sfinţi trebuie toţi să sufere; pentru că, aşa cum ne-a prevenit Sf. Pavel, „în împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Fapt. 14:22). „Şi la aceasta aţi fost chemaţi”, ne asigură Sf. Petru (1 Petru 2:21). Dar toate aceste lucruri doar lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă, dacă prin acestea noi suntem pregătiţi în mod cuvenit.

SISTEMELE NOMINALE DE ASTĂZI

Dar, după cum am sugerat deja, aflăm astăzi o clasă foarte mare care pretinde a fi Biserica lui Cristos, şi aceştia cheltuie milioane pentru închinare lui Dumnezeu potrivit ideilor sistemelor bisericii nominale. Se construiesc şi se dedică Domnului biserici frumoase. Se echipează cu orgi mari şi coruri pregătite. Se pun la dispoziţie săli de sport, camere pentru fumători, departamente culinare cu sufragerii etc. Aceste biserici sunt sprijinite de oameni dintre care un mare număr sunt foarte nobili în multe privinţe.

Dintr-un punct de vedere, ar părea că oamenii care cheltuiesc atât de mulţi bani în fiecare an în scopuri bisericeşti trebuie să fie foarte religioşi şi foarte doritori să facă voia lui Dumnezeu. Citim despre câte milioane de dolari cheltuieşte oraşul New York pentru slujitorii bisericeşti, pentru biserici etc. Dar aflăm că în realitate în toate aceste biserici există mult formalism. Cei care le cântă imnurile sunt angajaţi să cânte, şi ei spun că nu-i interesează în mod deosebit religia, dar fac aceasta numai pentru bani. Nu mulţi dintre predicatori vor recunoaşte că şi slujba lor este în mare parte pentru bani, dar sunt oameni care cred că majoritatea predicatorilor servesc pentru plată. Recunoaşte şi primeşte Domnul asemenea serviciu? (Vezi Amos 5:20-23; Isaia 1:13-15). Nu este de datoria noastră să judecăm inima; dar în toate părţile vedem aroganţă, lăudăroşenie, mândrie.

Nu ştim cum ar fi putut descrie apostolul Pavel mai bine condiţiile actuale, chiar dacă ar fi trăit astăzi, aici. Dacă li se spune ceva acestor lucrători zeloşi din creştinătatea zilelor noastre despre caracterul lumesc, mândria sau erorile bisericilor, ei clatină din cap, chiar dacă unii dintre ei recunosc că sunt multe lucruri pe care nu le încuviinţează. Se găseşte că e necesar să aibă concerte, ceaiuri, distracţii etc. în biserici pentru a colecta bani; pentru că, spun ei, dacă n-ar avea aceste lucruri, nimeni n-ar veni la biserică în afară de predicatori şi de unii care ocupă funcţii, şi care frecventează pentru a-şi face datoriile de care sunt consideraţi răspunzători. O astfel de persoană oficială bisericească i-a spus editorului Turnului de Veghere: „Eu sunt obligat de datorie să merg la biserică aşa de des, dar voi ieşi din funcţie cât voi putea de repede”. Fiindu-i impusă datoria de Bătrân, el intenţiona să scape de ea cât mai repede cu putinţă.

ACTUALUL IDOL AL CREŞTINĂTĂŢII

Iubirea de bani, lăcomia pare să fie factorul stăpânitor astăzi. Este adevărat, mulţi care au foarte mulţi bani dau cu milioanele de dolari; dar zilele noastre sunt zile ale iubirii de bani. Şi nu doar cei bogaţi au această iubire de bani. O aflăm pretutindeni. Dorinţa principală este de a face rost de bani — nu pentru a-i depune în bănci, ci pentru a-i cheltui; oamenii iubesc plăcerile pe care le pot cumpăra cu bani. Este un timp al cheltuirii banilor, tot aşa cum este şi al iubirii banilor. Plăcerea menţine desfrânarea astăzi, iar banii sunt onoraţi şi căutaţi peste tot. Noi în America am fost în mare măsură eliberaţi de fostele noastre idei superstiţioase despre sângele mai bun al unora decât al altora — „sângele albastru”. Nu avem deci acea iubire pentru aristocraţie şi pentru aşa-zisa „viţă nobilă” care este răspândită în lumea veche. Oamenii credeau înainte că regii şi nobilimea erau de o cu totul altă rasă decât poporul de rând. Dar acum iubirea de bani şi de ceea ce se poate cumpăra cu bani — plăcere, putere, influenţă — au înnebunit lumea. Banii sunt veneraţi ca un idol. Dacă cineva are bani, poate obţine aproape orice vrea. Mulţi asemenea oameni au o formă de evlavie, fără puterea ei. Apostolul spune: „Depărtează-te şi de aceştia”. 2 Timotei 3:4,5.

