S-au schimbat învăţăturile „Turnului de Veghere”?

R4491 W. T. 15 octombrie 1909 (pag. 307-308)

făcute recent în învăţăturile Turnului de Veghere cu privire la Legăminte afectează vreo doctrină fundamentală, sau vreun aspect al Planului Divin al Veacurilor aşa cum au fost anterior recunoscute şi prezentate în Studiile în Scripturi, Vol. I - VI?

În cazul în care cuvântul schimbare s-ar înţelege că înseamnă respingere a ceva ce odată am ţinut ca adevăr, atunci negăm că sa făcut vreo schimbare în învăţătura noastră. Când mergem pe un drum peste dealuri şi văi, există o schimbare continuă într-un sens al cuvântului — scene schimbătoare — dar aceasta nu înseamnă o schimbare în drumul călătorului — o întoarcere din drumul său. Astfel „cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare” şi cei care o urmează găsesc că ea străluceşte „mereu crescând până la miezul zilei”. Ei nu trebuie să zică, aşa cum au zis unii recent: „De şaptesprezece ani am crezut că suntem pe calea corectă, dar acum trebuie să ne întoarcem şi să mergem înapoi de unde am început şi să o luăm pe altă cale”. Cei care au fost pe calea corectă a luminii strălucitoare şi stau pe ea nu vor trebui niciodată să zică, „Odată am gândit că Umbrele Cortului Întâlnirii Privind Jertfele Mai Bune este cea mai clară şi singura soluţie satisfăcătoare din lume asupra subiectului, dar acum noi trebuie să ne întoarcem şi trebuie să respingem tot ceea ce am crezut odată cu privire la Ziua Ispăşirii antitipică şi a jertfelor ei mai bune. Trebuie să ne întoarcem şi să socotim toţi aceşti ani ca mai rău decât o pierdere de vreme”.

În acest sens al cuvântului schimbare, publicaţiile Turnului de Veghere au fost neschimbate de la început şi până acum. Despre ceea ce se spune că este o „schimbare”, în mod potrivit nu trebuie numită aşa. Nu sa schimbat nimic. Fiecare pas al călătoriei a fost corect — niciun pas nu trebuie retractat sau respins. Aceasta este una dintre dovezile conducerii divine — a supravegherii Domnului nostru asupra lucrării Tatălui în timpul prezenţei Lui.

După cum s-a arătat recent în Turnul de Veghere, prezentările noastre actuale asupra subiectului Legămintelor sunt în cel mai deplin acord cu acelea făcute cu un sfert de secol în urmă. Atunci ce este ceea ce adversarii noştri numesc „schimbare”? Doar faptul că noi de la început am folosit termenul Noul Legământ prea larg — când am pretins că în timp ce acesta aparţine viitorului, Veacului Milenar, el nu va fi în vigoare pentru Israel şi pentru lume până atunci.

Totuşi noi am susţinut (în mod nescriptural, după cum vedem acum), că îndreptăţirea noastră a fost cumva legată de acel Legământ Nou, deşi n-am putut explica în ce mod sau de ce ar trebui să fim sub două legăminte. Încă vedem necesitatea pentru îndreptăţirea noastră. Încă vedem că aceasta este bazată pe jertfa Domnului nostru. Încă vedem că partea noastră în aceasta se obţine prin credinţă — că suntem „îndreptăţiţi prin credinţă”. Dar acum vedem că Noul Legământ nu are nimic de-a face cu această credinţă sau cu îndreptăţirea noastră, şi că nicio Scriptură nu învaţă aşa. Am pierdut ceva? Nu. Numai am pus deoparte ca nefolositoare, nescripturală, inutilă, ideea că îndreptăţirea noastră are ceva de-a face cu Noul Legământ. Acum vedem forţa prezentării biblice asupra acestui subiect — că suntem îndreptăţiţi prin credinţă — „credinţă în sângele Său” — credinţă în jertfa lui Isus, cel Drept pentru cei nedrepţi. Acum vedem că Noul Legământ este promis — nu nouă, ci lui Israel şi tuturor oamenilor. Nu ne-am îndepărtat de nimic valoros pentru noi. Avem toate adevărurile pe care le-am avut vreodată, şi în plus, lumina străluceşte mai puternic pe calea noastră.

Ca o ilustraţie: Să presupunem că mergi la ţară la un prieten şi ţi s-a dat să-i duci o umbrelă. Să presupunem că te-ai gândit că în călătorie vei avea nevoie de umbrelă fie pentru ploaie fie pentru soare, şi te-ai acoperit cu ea. Să presupunem că treptat ai descoperit că nu ai nevoie de acoperirea ei şi ai închis-o, şi ai dus-o prietenului căruia i-a fost destinată. Ar însemna aceasta că te-ai rătăcit sau ţiai schimbat calea sau te-ai întors înapoi? Desigur că nu!

În mod asemănător, cei din Biserică sunt „în stare să fie slujitori ai Noului Legământ”, pregătindul, ducând înainte diferitele lui interese pentru a le prezenta lui Israel şi lumii la timpul cuvenit. Dacă pentru un timp noi, împreună cu alţii, am gândit că acel Legământ ne este folositor pe cale şi am intrat sub el, sau am presupus că suntem sub el, este o greşeală sau o schimbare a căii sau cărării noastre când ne-am eliberat de presupunerea că aveam nevoie de acel Nou Legământ? Desigur că nu! Cele „douăsprezece stele” (Apoc. 12:1) au revărsat mai multă lumină pe calea noastră prin faptul că am ieşit de sub iluzia nescripturală.

