PRIVELIŞTI DIN TURNUL DE STRAJă

R4521 W. T. 1 decembrie 1909 (pag. 379)

Episcopul Fallows nu este Spiritist

Ziarul New York World publică un interviu cu Episcopul Fallows, de la Biserica Episcopală Reformată, după cum urmează:

„Telepatia este un fapt stabilit. În anii recenţi s-au făcut paşi mari în explicarea fenomenelor psihice iar în anii care vor urma ştiinţa comunicării cu morţii va fi parte din programul marilor instituţii de educaţie. Cum studierea ei devine sistematizată şi mai larg răspândită, se vor face mari progrese şi întro zi vom vorbi cu spiritele aşa cum acum vorbim cu persoanele materiale.

Episcopul a făcut unele declaraţii uimitoare discutând despre aceasta. El spune deschis că înainte a evitat Spiritismul şi că doar acuma începe să-l cunoască.

«În zilele luminate din viitor», a spus Dr. Fallows, «vom putea conversa cu spiritele prietenilor şi rudelor plecaţi dintre noi. Starea lor ne va fi făcută cunoscută prin aceste comunicări. Ele vor putea să ne sfătuiască în problemele încâlcite.

Există adevăruri mari în Spiritism. Multe fenomene Spiritiste nu le putem înţelege, dar trebuie să le acceptăm. Eu am numit noua ştiinţă „Ştiinţa Nemuririi”, pentru că existenţa ei depinde de nemurirea sufletului, în care cu toţii credem, şi de păstrarea identităţii dincolo de mormânt. Ştiinţa nemuririi este pur şi simplu Spiritismul din care a fost eliminată toată frauda şi înşelăciunea. Din cauza acestor fraude, Spiritismul a fost respins de mulţi oameni gânditori, dar ştiinţa nemuririi le va solicita cea mai serioasă atenţie».

În sprijinul credinţei sale, Episcopul Fallows a citat din mulţi oameni eminenţi care au exprimat vederi similare.”

Episcopul Fallows va fi recunoscut de către mulţi ca unul dintre slujitorii care recent au arătat mare interes faţă de clinicile care Vindecă prin Credinţă. Noi am arătat deja că după înţelegerea noastră aceste vindecări sunt efectuate prin influenţe hipnotice şi că hipnotismul este doar o altă formă a Spiritismului. Noi credem că prin acest canal îngerii căzuţi („duhurile răutăţii”, Efes. 6:12) caută să frângă voinţa omului, şi că rezultatele, în scurt timp, vor fi teribile până la extremă, ducând la preluarea controlului de către spirite şi la orice lucru rău. Era de aşteptat ca mai devreme sau mai târziu Episcopul Fallows şi asociaţii lui în „vindecarea prin credinţă” să fie atraşi la cooperare cu Spiritismul şi să-l recunoască mai mult sau mai puţin deschis. Dar observăm cu regret că Dr. Fallows aprobă această putere dar îi neagă numele, ca şi cum o schimbare de nume, numind-o Ştiinţa Nemuririi în loc de Spiritism, ar produce ceva schimbare reală în caracterul acesteia.

Ştiinţa Nemuririi este de fapt un nume mai înşelător decât Spiritism, pentru că pare să implice nemurirea acelora care au murit şi să dea sugestia că morţii fac această comunicare. Spiritism este un nume mai corect pentru acel cult, pentru că, după cum arată Scripturile, aceste diferite manifestări nu vin de la oamenii morţi, care „nu ştiu nimic” (Ecl. 9:5), ci de la spirite — spiritele rele — spiritele căzute — „îngerii care nu şi-au păstrat starea de la început” şi care au fost restrânşi la timpul potopului. 1 Pet. 3:19; Iuda 6.

Biata creştinătate! Lăudându-se cu realizările ei ştiinţifice şi cu învăţătura şi înţelepciunea ei, este condusă de către profesorii ei de colegii, de preoţii şi episcopii ei, direct în tabăra adversarului — în Spiritism — demonism. În următorii câţiva ani ne aşteptăm la evoluţii uimitoare pe această linie, pentru că, nu este oare întreaga Biserică nominală a lui Cristos oarbă în acest subiect, şi mai rău, învăţată greşit, înşelată spre a gândi că prietenii lor sunt vii, în timp ce Biblia ne asigură în mod clar că, datorită faptului că morţii nu sunt vii, ei au nevoie de o „înviere a morţilor” pe care Domnul a asigurat-o ca atare?

