PROFEŢIE ÎMPOTRIVA PĂSTORILOR

Ezechiel 34

Păstori care-şi urmăresc propriile lor interese — Care se pasc pe ei înşişi, nu turma — Vine adevăratul păstor — Caută oile împrăştiate — Paşte turma — Se îngrijeşte de cele bolnave şi slabe — Mustră pe cei egoişti din turmă — David va fi noul păstor — O turmă, un păstor — „Domnul este păstorul meu”.

„Eu Însumi Îmi voi paşte oile.” vers. 15.

R5693 W. T. 15 mai 1915 (pag. 156-158)

Studiul de azi este o pildă care se aplică, credem noi, timpului prezent. Ea începe cu o acuzare a păstorilor, a pastorilor turmei Domnului. Îi acuză că au neglijat oile în favoarea lor. Declară că ei îşi însuşesc lâna şi că devorează ce este mai bun în turmă, dar că neglijează să pască turma — neglijează să o conducă la „păşunile verzi” ale Cuvântului lui Dumnezeu şi la „apele de odihnă” ale Adevărului divin. Pilda ilustrează turma Domnului, risipită pe ici şi colo, unele oi rănite, altele sfâşiate, altele slabe şi înfometate, toate neglijate din partea păstorilor falşi.

Nu putem înţelege că aceasta îi ilustrează pe creştinii nominali, ci pe adevăraţii sfinţi ai lui Dumnezeu. Creştinătăţii nominale îi merge destul de bine, dar Domnul nu recunoaşte pe creştinii nominali ca turmă a Sa. Ei sunt neghina, nu grâul; ei sunt caprele, nu oile. Păstorii care neglijează îngrijirea oilor, aprovizionarea lor cu hrană spirituală şi ajutorarea lor ca să o găsească, să şi-o însuşească, sunt adesea destul de ocupaţi cu caprele — membrii pământeşti ai adunărilor lor. Aranjamentele lor în biserică sunt adesea în special pentru capre, sau pentru clasa neghină. Acestora nu le pasă de hrana spirituală; ei trebuie să fie aprovizionaţi cu distracţii, mese comune, serate, discursuri despre politică, sau dizertaţii inofensive bine presărate cu glume. Nu dau ei majoritatea banilor? Nu s-ar retrage ei din biserică dacă s-ar împărţi hrană spirituală? Pentru aceştia unii pun la dispoziţie saloane pentru fumători, case parohiale, bine aprovizionate cu jocuri etc.

Dar păstorii nu au fost stabiliţi de Domnul pentru a avea grijă de capre şi de clasa neghină, ci pentru a avea grijă de grâu, de oile Domnului. Aceştia sunt pastori sau păstori necredincioşi; şi această profeţie este o mustrare pentru ei. Adevărata turmă a Domnului este împrăştiată, unii aici, alţii dincolo, în multe denominaţii şi în afara tuturora. Ei ajung prada celor din lume cu caracter de fiară şi sunt prinşi în capcana diferitelor doctrine false, dar păstorii „n-au avut grijă de oile Mele, ci s-au păscut numai pe ei înşişi şi n-au păscut turma Mea, de aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul DOMNULUI! Aşa vorbeşte Stăpânul DOMNUL: ŤIată, sunt împotriva păstorilor. Îmi voi cere înapoi oile din mâinile lor, nu îi voi mai lăsa să-Mi pască turma şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci Îmi voi scăpa oile din gura lor, să nu le mai fie hrană.ť”

PĂSTORUL ADUNÂNDU-ŞI TURMA

Mulţi din cei care studiază Biblia cred că această scriptură este în curs de împlinire — că trăim în Parousia lui Cristos şi că El este prezent în lume de câţiva ani, căutând pe adevăraţii consacraţi din poporul Său şi adunându-i din toate sistemele sectare şi din lume, la Sine. Cu siguranţă este adevărat că păstorii încetează a hrăni turma; pentru că foarte puţini din turma poporului consacrat al Domnului mai caută încă hrană spirituală la ei. Ei rătăcesc într-o stare de înfometare şi în mare pericol de a cădea în diferitele curse ale Adversarului.

Totuşi, Marele Păstor Însuşi este cu turma Sa şi face ca glasul Lui să fie auzit; şi oile vor fi adunate la El din fiecare popor şi din fiecare denominaţie. Într-adevăr, Isus a spus: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine”; şi „ele nu merg după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor” (Ioan 10:27, 5). Glasul Domnului, al Marelui Păstor printre oile Sale trebuie să fie auzit acum pentru că este timpul prezenţei Sale a doua. El este pe punctul de a-Şi completa turma Sa din acest Veac Evanghelic şi de a-i glorifica împreună cu El în Întâia Înviere. Cu siguranţă, fericirea şi îndurarea îi vor însoţi; ei vor locui în casa Domnului pentru totdeauna.