Dar am abandonat Noul Legământ? În niciun caz. Noi încă suntem „slujitori (servitori) ai Noului Legământ” capabili — ducându-l înainte pentru Israel şi omenire — slujidu-l şi mai credincios cu cât o facem mai înţelept, mai scriptural. Remarcaţi bine că „schimbarea” în doctrină este din partea acelora care ni se opun — ei deja şi-au schimbat într-atât cursul încât sunt orbi faţă de multe lucruri pe care anterior le-au văzut. Ei pierd „prietenia Domnului” (Psa. 25:14), „taina” — descoperită numai sfinţilor şi ascunsă de toţi ceilalţi. Col. 1:26.

Dar, zice un altul, nu s-a „schimbat” Turnul de Veghere, aşa încât acum îl neagă pe Isus ca Mijlocitorul dintre Dumnezeu şi oameni? Nu înseamnă aceasta o respingere a răscumpărării şi o negare a necesităţii şi faptului Împăcării? Nu ar însemna aceasta o renunţare la Isus ca Mântuitor sau ca Răscumpărător? Şi n-ar fi aceasta de fapt o mare „schimbare”?

Ba da, fireşte; acelea ar fi desigur schimbări mari. Dar Turnul de Veghere n-a făcut aseme­nea schimbări în învăţătura lui. Asemenea declaraţii greşite sunt doar o parte din Urletul Nopţii, plănuit de Adversar ca să producă panică între oile adevărate. Împotrivitorii noştri, orbiţi de către Adversar (şi probabil încercând să „tragă pe ucenici după ei”), „urlă” şi aruncă „praf” pentru a crea confuzie printre poporul consacrat al Domnului. Dumnezeu permite aceasta ca o probă a loialităţii poporului Său şi a credinţei lor în El ca Păstorul turmei.

Turnul de Veghere încă învaţă că toţi copiii lui Adam sunt păcătoşi şi toţi sunt sub condamnarea morţii. Încă învaţă că nu este alt nume dat sub ceruri sau între oameni decât cel al lui Isus, prin care putem fi mântuiţi — prin credinţă în sângele Lui — în jertfa Lui — în preţul Lui de răscumpărare — în ispăşirea Lui pentru păcat. Poate cineva crede mai mult decât acestea cu privire la eficienţa sângelui preţios? De unde au învăţat adversarii noştri despre semnificaţia preţului de răscumpărare şi despre filosofia Împăcării între Dumnezeu şi oameni, dacă nu din publicaţiile Turnului de Veghere? Ce au scris adversarii noştri despre acest subiect, sau ce sa scris vreodată despre acest subiect, care să înveţe atât de puternic despre valoarea sângelui preţios şi a necesităţii lui ca preţul pentru mântuirea Bisericii şi a lumii? Noi cerem prezentarea dovezilor asupra acestui subiect.

Turnul de Veghere, ca întotdeauna, învaţă că Domnul nostru Isus este marele Proroc, Preot, Împărat, Judecător şi Mijlocitor pentru Adam şi rasa lui, pe care Dumnezeu L-a numit pentru acest serviciu mai înainte de întemeirea lumii. Noi încă învăţăm că El Îşi va îndeplini toate acele funcţii până la încheierea Mileniului. Noi încă susţinem, din 1880, că Biserica este o clasă specială, „chemată” a fi „asemănări ale iubitului Fiu al lui Dumnezeu” ca Mireasă a Lui şi comoştenitoare în toate funcţiile Lui pentru „oameni”, pentru lume. Noi încă susţinem că aceştia sunt membri ai marelui Proroc, Preot, Împărat, Judecător, Mijlocitor; că, figurativ, Domnul nostru Isus este „Capul”, iar Biserica „Trupul” Său. Noi încă susţinem că în scopul divin această clasă specială a fost cunoscută dinainte, cum a fost şi Isus, înainte de întemeierea lumii (Rom. 8:29; 1 Pet. 1:2). Noi încă susţinem că aceasta este Taina ascunsă de veacuri şi decoperită acum numai sfinţilor, ca o favoare specială prin Cuvânt şi prin Spirit sfânt.

ce, atunci, „urletul” împotriva noastră? Pentru că noi accentuăm, celor ce li se permite să vadă „Taina”, ceea ce Scripturile ne învaţă clar, şi anume, că Dumnezeu lucrează întrun mod special cu Biserica aleasă, diferit de procedura Lui cu lumea; pentru că aceia dintre noi care odată am fost răzvrătiţi, am capitulat, şi pentru că dorim dreptate şi adevăr, şi putem exercita şi exercităm credinţă îndreptăţitoare în sacrificiul merituos al lui Isus. Aceştia îşi sacrifică drepturile lor de viaţă la restabilire şi printr-un angajament de consacrare faţă de Domnul devin morţi ca oameni şi vii ca „noi creaţii”, „trupul lui Cristos şi fiecare în parte mădularele Lui” — marele Proroc, Mijlocitor, Împărat, Preot şi Judecător al lumii.