Între timp, aşteptându-ne ca aceste capcane şi laţuri să poticnească pe mulţi care nu sunt studenţi ai Bibliei şi învăţaţi de Dumnezeu, noi care recunoaştem acestea să avem grijă să nu fim prinşi în cursă într-un alt mod — prin influenţele subtile ale aceluiaşi mare Adversar — care incită la mânie, răutate, invidie, ură, ceartă, vorbire de rău, calomnie etc. Credem că acum sunt permise probe speciale în aceste privinţe, pentru ca aceia care nu au folosit credincios binecuvântările lui Dumnezeu, pentru a se stabili în credinţă şi dreptate, să se poată împiedica, să poată cădea, să poată fi probaţi prin încercări de foc în ambele aceste direcţii — credinţă şi practică.

Încurajarea imigrării în Palestina

A fost prezentat Parlamentului turc un proiect de lege cu intenţia de a încuraja imigrarea evreilor în Palestina. S-a propus să se renunţe la aşa-numitele „paşapoarte roşii”, care până acum li s-au dat fiecărui evreu care ajungea în Palestina, ca o garanţie că nu va sta acolo mai mult de trei luni. Se crede că o astfel de lege va facilita mult stabilirea evreilor în Palestina şi va îndepărta restricţiile care au descurajat pe mulţi evrei să-şi stabilească domiciliul acolo.

Socialismul este TARE de temut

Ziarele continuă încă să amintească de marea grevă şi de ameninţarea cu revolta din metropola suedeză, Stockholm. Se caută să fie învăţate diferite lecţii din aceasta — printre altele răspândirea Socialismului şi ce prevesteşte el. Următoarele, din Moline Dispatch, sunt un exemplu. Comentariile generale sunt că atunci când suedezii răbdători şi iubitori de ordine ajung să se revolte, aceasta marchează o nouă epocă, şi justifică, mai mult sau mai puţin, aşteptări la haos peste tot şi oricând. Articolul de mai jos redă, credem noi, o imagine corectă a condiţiilor din Europa şi a influenţei Socialismului în afacerile zilnice ale vieţii:

„Bineînţeles că Socialiştii au dat greş de această dată, dar am fi într-adevăr orbi dacă nam vedea în acest incident încă o avertizare în privinţa unei tendinţe vizibile în toată Europa. În ultimele câteva luni am văzut trei tulburări importante — în Franţa, în Spania şi acum în Suedia. În fiecare caz a venit vorba instantaneu despre revoluţie, în timp ce cauzele actuale şi imediate ale focarelor au fost înghiţite de alte forţe şi mai mari din spatele lor. Nimeni n-a dorit să ştie cauza imediată a grevelor din Franţa. Singura întrebare interesantă era dacă şocul ar putea fi de ajuns să pornească avalanşa. În Spania, singura întrebare pertinentă a fost dacă nemulţumirile oamenilor sunt în sfârşit destul de mari încât picătura să umple paharul, iar acum în Suedia suntem în grabă asiguraţi că greva va fi chiar nesemnificativă, dar un stimulent pentru Socialism.

Două lucruri sunt evidente, aproape în toată Europa. Primul este că organizaţiile muncitoreşti se unesc treptat sub un singur control, şi că orice om cu fler magnetic poate înşfăca dictatura lor. Pautaud aproape că a făcut acest lucru în Franţa, şi încă ar putea-o face. Al doilea simptom este afinitatea în creştere între Unionismul muncitoresc european şi Socialism, şi trebuie să ne amintim că în cea mai mare parte a Europei o recunoaştere a Socialismului nu provoacă nicio surpriză sau comentariu, nici între oamenii bogaţi nici între cei săraci. Un socialist a fost făcut Prim-ministru în Franţa fără niciun cuvânt de împotrivire din partea cuiva. Socialismul în Germania este acel lucru suprem care ţine treji noaptea pe oamenii de stat, în timp ce în Camera Comunelor engleză aflăm că puternicul Partid Laburist este practic sinonim cu Partidul Socialist. Nu există socialişti în Camera Lorzilor, dar ar fi uşor să găseşti o mulţime printre aristocraţia cu titlu. Iar acum vine greva din Suedia, şi vedem că întreaga armată permanentă a ţării este pusă în alertă, nu atât de mult ca să suprime tulburările obişnuite cu astfel de ocazii, ci mai degrabă să descurajeze o posibilă încercare de a începe din nou civilizaţia organizată a ţării.