„Căci aşa vorbeşte Stăpânul DOMNUL: ŤIată, Mă voi îngriji Eu Însumi de oile Mele şi le voi căuta. Cum îşi îngrijeşte un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi îngriji Eu oile şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nor şi de negură. Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite ţări şi le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul râurilor şi în toate părţile locuite ale ţării”. Versetele 11-13.

((566))

Patria oilor Domnului din acest Veac Evanghelic este însuşi cerul, şi aducerea lor acolo va însemna schimbarea învierii lor. Atunci ei vor fi în Împărăţie cu Isus Însuşi — tot ca oi ale Lui, tot ca turmă a Lui, tot ca Mireasă a Lui, tot ca membri ai Lui. Dar El spune de asemenea: „Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc şi va fi o singură turmă, un singur Păstor”. Ioan 10:16.

CEA DE-A DOUA TURMĂ ŞI STAULUL EI

Aceste alte oi ale Domnului, credem noi, vor include pe toţi din omenire care, în timpul Împărăţiei Milenare, vor fi bucuroşi să se folosească de marea pregătire pe care Domnul a făcut-o pentru ei în planul Său. Ei sunt alte oi în sensul că vor fi de natură diferită de a turmei pe care Domnul o alege pe parcursul acestui Veac Evanghelic. Turma care este acum chemată şi adunată este concepută pentru natură divină, pentru natură spirituală, şi ei vor ajunge la această natură spirituală prin schimbarea învierii; după cum este scris: „Nu pot carnea şi sângele să moştenească împărăţia lui Dumnezeu”. 1 Corinteni 15:50.

Celelalte oi vor fi marea turmă a Domnului, marea familie a lui Adam, cumpărată de Isus. Timp de o mie de ani lucrarea de chemare şi adunare a omenirii şi de despărţire între oi şi capre va înainta, aşa cum este schiţată în Matei 25:31-46. Întregii lumi îi va fi dată ocazia de a face o alegere privitor la întrebarea dacă vor vrea să fie oi sau capre. Şi nimic din Scriptură nu ne informează dacă oile sau caprele vor fi mai numeroase. Suntem doar informaţi că toţi vor avea invitaţia de a deveni oile Domnului, de a intra sub grija Sa de păstor; şi făcând astfel şi dovedindu-şi loialitatea faţă de El şi dezvoltând spiritul Lui, asemănarea Lui de caracter, li se va acorda viaţa veşnică pe plan uman, pe plan pământesc.

Atunci Domnul va aduce Restabilirea despre care menţionează Sf. Petru (Fapte 3:19-21), şi care va fi oferită lui Adam şi întregii lui rase, care nu vor primi chemarea Veacului Evanghelic. Chemarea lor nu va fi o chemare atât de înaltă, dar în mod evident va fi glorioasă. Întregul pământ — un Paradis, un cer pământesc — va fi partea lor veşnică, dar nu va fi Casa cerească la care a fost invitată Biserica. Binecuvântarea lumii, de Restabilire la perfecţiunea umană, la chipul şi asemănarea cu Dumnezeu în trup, nu va fi echivalentă cu natura spirituală acordată Bisericii acestui veac, dar va fi minunat de măreaţă.

Cât despre caprele din acel timp, mulţumim lui Dumnezeu! ele nu vor fi chinuite, după cum mulţi dintre noi presupuneam odată. Mai degrabă ele vor fi tăiate de la viaţă, aşa cum este sugerat în cuvântul grecesc kolasin. „Şi aceştia (caprele) vor merge în pedeapsă veşnică, iar cei drepţi (oile) în viaţă veşnică” (Matei 25:46). Marele Păstor, care-Şi adună acum turma Sa din acest Veac Evanghelic, va rămâne deci o mie de ani ca să adune deplin întreaga Lui turmă din Veacul Milenar, să-i despartă complet de toţi cei care au spirit contrar şi să nimicească complet pe toţi care nu sunt oile Sale. Toţi care iubesc într-adevăr dreptatea şi urăsc nelegiuirea, când li se va da o ocazie clară să înţeleagă şi să ia o poziţie, vor alege partea dreaptă şi vor deveni oile Domnului. Toţi ceilalţi, care vor fi răi, vor muri; aşa cum este scris: „nimiceşte pe toţi cei răi”. Psalmul 145:20.

„ŤEu Însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnăť, zice Stăpânul DOMNUL. ŤVoi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi pansa pe cea rănită şi voi întări pe cea bolnavă. Dar voi nimici pe cele grase şi pline de vlagă: le voi paşte cu dreptateť”. Versetele 15, 16.

