Antitipul începe acolo unde se sfârşeşte tipul

R4504b 1 noiembrie 1909 (pag. 327)

s-a sfârşit Legământul Legii la moartea Domnului nostru? Şi dacă a fost un tip sau o umbră a Noului Legământ, nu acela ar fi timpul pentru a începe Noul Legământ? Dacă Noul Legământ nu va fi ratificat până când ultimul membru al Bisericii lui Cristos va fi suferit împreună cu Capul, aceasta nu ar implica un timp considerabil între împlinirea tipului şi venirea antitipului? Şi n-a fost învăţătura Turnului de Veghere că acolo unde încetează tipul, începe în mod sigur antitipul?

După cum am arătat cu alte ocazii anterioare, mulţi fac greşeala de a presupune că Legământul Legii s-a sfârşit la cruce. Dimpotrivă, termenii acelui Legământ sunt obligatorii asupra fiecărui evreu din ziua în care a fost făcut şi până în prezent — după cum spune sf. Pavel, „Legea are autoritate asupra omului atâta timp cât trăieşte el!” (Rom. 7:1). Astăzi fiecare evreu este sub condamnarea morţii, în virtutea acelei Legi sub care se găseşte şi pe care nu o poate ţine. Sunt doar două căi posibile de a se elibera de acea robie:

(1) Odată cu sfârşitul acestui veac, Marele Preot va oferi antitipic sângele „ţapului Domnului” „pentru păcatele întregului popor”; şi acestea vor include şi păcatele lui Israel. Apoi li se vor deschide ocaziile binecuvântate ale Noului Legământ, după cum a promis Dumnezeu (Ier. 31:31; Rom. 11:27-31). Atunci ochii înţelegerii lor se vor deschide şi vor ieşi din întuneric, vor accepta bucuroşi pe Mijlocitorul Noului Legământ şi vor începe imediat să se împărtăşească de acele binecuvântări ale Legământului.

(2) Ca un evreu să se elibereze de Legământul Legii înainte de inaugurarea Noului Legământ în timpurile restabilirii, el trebuie să moară faţă de Lege. Cum declară sf. Pavel: „Legea are autoritate asupra omului atâta timp cât trăieşte el”. „Tot astfel şi voi fraţii mei, prin trupul lui Cristos aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai Altuia, adică ai Celui care a înviat dintre cei morţi” (Rom. 7:1, 4). Aceasta este în deplin acord cu declaraţia apostolului, „Căci Cristos este sfârşitul Legii, pentru îndreptăţirea oricărui credincios” — în măsura în care devine un urmaş al lui Cristos şi îşi consacră drepturile restabilirii sale la moarte, o jertfă vie, urmând exemplul Răscumpărătorului (Rom. 10:4). Prezentul fiind timpul stabilit de Tatăl ca „anul de îndurare al Domnului” (Isa. 61:2), „timpul potrivit” când Dumnezeu este dispus să primească jertfe (întâi jertfa lui Isus şi ulterior jertfa celor îndreptăţiţi prin sângele Lui, urmaşii Lui, care îşi prezintă trupurile (Rom. 12:1), evreii având o ocazie la fel de bună ca să intre astfel la comoştenire cu Cristos, Sămânţa Spirituală a lui Avraam, cum au şi neamurile. Şi n-au o ocazie mai bună, pentru că nu există niciun alt nume şi niciun alt mod deschis acum pentru cineva, ca să obţină o parte în „chemarea de sus” la natură, glorie şi onoare divină.

Sf. Pavel, scriindu-le galatenilor, averti­zândui împotriva intrării sub stăpânirea Legii, nu sugerează deloc că Legământul Legii a trecut sau a murit. Dimpotrivă, el a mărturisit că, dacă cineva va fi circumcis, acela va fi „dator să împlinească întreaga Lege” (Gal. 5:3). În Epistola către Evrei, sf. Pavel menţioneză faptul că a fost promis un Nou Legământ şi că însăşi sugestia cuvântului nou semnifică faptul că Legământul Legii s-a învechit, şi prin urmare era „aproape de dispariţie” şi de a-şi pierde puterea în întregime. Dar n-a spus că a trecut. Învăţătura lui clară a fost că aceia care prin credinţă au acceptat pe Domnul Isus şi au murit cu El prin botezul în moartea Lui, au fost făcuţi astfel „liberi de Lege” şi după aceea „nu sunt sub [Legământul] Lege ci sub [Legământul de] Har — [Legământul Avraamic]”. Gal. 5:18.