Trebuie, bineînţeles, să ne amintim că nu există o definiţie clară a Socialismului european. În zone foarte întinse este puţin mai mult decât un alt termen pentru nemulţumire socială şi încercări constituţionale de reformă rezonabilă. Socialistul german, de exemplu, nu este nicidecum instigatorul cu păr lung cu care suntem în mod neplăcut familiari. El poate fi numai un apărător obişnuit al măsurilor care sunt la ordinea zilei acolo, în timp ce orice om care se opune tiraniei semi-clericale din Spania este apt a fi catalogat ca socialist. Socialismul din Europa poate avea uneori un înţeles categoric constructiv pentru cei educaţi, dar pentru marile mase de oameni înseamnă nu mai mult decât un efort spre exprimare democratică. Cu toate acestea este semnificativ faptul că nemulţumirea larg răspândită poate fi astfel forţată sub o conducere care ar putea deveni una de o inteligenţă răutăcioasă.”

Interesele britanice în India

Nemulţumirea lumii a fost simţită de mult timp în India, unde o revoltă împotriva stăpânirii britanice a fost recent înăbuşită în faşă prin măsuri prompte din partea guvernului. Acum hinduşii au adoptat o altă metodă de acţiune. Ei propun să boicoteze toate mărfurile britanice şi astfel să facă daune mari intereselor britanice. Oricine ar promova mărfuri britanice va fi tratat ca un paria de concetăţenii lui. Neliniştea predomină în toată lumea. Cât de mult aşteptăm să dăm sărmanei creaţii care geme o vedere potrivită despre acea speranţă binecuvântată care atât de mult ne inspiră inimile — a Doua Prezenţă a Domnului şi stabilirea Împărăţiei Milenare — domnia Lui de dreptate pentru binecuvântarea tuturor familiilor pământului. „Fiţi răbdători, fraţilor”, dar harnici şi fierbinţi în spirit.

Bun venit bisturiului

„Când un om este atacat pentru loialitatea lui faţă de Biblie şi de adevărul biblic, are dreptul să se simtă încurajat. Atunci Biblia începe să însemne ceva pentru el; şi el începe să însemne ceva pentru Împărăţie. Un astfel de atac este dovada că el este într-adevăr viu. Deoarece, aşa cum cu putere a spus un binecunoscut apărător şi expunător al Bibliei, al Cuvântului lui Dumnezeu: «Biblia este un lucru viu; şi când intră în tine şi în viaţa ta, te vei afla sub bisturiul fiecărui critic mărunt». Critica nu este un lucru care trebuie căutat; dar când vine ca rezultat al faptului că Biblia ţi-a intrat în sânge, nu trebuie să-ţi fie teamă. Eşti destul de familiar cu Biblia încât să inviţi o asemenea critică?”

Cele de mai sus, din The Sunday-School Times, sunt bine spuse şi aplicabile nu doar celor care se opun Criticii Radicale şi Evoluţiei, ci şi celor care stau în lumina Planului Divin al Veacurilor revelat în Cuvântul Domnului şi suferă împotrivire din partea întunericului acestui veac şi a Prinţului Întunericului şi a bieţilor lui servitori înşelaţi.

Torpile în aer

Mintea omului este rodnică. Progresele minunate recente ale aeroplanului şi ale baloanelor dirijabile conduc gândirea naţională spre o nouă formă de război. Se anticipă bătălii aeriene. Se studiază aruncarea de explozive asupra navelor de război şi oraşelor, arsenalelor şi armatelor. Toate guvernele caută se se pregătească pentru această nouă formă de război, în timp ce construirea de vase de război continuă.

Ne amintim că în urmă cu câţiva ani folosirea torpilelor pe mare a fost adusă la o considerabilă perfecţiune, fiind în sfârşit conceput un mecanism care să ghideze torpila prin curenţi electrici spre vasul intenţionat a fi distrus. Recenta sugestie este o torpilă aeriană ghidată prin aer, în loc de apă, şi atât de rapid încât inamicul nu ar putea să evite lovitura, explozia şi distrugerea care ar urma.