((563))

Starea lucrurilor a avansat încetul cu încetul. Cum să ne depărtăm de aceia care se închină la aceşti dumnezei falşi? Ne depărtăm în sensul că nu urmăm aceeaşi cale. Ne păzim inima de iubirea plăcerii şi a ceea ce este lumesc, şi de lăcomia de câştig. Ne depărtăm de toate aceste lucruri şi mergem într-o direcţie diferită. Aceasta pare să corespundă cu ceea ce spune Domnul în Apocalipsa 18:2, 4. Descoperindu-i lui Ioan starea Sionului nominal din zilele noastre şi vorbind profetic de parcă ar fi în prezent, El spune: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! . . . Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu” — ieşiţi de sub influenţa ei, pără-siţi-o! Adevăratul popor al Domnului trebuie să-I urmeze îndrumarea de aici. Ei trebuie să stea liberi de această robie a erorii şi a ceea ce este lumesc, şi de asemenea să fie un exemplu bun altora; şi apoi ei trebuie să aştepte instrucţiunile suplimentare ale Domnului şi împlinirea scopurilor Sale glorioase. Nu trebuie să sperăm deloc că vom schimba cursul Babilonului — un om sau o mie de oameni sau un milion n-ar avea putere să schimbe astăzi cursul lui. El a căzut, părăsiţi-l deci! Ieremia 51:6-9.

PUTEREA NOASTRĂ LINIŞTITĂ, ÎNCREZĂTOARE

Dumnezeu a intrat în odihnă când pe pământ s-a încheiat săptămâna de creare, şi tot aşa noi, Biserica adevărată, vom intra curând în odihna noastră, odihna desăvârşită dincolo de văl. Dumnezeu a pus întreaga lucrare în mâinile lui Cristos, ca să o realizeze la timpul stabilit. Noi avem încredere în Domnul şi în timpurile şi sezoanele Sale; de aceea suntem foarte liniştiţi, şi ieşind din Babilon nu suntem îngrijoraţi sau neliniştiţi sau supăraţi pentru alţii. Dumnezeu va scoate ordine din toată confuzia care domneşte. Toţi care se vor dovedi vrednici de viaţă veşnică vor fi în cele din urmă bucuroşi să lucreze în felul în care va îndruma Domnul.

Lumea este astăzi beată de anumite doctrine false şi nu ştie ce face. Dacă am fi împreună cu oameni zgomotoşi, beţi, am face mai bine să nu încercăm să-i trezim, ci să nu ne mai asociem cu ei. Totuşi, s-ar putea să fie unii în acea societate cărora le-ar plăcea să fie ca noi — liberi pentru a servi Domnului. Este de datoria noastră să ajutăm pe oricine caută pe Domnul şi este supus în oarecare grad Cuvântului Adevărului. Noi trebuie să facem bine tuturor oamenilor când avem ocazie, „mai ales celor din casa credinţei” (Galateni 6:10). În acest scop am făcut să circule Studiile În Scripturi, PublicaŢia lunarĂ a studenŢilor Bibliei, am ţinut adunări şi am prezentat Fotodrama CreaŢiei, aşa încât şi alte suflete serioase să rămână libere ca noi, să se elibereze de cursul general al zilelor noastre şi să poată trăi o viaţă de sacrificiu, şi astfel să fie pregătiţi pentru marea înălţare care vine pentru cei care-I sunt credincioşi lui Dumnezeu — o răsplată despre care credem că acum este aproape. Cei care sunt astfel pregătiţi şi înarmaţi cu întreaga armătură a lui Dumnezeu vor fi păstraţi într-o stare de linişte şi încredere care altora nu le este cunoscută în această mare Zi de stres, tulburare şi clătinare.

„SEMNE ALE FIULUI OMULUI” ACTUALE

Felul în care Domnul informează pe credincioşii Săi, pe cei veghetori, despre importanţa situaţiei actuale din lume şi despre apropierea domniei glorioase a lui Cristos, este prin semnele exterioare care confirmă ceea ce înţelegem acuma că arată cronologia biblică. Un semn este o indicaţie. Punerea semnului unui brutar înseamnă că acolo se poate cumpăra pâine; semnul unui măcelar arată că acolo se vinde carne etc. Apoi avem semnul, sau indicarea unei furtuni viitoare, sau a vremii bune. Nu trebuie să aşteptăm să vedem litere strălucitoare pe cer sau ceva de genul acesta pentru a indica prezenţa Domnului; dar a existat de câtva timp în Biserică un semn — aproximativ patruzeci de ani — recoltarea grâului copt. Acesta este un semn al Parousiei Fiului Omului. Pentru lume nu este posibil să discearnă acest semn. Avem de asemenea semnul smochinului neroditor, naţiunea evreiască, înfrunzind. Vedem spiritul lumesc prezis în sistemele bisericii. Vedem începutul lovirii naţiunilor.

