Moise ca mijlocitor, înainte de Aaron ca preot

R4503 1 noiembrie 1909 (pag. 325-326)

instituirii preoţimii, a stabilirii serviciului la Cortul Întâlnirii etc., urmează după relatarea despre sosirea lui Israel la Muntele Sinai — după relatarea despre muntele care se cutremura şi fumega, şi despre scenele şi sunetele teribile la care se referă sf. Pavel (în Evrei 12:26-28), care, înţelegem noi, au prefigurat marele timp de strâmtorare pe carel aşteptăm, în care societatea va fi zguduită şi omenirea pregătită pentru stabilirea Împărăţiei Mijlocitoare a lui Cristos sub Noul Legământ. Cum să înţelegem acest fapt? Cum să-l armonizăm cu ideea scripturală că Domnul nostru a devenit Mare Preot cu mai bine de optsprezece secole în urmă, când S-a dat pe Sine, şi mai târziu, ca Preot, a prezentat sângele Său pentru noi pe Capacul Ispăşirii ceresc; şi că de atunci El adună şi jertfeşte corpul preoţilor subordonaţi, şi că El, în calitate de Cap iar ei în calitate de Corp, vor fi în scurt timp descoperiţi ca Moise cel antitipic, Mijlocitorul Noului Legământ?

Trebuie să le amintim cititorilor noştri din nou că diferitele tipuri din Scripturi nu urmează unul după altul în ordine cronologică. Moise în mod sigur a fost un tip al lui Cristos — Cap şi Corp (Fapt. 3:22). La fel de sigur şi Aaron a fost un tip al lui Isus Cristos, şi fiii lui au fost tipuri ale Bisericii, Corpul lui Cristos, Preoţimea Împărătească. Împăratul Solomon în unele privinţe a fost un tip al lui Cristos. Ca Împărat bogat, înţelept şi faimos, faima lui a fost mondială. La fel Melhisedec a fost un tip al lui Cristos, în el fiind unite funcţiile de împărat şi preot. Aceste tipuri nu puteau fi arătate toate într-o singură persoană în acelaşi timp; de aceea nu le găsim aşa. Când ne gândim la Moise ca tip al Mijlocitorului între Dumnezeu şi oameni, ar trebui să-l considerăm aşa cum explică sf. Petru, compus din Cap şi membre, şi că Dumnezeu îl ridică în timpul acestui Veac Evanghelic. Domnul nostru, Capul, a fost ridicat mai întâi la planul gloriei, onoarei şi nemuririi. Mai târziu toţi cei credincioşi ai Lui, participanţi în jertfa Lui, vor fi părtaşi la natura şi la gloria Lui divină, şi vor fi ridicaţi cu El, având parte în învierea Lui (Fil. 3:10), „întâia înviere”, care îi include doar pe cei binecuvântaţi şi sfinţi. Aceştia, membrii Săi, vor trăi şi vor domni cu Cristos o mie de ani şi vor fi pentru El şi pentru Tatăl regi şi preoţi pentru binecuvântarea omenirii. Apoc. 20:6.

Vorbind despre Moise, mijlocitorul Legămân­tului Legii, ca tip al Cristosului, Mijlocitorul Noului Legământ, trebuie săl privim din acest punct de vedere — ca un Cap cu mulţi membri, exact cum l-am privi pe Melhisedec, care îl reprezintă pe Domnul nostru, Capul, şi Biserica, Trupul Său, Preotul Împărătesc din viitor. Dimpotrivă, Aaron îl reprezintă pe acelaşi mare Preot dintr-un punct de vedere diferit, pentru că lucrarea lui tipică este legată de Cristos şi de Biserică doar în viaţa prezentă — ca o preoţime jertfitoare — până la sfârşitul lucrării de jertfire, stropirea sângelui ispăşirii în sfânta sfintelor pe Capacul Ispăşirii şi inaugurarea noii dispensaţii de glorie şi binecuvântare. Serviciul său, de asemenea, într-un anumit grad, arată lucrarea Milenară de curăţire a omenirii de păcat şi că atât Marele Preot cât şi preoţii subordonaţi, membrii Săi, vor fi asociaţi în această lucrare.

Din moment ce cele două tipuri nu puteau fi arătate simultan, a fost mult mai bine ca tipul mijlocitorului şi instituirea Legământului Legii, tipic pentru Noul Legământ, să preceadă toată jertfirea; da, să preceadă numirea şi punerea deoparte a preoţimii, chiar dacă lucrarea activă a Mijlocitorului Noului Legământ nu poate începe până la încheierea acestui veac, atunci când sacrificarea „jertfelor mai bune” va fi completă. Fiind primul în relatare, nimeni dintre cei care înţeleg corect tipurile nu poate să înţeleagă greşit, spunând că acesta ar învăţa că Mijlocitorul antitipic trebuie să vină şi să instituie Noul Legământ înainte ca preoţimea antitipică să vină şi să facă jertfele, jertfele pentru păcat care vor face posibilă instituirea acelui Nou Legământ. Am fost surprinşi că cineva ar putea fi atât de orbit încât să nu vadă că sacrificiul lui Cristos este însăşi temelia acestei lucrări ca Mijlocitor al Noului Legământ. De aceea El nu putea fi în niciun sens o parte sau în întregime Moise cel antitipic decât după ce a slujit în calitate de Aaron antitipic. Corectitudinea acestei idei este de asemenea susţinută de faptul că Aaron a fost mai în vârstă decât Moise.

Deci, înseamnă că aceia care au ridicat obiecţia că Biserica nu pot fi membri ai Corpului Mijlocitorului, deoarece preoţimea n-a fost inaugurată decât după ce Moise a mijlocit şi pecetluit Legământul Legii, se pun într-o lumină foarte nefavorabilă şi arată superficialitatea argumentului lor. Pentru că, dacă acesta ar fi un argument împotriva faptului că Biserica sunt membri ai Corpului Mijlocitorului, ar fi un argument la fel de puternic şi împotriva faptului că Domnul nostru Isus, Marele Preot antitipic, este Capul acelui Mijlocitor.

Armonia dintre cele două tipuri este arătată în faptul că la sfârşitul Zilei Ispăşirii, după ce Aaron a oferit jertfa „viţelului pentru sine (în locul său)” ca jertfă pentru păcat pentru corpul său şi casa sa, casa credinţei, şi după ce a oferit „ţapul Domnului” şi a aplicat sângele lui pentru tot poporul, apoi, ca Preot antitipic, Cap şi Corp, îmbrăcat cu totul în hainele care ilustrează autoritatea şi puterea lui, a fost însoţit de Moise, mijlocitorul, la altar.

Astfel citim:

„Şi Moise şi Aaron au intrat în cortul întâlnirii, apoi au ieşit şi au binecuvântat poporul. Şi slava Domnului s-a arătat întregului popor”. Lev. 9:23.