Ah, dacă lumea ar avea mai puţin din spiritul Adversarului şi mai mult din spiritul Domnului. Ah, dacă aceste minţi strălucite, acum ocupate să conceapă dispozitive producătoare de moarte, ar fi la fel de sârguincioase în căutarea unui sistem de vindecare şi de ajutorare şi ridicare a omenirii afară din starea de păcat şi moarte la binecuvântările restabilirii!

Ei bine, încă puţin şi ordinea prezentă de lucruri va fi oprită! Încă puţin şi ultimul membru al Bisericii „alese” va fi fost chemat, ales, probat, găsit vrednic şi glorificat. Şi atunci mult promisa domnie a Domnului va fi stabilită — Împărăţia Lui pentru care ne rugăm, „Vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ”. Încă puţin şi în necazul îngrozitor din „ziua mâniei” lumea va avea o ilustraţie a propriei sale condiţii de goană nebună după bani şi va fi gata pentru pacea pe care Dumnezeu Îşi propune să fie stabilită atunci! Încă puţin şi ochii orbi ai lumii vor fi deschişi ca să vadă lucruri minunate în direcţia opusă celei în care priveşte acum. Mulţumim lui Dumnezeu că ochii noştri se deschid deja şi că urechile noastre sunt destupate deja şi că priveliştile şi sunetele binecuvântate ale programului divin vin spre noi în măsură reconfortantă şi susţinătoare!

Generaţia cARe se ridică

Apostolul a arătat că printre condiţiile care vor prevala la sfârşitul acestui veac sunt urmă­toarele: Neascultarea de părinţi; lipsa de lege; iubirea de plăceri; brutalitatea temperamen­tului etc. Cu această ocazie nu trebuie să intrăm adânc în de ce, dar să recunoaştem faptul că multe dintre aceste preziceri se împlinesc acum sub ochii noştri. Lipsa de respect faţă de părinţi duce la acea stare nepăsătoare care nu se teme de Dumnezeu, nici nu-i pasă de om, în cursul ei egoist, neînfrânat.

Philadelphia Public Ledger atrage atenţia asupra faptului că fotografiile celor care au participat recent la revoltele de la tramvaie din acel oraş erau în principal ale unor băieţi între cincisprezece şi douăzeci şi unu de ani. Acelaşi lucru a fost remarcat în revoltele din Springfield, Ill., şi în altele din această ţară, şi de asemenea cu privire la revoltele din Rusia de acum doi ani şi la altele mai recente din Spania.

Lecţia este că aceşti băieţi, fie au fost educaţi greşit, fie n-au fost educaţi deloc în ceea ce priveşte dreptatea, drepturile altora etc. Ne temem că lumea ajunge la o concepţie prea slabă despre libertate. Se pare că prea mult timp se acordă pentru a învăţa ceva despre evoluţia omului de la maimuţă sau de la protoplasmă, şi nu suficient timp pentru a instrui tineretul cu privire la propriile lor drepturi şi la drepturile altora, la necesitatea legii şi ordinii.

În Providenţa Divină, grija şcolii nu ne revine în mod special nici nouă nici cititorilor noştri, decât dacă unii dintre noi ar fi învăţători la şcoală. Oriunde se poate simţi influenţa noastră, trebuie folosită în favoarea corectitudinii, echităţii, dreptăţii, milei. Dar în propriile noastre case şi familii desigur, individual şi colectiv, avem datorii importante faţă de tinerii de ambele sexe. Grija faţă copiii proprii este o obligaţie şi responsabilitate primordială pentru fiecare părinte. Exercitarea corectă a acestei mari responsabilităţi trebuie căutată cu grijă şi cu rugăciune, şi cu cea mai mare înţelepciune de care dispunem. Un părinte îşi asumă o mare responsabilitate când aduce pe lume un copil. Şi cum ar putea spera el să fie clasificat ca un „biruitor” dacă şi-ar neglija această responsabilitate? Dacă, după ce am făcut tot ce-am putut mai bine, un copil ar luao razna pe căi greşite, este un motiv de regret şi rugăciune. Dar dacă un copil se rătăceşte din cauza lipsei unei instruiri potrivite, aceasta este o calamitate care în mod normal ar cere lacrimi şi gemete, dar şi rugăciuni pentru iertare divină.