Când marele Timp de Strâmtorare va izbucni, lumea va începe să vadă că se stabileşte cumva o nouă ordine de lucruri; că o mare schimbare este iminentă. Condiţiile nu au fost aşa înainte. Pe măsură ce oamenii vor vedea că Fiul Omului este pe punctul de a-Şi lua marea Sa putere şi că Împărăţia mesianică vine, ei se vor teme, neînţelegând faptul că această Împărăţie este menită pentru binecuvântarea tuturor. Un timp ei nu vor pricepe toată situaţia. Ei vor vedea necazul, paralizarea afacerilor, necazul popoarelor, socialismul, anarhismul şi îşi vor da sufletul de groaza lucrurilor care se apropie.

Dar toate aceste lucruri sunt acum pentru noi semne că Domnul se pregăteşte să-Şi stabilească Împărăţia şi că pregăteşte căderea împărăţiei neamurilor. Aceasta însă nu va fi vizibilă la început, pentru lume în general, sub focul aprins al strâmtorării. Ei nu vor şti ce să înţeleagă din aceste lucruri. Credem că majoritatea oamenilor sunt oarecum nedumeriţi astăzi. Oameni care sunt foarte proeminenţi în chestiunile sociale, financiare, religioase sunt în mare nedumerire. Mulţi dintre ei încep să discute ideea că Împărăţia lui Dumnezeu se apropie cu adevărat.

((564))

Unii dintre prietenii noştri care au participat la marele miting pentru pace, care a avut loc aici în oraşul New York toamna trecută, ne spun că vorbitorii importanţi care au participat, printre care şi vice-preşedintele Statelor Unite, au făcut numeroase referiri la faptul că Prinţul Păcii este chiar la uşi. În acelaşi fel s-a făcut referire la Mileniu. Nu ştim ce înseamnă aceasta, decât că ei cred că Fiul Omului intră acum cu Împărăţia Sa. Credem că nedumerirea lor va creşte pe măsură ce vor vedea presiunea mai mare — presiunea financiară, presiunea socială — şi pe măsură ce intrăm în marele Timp de Strâmtorare, „un timp de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele”. Un domn evreu îi spunea editorului că evreii din Ierusalim mor de foame. Pentru cele patru milioane de evrei care trăiesc în Galiţia şi Austria nu pare să aibă importanţă dacă o armată sau alta trece prin ţară; pentru că evreii suferă totdeauna. Oriunde au mers armatele, casele au fost devastate şi pământul lăsat pustiu. Recent, evreii au ţinut o adunare în masă la New York pentru a colecta bani pentru fraţii lor din Galiţia şi din Palestina.

Dacă vreunul dintre voi aţi întâlni un bancher şi aţi începe o conversaţie cu el, aţi vedea cum i se întunecă faţa. Unora le vor apărea lacrimi în ochi când se va vorbi despre situaţia alarmantă a finanţelor de astăzi. Mulţi oameni bogaţi spun că atunci când a izbucnit războiul aveau valori de o sută de mii de dolari, dar că acum nu mai ştiu cât au. Obligaţiunile şi acţiunile lor nu sunt vandabile. Astfel există astăzi o strâmtorare care creşte şi ajunge peste tot pământul, afectând nu numai întreaga creştinătate, ci şi lumea păgână.

VEDERE DIN CRĂPĂTURA STÂNCII

Pe măsură ce ochii înţelegerii noastre s-au deschis, am căutat să arătăm Bisericii şi lumii, pe cât de mult posibil, marele Plan divin al Veacurilor — minunat, frumos, mult superior oricărui plan omenesc! Studenţii Bibliei din întrega lume citesc Biblia şi semnele timpurilor într-o lumină nouă; pentru că a venit timpul ca Dumnezeu să ridice vălul ignoranţei şi întunericului, care i-a fost permis lui Satan să-l pună înaintea ochilor noştri. După înţelegerea noastră, războiul actual este ilustrat în Biblie, avându-şi timpul să înceapă în 1914. Este un mare „vânt”.

După marele război, Biblia învaţă că va avea loc un mare cutremur de pământ — revoluţie socială. În legătură cu acel cutremur de pământ va veni o înălţare a sectelor religioase, catolice şi protestante, din partea împăraţilor şi prinţilor — politici, sociali, financiari, religioşi. Apoi va veni prăbuşirea tuturor sistemelor religioase prezente. „Focul” simbolic din Biblie — anarhia — va arde repede pământul. După anarhie va veni repede mult promisa Împărăţie a lui Dumnezeu, pentru care s-au rugat creştinii zicând: „Vie împărăţia Ta”, cei mai mulţi dintre ei neavând decât o slabă concepţie despre adevăratul înţeles al cuvintelor lor. În timpul Domniei acelei Împărăţii, „susurul blând şi subţire”, Mesajul Adevărului şi Harului, va veni la întreaga omenire. Ridicarea omenirii va progresa: şi cunoştinţa slavei Domnului va umple treptat tot pământul. Limanul mult dorit de odihnă va fi atins, „dorinţa tuturor neamurilor”.

