„O frenezie de rătăcire”

„Din această cauză, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire [literal, o frenezie de rătăcire], ca să creadă o minciună, pentru că ... nu au crezut adevărul.” 2 Tes. 2:11.

R4514 W. T. 15 noiembrie 1909 (pag. 344)

Este evident că aceste cuvinte ale apostolului au fost o profeţie cu privire la timpul prezent de seceriş. Fără îndoială că ele se aplică în primul rând la Biserică şi mai târziu se vor aplica şi la Babilon şi la lumea neregenerată. „Judecata începe de la casa lui Dumnezeu.”

Sf. Pavel nu precizează ce minciuni vor fi crezute şi care adevăruri nu vor fi apreciate. Am putea să dăm detalii într-o anumită măsură, dar credem că se poate face referire la o stare neloială a inimii care s-ar aplica la orice formă de adevăr, şi în mod corespunzător sar aplica la diferite minciuni.

Nu este oare un fapt că mintea poate deveni în general indiferentă faţă de principiile onesti­tăţii cu privire la gânduri şi raţiune? Şi o astfel de minte nu ar fi foarte deschisă pentru concluzii eronate? Nu sar aplica aceasta la toate afacerile vieţii, aşa încât gândurile lipsite de milă, de caritate, ar fi întreţinute dacă n-ar fi o dorinţă onestă de a le îndepărta şi de a nu-l socoti vinovat pe cel acuzat? Nu este acesta cazul în general printre bărbaţii şi femeile de astăzi?

Credem că asemenea nedreptate stă la baza aproape a tuturor necazurilor Bisericii şi ale lumii. Puţini, doar cei evlavioşi, sunt drepţi — să nu spunem miloşi şi generoşi în interpretarea cuvintelor şi faptelor altora.

Şi acum, conform acestei profeţii, ajungem la timpul când Dumnezeu îi va proba pe toţi — sau îi va permite lui Satan să probeze întreaga lume cu o „frenezie de rătăcire”! La ce nu ne putem aştepta în privinţa comportamentului pripit şi iraţional inspirat de aceste rătăciri! Unii ar putea fi prinşi în acest fel în privinţa Adevărului — vechi şi nou. Alţii ar putea fi influenţaţi în acest fel în privinţa afacerilor lor personale, sociale şi politice.

Această frenezie este cea care precipită necazul, religios, financiar şi social, şi conduce la anarhia care în scurt timp, conform Bibliei, va cuprinde şi va înghiţi civilizaţia noastră în timpul de strâmtorare indescriptibil care va preceda domnia dreptăţii.

Sfinţii, consacraţii, nu vor scăpa de această probă. Cine va putea sta în picioare? Unii par să fie deja sub presiune. Să ne fie milă de ei şi să facem tot ce ne stă în putere ca săi ajutăm. Dar principala noastră preocupare trebuie să fie cu privire la noi înşine — ca să putem fiecare să ne menţinem şi să ne sporim „spiritul minţii sănătoase”.

Atunci care trebuie să fie cursul nostru dacă vrem să trecem proba cu succes?

Noi ar trebui nu numai să ne măsurăm fiecare faptă şi cuvânt după cea mai strictă dreptate, dar dincolo de aceasta ar trebui să ne cercetăm fiecare gând şi „orice gând să-l facem rob ascultării” de voinţa lui Dumnezeu aşa cum este arătată în Cristos. Iubire, zici? Da! în ordinea ei potrivită, „Iubirea este lucrul principal.” Dar Dreptatea trebuie să vină mai întâi, ca să fim în armonie cu preceptele divine. „Fii drept înainte de a fi generos” este o zicală veche şi foarte adevărată. După ce învăţăm să gândim drept despre cuvintele şi faptele altora, suntem pregătiţi cu o temelie mintală potrivită să gândim generos — iubitor.

în zadar zic Scripturile, „Cumpăna înşelătoare este o urâciune înaintea Domnului” (Prov. 11:1). Şi această cumpănire se aplică la fel de adevărat la procedurile minţii, cât şi la cele fizice cu alţii. Cine nu iubeşte dreptatea, da, oricine nu urăşte nelegiuirea, este desigur în pericol de a fi înnebunit prin înşelăciunile din această zi rea. În mod sigur lui Satan şi îngerilor căzuţi supuşi lui le este dată putere extraordinară ca să ispitească poporul lui Dumnezeu, şi mai târziu lumea, ca să renunţe la toată moderaţia într-o frenezie de eroare asupra unui sau altui subiect, cu o persoană sau alta. Să fim avertizaţi şi „să veghem şi să ne rugăm ca să nu intrăm în ispită”.