Îndemnăm din nou pe toţi cititorii TUNULUI DE VEGHERE la folosirea zilnică a MANEI CEREŞTI şi la citirea Angajamentului la micul dejun, şi în mod sigur fiecare zi să înceapă cu laudă şi rugăciune. De asemenea copiii să fie instruiţi din Scripturi în fiecare duminică de către părinţi.

Protestul Ferrer este universal

Valul de proteste care s-a răspândit repede în toată lumea civilizată la anunţul execuţiei Profesorului Ferrer în Barcelona, Spania, a uimit lumea. Învăţăturile profesorului erau anti-catolice, socialiste, probabil aproape anarhiste. „A fost vânat un timp, apoi încarcerat şi în final executat” — foarte pe nedrept, se pretinde.

Marea agitaţie a protestelor care au urmat ca prin minune în toate părţile lumii, a demonstrat o legătură de interes, simpatie şi organizare care a uimit pe conducători. „Demonstraţia de protest” din New York, cu steaguri, pancarte etc., a fost urmată de cuvântări în care atât catolicii cât şi protestanţii au fost batjocoriţi, iar libertatea, socialismul etc., au fost lăudate. În drum spre marele auditoriu, participanţii la marş au huiduit şi au batjocorit atât clădirile Bisericii Catolice cât şi pe ale celei Protestante, când au trecut pe lângă ele.

Nu demult am văzut rapoartele despre „protestul” din Londra. Adăugăm o relatare despre el. Indiciile arată că respectul, atât pentru conducătorii politici cât şi pentru cei eclesiastici, este cu siguranţă în declin. Starea lucrurilor în Roma a fost extremă — Biserica Catolică fiind făcută răspunzătoare pentru acţiunile oficialilor spanioli în executarea Prof. Ferrer. Relatarea din Londra zice:

„Anarhiştii spanioli din Londra ameninţă în mod deschis viaţa Regelui Alfonso, şi se laudă că nu va fi lăsat să-şi împlinească anul în viaţă. Malatesta şi alţii dintre anarhiştii mai turbaţi, chiar invită pe reporteri să-i însoţească la întrunirile secrete ca să asculte cuvântări instigatoare. Unii dintre ei le-au arătat reporte­rilor laboratoare cu bombele recent inventate, cu care ei speră să ia viaţa monarhilor europeni.

Revolta Ferrerismului, care zguduie conti­nentul, a ajuns în Anglia în această după-amiază şi seară, şi Londra a fost martoră la scene identice cu cele adoptate în Paris şi în alte capitale europene. După o demonstraţie în Piaţa Trafalgar, 10.000 de nemulţumiţi s-au năpustit spre ambasada Spaniei din Grădinile Grosvenor, pe străzile Whitehall şi Victoria, şi au reuşit să ajungă la ea în ciuda frecventelor împotriviri ale poliţiei. Ambasada, care era păzită de o puternică forţă poliţienească, a scăpat fără nicio daună. Au avut loc lupte corp la corp, au fost aruncate artificii şi s-au folosit bastoane şi umbrele.

Victor Grayson, capul răutăţii de la Parlament, a ţinut o cuvântare violentă în Piaţa Trafalgar în această după-amiază, în care a anunţat că expulzarea ambasadorului Spaniei va fi propusă luni în Camera Comunelor. Cuvântarea lui este cea mai tăioasă ţinută de la vreo tribună din Anglia. El a spus că uciderea lui Ferrer a fost un ultraj al sentimentelor cosmopolitane. «Aceasta nu înseamnă doar moartea unui om mare şi vrednic, ci şi o insultă la adresa inteligenţei Europei», a spus el. «Cred că preţul vieţii lui Ferrer va fi plătit multă vreme de aici încolo. Dacă mâine capetele tuturor regilor Europei ar fi separate de trupurile lor, tot n-ar fi plătit preţul vieţii lui Ferrer. Să nu uitaţi. Dacă toate aceste capete sar rostogoli mâine în praf, niciunul n-ar fi ca al lui Ferrer, care, prin faptele lui de fiu regesc, şi-a pierdut viaţa pentru oamenii lumii».