„OILE MELE ASCULTĂ” ŞI-MI URMEAZĂ

Toţi adevăraţii ucenici ai lui Isus vor vedea şi vor auzi în acest „timp potrivit” prezent. „Oile Mele ascultă glasul Meu” a spus Învăţătorul. Dacă unii, prin urmare, sunt în Babilon şi nu ascultă glasul Domnului chemându-i afară din acest mare Sistem apostat, concluzia noastră clară este că ei nu sunt adevăratele Lui oi. Aceasta nu înseamnă că toţi vor auzi în acelaşi timp. Unii au auzul greoi; poate că ei nu trăiesc foarte aproape de Domnul. Dar dacă sunt oile Lui vor auzi; şi dacă urmează în urmele Lui vor auzi clar şi se vor supune prompt. Ei vor fi nerăbdători să iasă din Babilon înainte ca pedepsele lui să vină ca un potop, aşa cum vor veni în curând. Noi care avem acum lumina ar trebui să ţinem sus Mesajul Domnului şi să le indicăm celorlalţi creştini starea actuală a lucrurilor, să-i lăsăm să-L audă pe Domnul şi apoi să ia hotărârea.

„NENOROCIRILE” ASUPRA BABILONULUI

„Şapte nenorociri, cele din urmă” care au să vină în special peste creştinătate nu înseamnă o anumită boală, ca ciuma neagră sau holera, ci această expresie reprezintă strâmtorare. Scripturile arată ce sunt acestea — moarte, foamete, revoluţie, nenorocire, răsturnare. Aceste nenorociri vor fi atât fizice, cât şi mentale. Va fi un mare necaz şi o mare nenorocire pentru Babilon când va înţelege că i-au căzut zidurile. El înţelege de câtva timp că este pericol de cădere şi caută de atunci să respingă orice se apropie ca să-i vatăme zidurile. Mulţi oameni buni au luptat pentru aceste denominaţii, gândind că ele reprezintă poporul Domnului — fiind ei înşişi legaţi mai mult sau mai puţin de instituţiile din timpul actual.

Nu credem că Veacul Evanghelic s-a sfârşit pe deplin în septembrie 1914, ci doar Timpurile Neamurilor. Veacul Evanghelic nu se va sfârşi cu totul, credem noi, până când se va sfârşi Mesajul Evangheliei; şi aceasta va fi când uşa va fi închisă, când ultimul membru al chiar celor aleşi va fi trecut dincolo de văl. Înţelegerea noastră este că Biserica aleasă a lui Cristos, Mireasa, nu va rămâne în trup ca să dea multă învăţătură lumii, ci ea va fi glorificată în Împărăţie fie înainte, fie în marele Timp de Strâmtorare, şi vor fi gata să supravegheze de pe planul spiritual instruirea lumii. Marea bătălie este înaintea noastră. Profetul Isaia (63:1-6) zugrăveşte într-un limbaj foarte tare lucrarea Domnului nostru Isus printre naţiuni în prezent şi în zilele care ne stau înainte. „El singur a călcat în teasc . . . aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele”, mânia lui Dumnezeu. Vezi Studii În Scripturi, Vol. 4, pag. 18, 19 şi pag. 51, par. 1 (l. engleză — n. e.). Credem că această lucrare a început deja prin actualul război european, care creşte în asprime şi grozăvie zi de zi.

((565))

După ce Biserica va fi fost glorificată dincolo de văl, Vrednicii din Vechime vor fi reprezentanţii ei în lume, preluând supravegherea instruirii popoarelor şi conducând afacerile oamenilor; după ce Mesia va fi poruncit popoarelor mânioase, „Pace” şi va fi cerut valurilor muginde să se liniştească. Dar un timp scurt — exact cât, nu ştim sigur — pentru Biserica de această parte de văl mai poate fi de făcut ceva lucrare în folosul lumii, înainte ca Timpul de Strâmtorare să se instaleze deplin, sau la începutul lui. Dacă este aşa, credem că această informare a lumii este acum în progres.

„Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri, şi să înţeleagă bunătăţile DOMNULUI”, chiar dacă pentru un timp scurt sabia Lui dreaptă va fi scoasă din teacă pentru pedepsirea nedreptăţii şi răsturnarea marelui imperiu al lui Satan.