Încă o Scriptură se cere a fi menţionată în această direcţie: „A şters înscrisul care era împotriva noastră (evreii) prin poruncile lui şi l-a luat din cale, pironindu-l pe cruce” (Col. 2:14). Aceasta înseamnă, nu că Legământul Legii a fost abrogat sau anulat, ci că, în ceea cei privea pe evreii care L-au acceptat pe Cristos, cerinţele tuturor poruncilor Legii au fost pe deplin împlinite pentru ei de către Domnul Isus atunci când a fost pironit pe cruce.

O altă dovadă că Legământul Legii nu a încetat când a murit Isus, şi încă n-a încetat, ne este dată în tipul Agarei şi al fiului ei Ismael. Apostolul ne spune că Agar a reprezentat alegoric Legământul Legii şi că Ismael reprezintă simbolic pe Israelul trupesc, copiii acelui Legământ. El citează faptul că atunci când s-a născut moştenitorul, Isaac, fiul Legământului Sara, Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Izgoneşte pe femeia roabă şi pe fiul ei, căci fiul celei roabe nu va moşteni împreună cu fiul femeii libere” (Gal. 4:30). Aceasta înseamnă că Legământul Legii şi copiii lui evrei trebuiau să fie alungaţi din favoarea divină pentru un timp. Dacă Agar ar fi murit atunci, învăţătura tipului ar fi fost că Legământul Legii a încetat să mai existe. Dar Agar a continuat să trăiască, şi astfel Legământul Legii a continuat, şi încă are putere asupra oricărui evreu atâta timp cât trăieşte. Dacă urmărim tipul mai departe, găsim că ulterior Agar s-a întors şi a fost supusă stăpânei ei, iar Ismael, care a reprezentat pe israeliţi, a primit mai târziu o binecuvântare de la Avraam, care L-a reprezentat pe Dumnezeu.

Aşadar, Legământul Legii nu a trecut când Domnul nostru a murit, nici când a înviat dintre morţi ca antitip al lui Isaac. Ca urmare, Noul Legământ antitipic n-a fost introdus atunci. Totuşi, după cum am arătat până aici, când Domnul nostru S-a prezentat la botez, zicând, „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evr. 10:7), El a pus deoparte prima jertfă (cea tipică) ca să poată stabili a doua jertfă (cea antitipică). Cei trei ani şi jumătate ai serviciului său jertfitor au fost simbolizaţi prin uciderea viţelului din ziua ispăşirii. Imediat la înălţarea Sa, aplicând sângele pentru noi, pentru împăcarea noastră cu Tatăl ca să putem deveni împreună-jertfitori, El a început imediat a doua parte a jertfei Zilei Ispăşirii — uciderea „ţapului Domnului” luat „de la popor” şi al cărui sânge va fi aplicat ulterior „pentru tot poporul”.

Această sacrificare a Bisericii, într-un sens, a fost făcută de Marele Preot în Ziua Cincizecimii. Dar a fost o lucrare progresivă şi încă nu este împlinit tot sacrificiul, şi nici nu va fi până când ultimul membru al Corpului va fi intrat în moarte de sacrificiu în urmele Răscumpărătorului. Astfel vedem că punerea deoparte a tipului şi stabilirea antitipului a cerut o perioadă lungă. Şi această chestiune a Zilei Ispăşirii, în timp ce este atotimportantă, n-a fost deloc singurul aspect tipic al Legământului Legii. N-a preumbrit aceasta şi ieşirea Marelui Preot în hainele de cinste şi podoabă ca să binecuvânteze poporul? Şi nu este acest aspect al Legii încă neîmplinit? Şi poate trece înainte să se împlinească? Noi susţinem că nu poate, şi că momentul trecerii lui va fi momentul în care Noul Legământ va intra în vigoare cu acelaşi popor — Israel.