În Parlamentul Spaniol un vorbitor a criticat cursul guvernului, zicând: «Această execuţie a fost o gafă politică nemaipomenită. Inocenţa sau vinovăţia acestui om n-are nimic de-a face cu situaţia. Scopul acestei înlăturări a fost să ajute restabilirea păcii interne în Spania, dar astăzi influenţa lui Ferrer este mult mai puternică în Spania şi în toată Europa decât a fost vreodată în timp ce el trăia»”.

SITUAŢIA ÎN PARIS

Un corespondent al publicaţiei State Gazette scrie: „Trebuie să se cunoască clasa de oameni agitaţi, cu gândire revoluţionară din Paris, pentru a înţelege ceea ce se va întâmpla foarte probabil în vechea Europă cu feudalismul ei, armatele ei, preoţii şi ţarii ei, autocraţii şi birocraţii ei, şi sub ei întreaga masă inflamabilă şi asuprită a muncitorimii pline de idei anarhice şi revoluţionare.

Barcelona este numai un simptom a ceea ce eu ştiu sigur că există în toată Europa. Să se încerce numai un război modern şi atunci veţi vedea ce se întâmplă”.

Situaţia de acasă aşa cum este văzută de Dl. Watson

Se raportează că Dl. Thomas E. Watson, de mai multe ori nominalizat pentru funcţia de preşedinte al acestor State Unite pe lista populistă, a descris condiţiile prezente de aici în următorul extras dintro scrisoare:

„Preşedintele Taft ştie la fel de bine ca şi mine că socialismul mătură această ţară ca un foc în preerie, şi că există o armată de aproape 400.000 strânşi laolaltă, fideli organizaţiei pe care liderii lor au format-o, şi că acei oameni însetează după o ocazie de a se confrunta cu armata Federală. Acesta este un motiv pentru care Taft şi Roosevelt sunt atât de nerăbdători să mărească numărul trupelor federale”.

Evanghelia Evoluţiei pentru „creaţia care suspină”

„Viaţa a devenit pentru unii atât de fără sens şi atât de fără rost încât eu sprijin înfiinţarea unui automat de sinucidere, unde unul poate pune un cent şi să fie omorât uşor şi respectabil.”

Presa atribuie cele de mai sus Reverendului D. Guthrie, D.D., din Baltimore, Md. Vai! biata creaţie care suspină! După ce a fost înşelată timp de secole de veşti rele de mare suferinţă pentru toţi cu excepţia puţinilor „aleşi”, oamenii acum sunt serviţi cu informaţia că au ieşit dintro maimuţă, dar nau ieşit destul de sus. Acum li se spune că situaţia lor este fără speranţă şi că ar fi o binefacere să fie ajutaţi să plece de pe faţa pământului în sânul lui, într-un mod „respectabil” prin sinucidere. Dacă urechile lor ar fi deschise ca să audă că avem o mie de limbi pentru a le spune despre „Vestea bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul” — rezultatul jertfei Răscumpărătorului nostru! Mulţumim lui Dumnezeu pentru mărturia Cuvântului Său, că în curând fiecare ureche va fi destupată şi va veni timpul potrivit pentru mărturisirea harului lui Dumnezeu fiecărui membru al rasei noastre.

Să dea viaţă chipului

Cititorii noştri ştiu bine că în 1880 am arătat în coloanele acestei reviste de acum mult discutata Federaţie a Bisericilor Protestante. Am arătat că a fost preumbrită în profeţia Scripturii: că începutul ei a fost în 1846 prin organizarea Alianţei Evanghelice şi că dezvoltarea ei deplină era de aşteptat în ceasurile de încheiere ale acestui veac. Aceasta era la un timp când ideea de Federaţie era în general batjocorită şi mulţi se lăudau că diviziunile sectare erau avantajoase în toate felurile.

Am arătat că apropiata organizare Protestantă va deveni, conform Scripturii, prietena şi asociata Papalităţii, şi nu adversara ei. Am arătat profeţia că viaţa noii organizaţii sau federaţii va veni de la Biserica Episcopală, care printre Protestanţi este considerată de mult ca „cea mai veche” şi care posedă „succesiunea apostolică”, şi ca urmare o presupusă „autoritate”. Ani de zile am aşteptat serios o astfel de Federaţie Protestantă care va include Biserica Episcopală şi îşi va da aprobarea sistemului Protestant.