TURMA ESTE DE ASEMENEA CRITICATĂ

Nu numai păstorii, pastorii, predicatorii, slujitorii sunt mustraţi de Domnul, ci şi unii din turma Lui care nu se află în poziţii oficiale. În Ziua prezenţei Domnului, şi de aceştia se va ocupa, după cum citim:

„Şi voi, oile Mele, aşa vorbeşte Stăpânul DOMNUL: ŤIată voi judeca între oaie şi oaie, între berbeci şi ţapi. Este prea puţin pentru voi că paşteţi în păşunea cea bună, de mai călcaţi în picioare şi cealaltă parte a păşunii voastre? că beţi o apă limpede, de mai tulburaţi şi pe cealaltă cu picioarele? Şi oile Mele trebuie apoi să pască ce aţi călcat voi cu picioarele voastre şi să bea ce aţi tulburat voi cu picioarele voastre!ť De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul DOMNUL: ŤIată, Eu voi judeca între oaia grasă şi oaia slabă. Pentru că aţi izbit cu coasta şi cu umărul şi aţi împuns cu coarnele voastre toate oile slabe, până le-aţi risipit, Eu voi veni în ajutorul oilor Mele ca să nu mai fie de jaf şi voi judeca între oaie şi oaieť”. Versetele 17-22.

Aici ne este adusă în atenţie Noua Ordine de lucruri inerentă Împărăţiei lui Mesia. Aceasta a început deja cu privire la Biserica Evangheliei. Unii care au fost consideraţi destul de proeminenţi în creştinătate, sprijinindu-i şi administrându-i afacerile, şi desconsiderând pe adevăratele oi ale Domnului ca popor deosebit, vor fi mustraţi de Domnul în această zi. Cei săraci, cei exilaţi, cei deosebiţi, sunt cei pe care El i-a numit turma Sa şi pe care El trebuia în mod deosebit să-i adune, să-i hrănească în mod deosebit şi să-i vindece în mod deosebit în prezent. Nu este oare aşa? Nu hrăneşte şi nu binecuvântează Domnul pe oile Sale fără a ţine seama de orice sectarism, oriunde ar fi ele, în orice ţară? Adevărat, El le adună şi le hrăneşte; şi în curând, odată ce timpul Secerişului va fi încheiat, aceştia vor fi adunaţi în staulul ceresc. Între timp, lucrarea bună începută cu oile Evangheliei va fi extinsă printre oameni.

Niciodată Domnul nu-Şi va mai lăsa oile fără păstor. Din aceasta nu trebuie să înţelegem că El a făcut o greşeală când a spus: „Mă duc şi voi veni la voi”, ci mai degrabă că lăsarea turmei Sale pentru un timp a fost legată de încercarea, probarea şi dezvoltarea lor, pentru ca cei loiali Domnului, principiilor dreptăţii şi învăţăturilor Cuvântului Său să se poată manifesta, chiar dacă erau împrăştiaţi, şi pentru ca şi alţii să se poată manifesta ca necredincioşi. Totuşi, este înviorător să ştim că de-a lungul întregului Veac Milenar, până când toată lucrarea de desăvârşire a oilor va fi fost împlinită, Păstorul va fi cu ei. Astfel citim:

((567))

„Voi pune peste ele un singur păstor care le va paşte, pe slujitorul Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor. Eu, DOMNUL, voi fi Dumnezeul lor şi slujitorul Meu David va fi un prinţ în mijlocul lor. Eu, DOMNUL, am vorbit! Voi încheia cu ele un legământ de pace şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în siguranţă în deşert şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor”. Versetele 23-25.

Nu trebuie să înţelegem din aceasta că profetul David din vechime va fi făcut reprezentantul lui Iehova şi că i se va da grija oilor în viitor. Cuvântul David înseamnă preaiubit, şi credem că este vorba despre antitipul lui David. Isus este cu precădere preaiubit de Tatăl; iar clasa Mireasă, Biserica, vor fi membri ai Cristosului, Capul lor — membri ai Celui Preaiubit. Astfel Domnul Isus a spus despre poporul Său: „Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte”.

Vedem atunci că Cristosul, Cap şi Corp — Isus şi Biserica — vor fi David cel antitipic, sau Cel Preaiubit al lui Dumnezeu, în grija căruia vor fi încredinţaţi toţi care sunt oile Sale sau care doresc să devină oile Sale în timpul Veacului Milenar. Fiarele sălbatice, reprezentându-i pe făcătorii de rău, cei care ar devora, ar nimici şi ar face rău, vor fi oprite; şi întreaga lume va deveni „staulul”. Nu va mai fi nevoie să se facă un staul special, să se construiască garduri împotriva duşmanilor, pentru că oile vor fi într-o stare de linişte şi odihnă — „în păduri”.

Cu alte cuvinte, sfârşitul Mileniului va fi martorul celor declarate de Domnul nostru, că nu se va face nici un rău şi nici o pagubă în întrega Sa Împărăţie sfântă (Isaia 11:9). Va fi de asemenea martorul celor spuse de Isus; şi anume, că de atunci înainte nu va mai fi suspin, nici plâns, nici moarte, nici blestem, pentru că lucrurile dintâi vor fi trecut. „Cel care stătea pe scaunul de domnie a zis: ŤIată, Eu fac toate noi” (Apocalipsa 21:3-5). Chiar Satan va fi legat, ca să nu mai înşele lumea până când Mesia îşi va fi îndeplinit complet lucrarea desăvârşirii turmei.