În sfârşit se pare că se deschide calea pentru aceasta — presiunea din partea „criticii radicale” pe de o parte, şi Adevărul pe de altă parte, forţează instituţiile religioase să se grupeze pentru protecţie reciprocă. Dar va fi jale pentru toţi „micii independenţi” când marele sistem va palpita de viaţă şi va deveni un chip viu al Papalităţii şi va coopera cu ea.

Următoarele din Hartford Post ne spun despre o propunere importantă avută acum în vedere în ce priveşte federaţia Bisericilor Episcopale şi Congregaţionale. Cităm:

„Episcopul Hall a atras atenţia asupra faptului foarte evident că biserica trebuie să ia poziţie, acum mai mult decât oricând, pentru adevărul clar în comunitate; că religia trebuie să aibă un înţeles real pentru oameni, care se depărtează rapid de ea, dacă vrea să-i aducă înapoi şi să continue să crească, iar ca să facă aceasta trebuie să se unească, să se adune sub un singur crez, şi să facă tot ce poate mai bine ca să aducă şi alte denominaţii în sânul ei, mai degrabă decât să piardă contribuţia lor valoroasă permiţând să-şi menţină sectele separate.

Cei mai mulţi vorbitori au fost de acord că aceasta este cu totul o chestiune de contribuţie — de cât de mult poate contribui o biserică pentru o nouă credinţă Catolică, şi nu cât de mult îşi poate păstra din vechea ei credinţă. Episcopul Hall a atras atenţia asupra faptului că în cele mai multe cazuri n-a fost deloc o credinţă definită, şi astfel s-ar putea întâmpla ca o reînsufleţire a efortului să-i facă pe creştini să se unească pe baza unui singur lucru stabilit de către apostolii lui Cristos drept Crez al Lui. Biserica Episcopală, a spus el, era gata să renunţe la cele 39 de articole ale religiei ei, şi gata să renunţe la numele ei, „Episcopală”, şi să nu-şi afirme identitatea pentru a împlini acest scop al unităţii. În schimb ea a oferit crezul ei clar, simplu, adevărat.

Din punctul de vedere episcopal se poate vedea astăzi că mişcarea nu este un vis, şi că fiecare cleric al bisericii din această secţiune pleacă de aici cu ideea sigură că înainte de următoarea întrunire a corpului, problema va fi mult mai aproape de rezolvare decât este astăzi”.

Ţara lui Avraam — Mesopotamia

„După cum se raportează în Jewish Chronicle, Asociaţia Colonizării Evreieşti, care controlează milioanele lui De Hirsch, face acum toate pregătirile necesare pentru colonizarea Mesopotamiei de către evrei. A fost prezentată o petiţie guvernului turc pentru a legaliza stabilirea unei companii care va avea acest scop în vedere şi care să-şi înceapă lucrarea imediat. Guvernul este favorabil pentru mişcare şi există foarte puţină îndoială că dorita permisiune va fi acordată în curând. Ne vom aminti că însuşi Guvernul a făcut mai întâi invitaţia către organizaţiile evreieşti să se stabilească în Mesopotamia şi mai târziu a promis chiar să acopere o parte din cheltuielile cu irigarea pământului.

General-Maiorul W. Wilcocks, care a fost însărcinat de guvernul turc să investigheze irigaţiile existente în Mesopotamia, şi-a prezentat raportul său Ministrului Afacerilor Publice. El declară că construirea unui nou baraj pe râul Hindieh şi repararea barajului vechi ar crea o prosperitate de cinci ori mai mare decât cea existentă acum treizeci de ani.” Jewish Exponent.

A ÎntrebA de cărările vechi

Editorul acestui jurnal a fost surprins recent de primirea unei cereri din partea unei Societăţi a Evreicelor ca să li se adreseze pe tema profeţiilor Bibliei Ebraice. Unii dintre soţii lor au aflat despre aceasta şi au dorit să participe şi ei, aşa încât sala lor a fost considerată a fi prea mică şi îşi propun să închirieze una mai mare. Chiar dacă s-ar renunţa în întregime la acest lucru, aceasta arată chiar aşa o privire spre Domnul cum ar trebui să aşteptăm în acest timp. Nu trebuie să ne aşteptăm ca mesajul spiritual să-i atragă pe evrei, dar avem desigur pentru ei un mesaj de restabilire foarte fericit — la care se va ajunge sub Noul lor Legământ din Romani 11:27 şi Ieremia 31:31.

Marea Britanie şi Germania vor AVEA un conflict în decurs de trei ani

„Lordul Northcliffe, proprietar al publicaţiei London Times, într-un interviu la Winnipeg, Manitoba, a prezis un război între Germania şi Marea Britanie. El a spus că numai la Krupp lucrează 100.000 de oameni zi şi noapte şi duminica, pentru pregătirea războiului.

«Voi face sugestia, cu tot respectul faţă de canadienii care investesc bani şi muncă în construirea de căi ferate şi de silozuri, că sunt cu ochii pe afacerile europene şi încep să se gândească de ce toate şantierele navale din Germania sunt ocupate să construiască crucişătoare rapide şi vase de război de primă clasă, şi de ce afacerile lui Krupp şi-au crescut mâna de lucru cu peste o sută de mii de oameni — mai mult decât populaţia Winnipeg-ului.»

El a spus că unii canadieni au vederi utopice şi consideră un astfel de război o crimă.

«Nemţii nu gândesc aşa», a continuat el; «ei au o armată magnifică şi cea mai puternică flotă din lume, şi se întreabă pentru ce sunt aceste lucruri.

Ei sunt un popor cumpătat. Au făcut o imensă sumă de bani din ultimul lor mare război. Şi vor lupta din nou când vor crede că merită.» El a spus că unii observatori spun că ar putea începe prin 1912”.

Bumbac pentru Mileniu

O nouă varietate de bumbac numit Bumbacul Caravonica a fost descoperit sau dezvoltat în Africa de Est, care produce fibre de o lungime şi o calitate extrafină, aşa încât este dificil al deosebi de lână. Dar aspectul încă şi mai remarcabil al lui este că viaţa plantei este de cam opt ani, economisind astfel multă muncă şi cheltuieli legate de bumbacul obişnuit. S-a înfiinţat o companie cu un capital de un milion de mărci şi cu sediul la Berlin pentru cultivarea acestui bumbac nou şi minunat. Se spune că deja a fost cultivat cu succes în Africa de Est şi de Vest, în Egipt şi în Mexic.

Dor de casă

„Sionismul creşte printre evrei. Se trezeşte o dorinţă de reunire naţională, precum şi în sens geografic. Vechea urare pascală, «anul viitor în Ierusalim?» până acum doar un sentiment, îşi arată în sfârşit semnele vagi ale zorilor împlinirii. Cu doi ani în urmă a fost desfăşurat la un congres mondial Sionist primul drapel naţional evreiesc. Pogromurile din Rusia şi antisemitismul din Austria îi împing pe evrei cu sutele înapoi în vechea ţară.

În Palestina coloniile agricole evreieşti se înmulţesc şi prosperă. Una dintre acestea, colonia din Petah-Tikva (Uşa Speranţei), a emis acum efectiv primul timbru evreiesc. Oficialii serviciului poştal austriac au aranjat să transporte scrisorile gratuit spre şi dinspre Iaffa şi coloniile evreieşti. În schimb aceştia din urmă s-au angajat să se aprovizioneze cu un număr fix de timbre poştale străine de la oficiul austriac. Văzând că în acest fel sunt puşi să plătească indirect pentru serviciul poştal, Guvernul coloniei Petah-Tikva a decis să se pună la adăpost prin emiterea de timbre proprii.

scrisoare pe care poşta austriacă o duce din colonie trebuie să aibă acum unul din aceste timbre, valoarea lui fiind de aproximativ trei cincimi dintr-un penny. În acelaşi fel toate scrisorile trimise din Iaffa pentru colonie trebuie să aibă acest timbru. Timbrul are pe el un portocal şi un fier de plug pe un fond galben-verzui. Este încadrat într-un contur negru şi galben, iar în partea de sus are în caractere evreieşti numele coloniei, Petah-Tikva.” Exchange.